Şi-a învins destinul! Părăsit la uşa orfelinatului, a ajuns să expună la muzeul Luvru

De copilărie, Marius nu prea ar vrea să-şi amintească. Poate şi pentru că şi-a petrecut-o într-o casă de copii, departe de cei care i-au dat viaţă. A fost abandonat în maternitate de către mamă. Sau, cel puţin, aşa scrie la dosarul său aflat la „Protecţia Copilului“. Nu şi-a cunoscut, oricum, familia, şi toată copilăria şi tinereţea şi-a petrecut-o prin orfelinate.

„E născut în 1979 la Piatra Neamţ, mama s-a internat cu o identitate falsă la naştere şi nu a putut fi identificată. A trecut prin centrele Popricani, Budăi şi Bogdăneşti şi a fost un copil bun la învăţătură. A crescut în sistem şi a beneficiat de ajutorul nostru până la 23 de ani, având gradul II de handicap, suferă de o boală mai ciudată, boala Wilson. De aceea nu are voie să lucreze într-un mediu toxic şi a avut mari probleme cu găsirea unui loc de muncă. Ne bucurăm că şi-a găsit într-un final, mai ales că a învăţat atâta carte. Noi mereu l-am încurajat în ceea ce priveşte studiile“, a declarat Tiberiu Bantaş, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Iaşi.

Cu o voinţă de fier însă, a reuşit să-şi croiască un drum în lume şi să-şi urmeze pasiunea: aceea de a face fotografii. Până în prezent a avut nu mai puţin de 12 expoziţii personale, printre care una chiar la vestitul muzeu parizian Luvru, în 2010. Timp de 27 de zile, 40 de fotografii de-ale sale au putut fi admirate atât de turiştii de rând, dar şi de mari artişti ai branşei şi de cunoscute personalităţi internaţionale.

„Tema a fost «Culorile vieţii», şi a fost cu vânzare. Una dintre fotografii, cu chipul unui copil, a fost cumpărată chiar de Angelina Jolie şi Brad Pitt. Erau în trecere. În afară se cumpără, în ţară nu prea. Doar dacă din întâmplare sunt în vizită turişti. Sunt pasionat de fotografie de la 8 ani, iar la 14 ani, în timp ce eram într-o excursie cu Centrul în Anglia, am luat timp de trei săptămâni lecţii de fotografie de acolo“, povesteşte fotograful.

Prima expoziţie, la Brukenthal

Prima sa expoziţie a fost în anul 2004, la Palatul Brukenthal din Sibiu, unde a expus 25 de lucrări pe tema „Peisaj de toamnă“. Atunci a vândut aproape toate lucrările; i-au mai rămas doar 4. Spune că a avut mare noroc de turiştii din zonă. La începuturi a făcut fotografiile pe peliculă, deoarece nu avea alte posibilităţi, apoi în 2007 a trecut la aparatul digital. Au urmat două expoziţii la Iulius Mall, în 2007 şi 2008, apoi patru expoziţii la Palatul Culturii, iar din 2010 până în prezent a mai avut încă patru expoziţii în Iaşi. Ultima a fost la Iulius Mall în perioada 19 mai – 2 iunie, pe tema „În tăcere“.

A avut mulţi vizitatori, multe aprecieri, dar nu s-a vândut nimic. Însă Marius nu s-a supărat. Nu toată lumea iubeşte această artă şi nu mulţi cumpără fotografii, chiar dacă preţul este unul mic. Când are noroc însă, se bucură. Cel care îl susţine însă în cariera sa fotografică este criticul de artă şi membrul Uniunii Artiştilor Plastici din România, Gheorghe Macarie. Acesta a prezentat vernisajul ultimei sale expoziţii şi îl încurajează în drumul său spre succes. Profesorii săi se mândresc şi ei cu el şi afirmă că a fost în timpul facultăţii un student care şi-a dat silinţa.

„Îmi amintesc de Marius Florescu ca de un student pasionat de ceea ce face, în timpul studenţiei s-a ocupat de texte filosofice şi de importanţa imaginii pentru text. Sunt impresionat de succesul pe care îl are, el a colaborat şi cu Universitatea Cuza, a realizat pentru instituţie fotografii profesioniste la ocazii speciale cum ar fi acordarea distincţiei de doctor honoris cauza. Ştiu despre expoziţiile lui din străinătate, şi-a dezvoltat în ultimii ani tehnica fotografică şi mă bucur când aflu despre un student de-al nostru că are succes în diferite zone ale culturii“, a declarat George Bondor, profesor universitar la Facultatea de Filosofie, în cadrul Universităţii „Cuza“.

Însă cea mai mare realizare a lui a fost expoziţia de la Luvru, şi nu mulţi artişti tineri ajung acolo. „M-a impresionat, fotografiile erau puse pe un suport special, cu lumină difuză, nu avea nimeni voie să fotografieze. A fost plăcut… Parisul însă nu m-a impresionat, ba chiar m-a lăsat cu un gust amar. Nu e cum se povesteşte. La periferie e plin de ţigani, şi nu am avut o experienţă prea plăcută“, spune acesta. A făcut două facultăţi. Nu din vocaţie însă, ci din ambiţie: ca să fie sigur că-şi găseşte un loc de muncă, că nu rămâne fără un rost în viaţă.

De la Popricani la Universitatea Tehnică, la „Cuza“ şi la Arte

După ce a făcut clasele I-VIII la Popricani, unde era şi casa de copii pe acea vreme, a urmat Liceul „C. Brâncuşi“, apoi a dat la Facultatea de Mecanică de la Universitatea Tehnică. A terminat în 2005, dar a decis să mai deschidă o uşă spre noi posibilităţi. A absolvit în 2008 şi Facultatea de Filologie de la Universitatea „Al.I. Cuza“. Nu s-a oprit aici, de data aceasta decizând să-şi urmeze şi vocaţia, nu numai teama de sărăcie: în prezent este masterand la Universitatea de Arte „G. Enescu“, unde studiază arta foto-video şi regia.

Obişnuit cu lipsurile şi cu o viaţă austeră, a reuşit să se descurce doar cu bursa. Recunoaşte şi că, printre alte motive, a făcut atâtea studii şi ca să aibă un loc la cămin, să aibă unde să stea. Acum este căminist în Campusul „Tudor Vladimirescu“, foarte aproape de locul de muncă. Lucrează la Iulius Mall, ca fotograf, iar pentru el acest lucru este o altă realizare: să aibă venitul său, salariul lui. „Pe viitor vreau să aprofundez în domeniul regiei şi să-mi cumpăr un aparat de fotografiat mai performant. Cel pe care îl am acum e de la amanet, iar unul nou, un Cannon 7D, costă 13.000 de lei. Bani pe care nu mi-i permit… Ca să-mi iau aparatul pe care îl am, am renunţat la pâine şi medicamente, deoarece eu sufăr de boala Wilson. Am exces de cupru în organism, ce afectează ficatul, splina şi creierul. Fac tratament continuu, nu am voie să-l întrerup, şi nu-mi sunt compensate toate medicamentele“, mărturiseşte fotograful. Chiar şi aşa, lunar scoate în jur de 200 de lei din buzunar ca să poată să-şi ia tratamentul complet.

„Cine prindea o felie de pâine în plus, o ascundea în pantof“

Copilăria sa a rămas undeva în urmă, şi nu vrea să-şi amintească prea multe. „Am avut o copilărie dură… La centru, cine prindea o felie de pâine în plus, o ascundea în pantof. Situaţia s-a schimbat prin ‘97, când au început să vină străini şi să aducă alimente şi medicamente, încălţăminte….“, îşi mai aminteşte Marius.

Unul din visele care încă nu s-au materializat, ne mărturiseşte, este o şedinţă foto în Pacific, una la Praga şi una în Noua Zeelandă. Acum însă se pregăteşte pentru expoziţia de la Parlamentul European, care va avea loc pe 14 august. Toate costurile acestei expoziţii îi sunt asigurate de către Uniunea Europeană. Până atunci însă, Marius îşi mai împarte timpul cu o partidă de tenis de masă, altă pasiune a sa, şi cu pianul. „Am învăţat să cânt singur, iar când am timp mai cânt la Cafeneaua de la BCU. E un loc discret, ideal, acolo mă relaxez“, încheie el, strângându-şi cu grijă aparatul vechi. Un aparat vechi care însă, iată, i-a deschis în faţă o nouă perspectivă: cea a celei mai noi arte.