SWITCH ON (II)

Tema centrală a dosarului de candidatură a Iaşului pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 este aceea a schimbării. Comută pe Iaşi, sloganul care exprimă într-o formă succintă ţinta urmărită de echipa proiectului, poate deschide mai multe direcţii de acţiune prin care să putem convinge că, în 2021, oraşul se va schimba în bine din punct de vedere cultural şi creativ.

O direcţie preliminară ar viza chiar clasa politică ieşeană care ar trebui să devină mai atentă la interesul public şi mai puţin blocată în agenda meschină a grupului de partid pe care îl reprezintă. Chiar în dezbaterile legate de lansarea candidaturii s-au făcut auzite voci care încercau să-şi justifice neseriozitatea şi pornirile duplicitare în spatele unor subtilităţi hermeneutice rizibile. "Nu e nevoie de consens politic decât dacă vom fi declaraţi căştigători", au spus unii, obişnuiţi cu necinstea valahă, cu balcanismul alunecos, cu strategiile rurale de evitare a responsabilităţii. "Nu scrie asta în ghid", au continuat cei care au exerciţiul disoluţiei prin hărţuiri piezişe, imorale. Iată, totuşi care e adevărul: la secţiunea Capacitatea de a produce rezultate (unul dintre cele şase criterii de evaluare a dosarului) fiecare oraş trebuia să răspundă la următoarea întrebare "Vă rugăm să confirmaţi şi să dovediţi că beneficiaţi de susţinere politică extinsă şi solidă şi de un angajament durabil din partea autorităţilor publice locale, regionale şi naţionale". Cum puteau fi dovedite aceste lucruri? Doar prin parteneriate semnate şi asumate public de toate forţele politice şi doar prin votarea în Consiliul Local a unui angajament pe termen lung. Eu nu am văzut niciun alt mijloc de a dovedi că, dincolo de vorbe, de inerentele dezbateri politice între cei aflaţi în opoziţie şi cei aflaţi la putere, dincolo de strategiile inevitabile de imagine şi de comunicare publică folosite de partide, trebuie totuşi să se obţină un consens de principiu pe temele majore ale comunităţii. Şi acest parteneriat semnat şi asumat public nu este un moft. Două oraşe din Croaţia (candidatură aflată acum în evaluarea finală) au fost excluse încă din prima fază "pentru că nu au putut face dovada existenţei susţinerii politice din partea tuturor partidelor pentru proiect", aşa cum este scris negru pe alb, în motivarea făcută publică pe site-ul Comisiei Europene. Iaşul a obţinut, in extremis, susţinerea partidelor politice, dar am vrut să arăt doar cât de periculos este acest joc politicianist şi cât de mult ne-ar putea afecta o strategie ostilă a unui grup politic interesat doar de efecte electorale imediate.

Dacă în privinţa ofertei culturale clasice, operă, muzee, teatre, biblioteci, filarmonică, galerii sau centre culturale Iaşul stă destul de bine, fiind printre cele mai importante oraşe din ţară din această perspectivă, punctul nevralgic al vieţii artistice locale îl constituie fără îndoială slaba activitate a sectorului independent şi a antreprenorilor culturali şi creativi. Bugetul modest pus la dispoziţie de municipalitate, alocările preferenţiale, slaba capacitate managerială şi, mai ales, incapacitatea cronică a organizaţiilor neguvernamentale ieşene de a accesa finanţări europene pentru cultură fac din această problemă una centrală în construcţia dosarului (spun fac pentru că, deşi prima formă este deja definitivată şi va fi evaluată de experţi în decembrie, vorbim în această chestiune de un proces care abia a început şi care trebuie dezvoltat şi articulat pe viitor indiferent de rezultatul candidaturii). În 2021, Comută pe Iaşi va trebuie să însemne altceva decât este azi îndemnul de a vizita "dulcele târg al Ieşilor", va trebui să marcheze o ruptură de nivel, o schimbare la faţă a oraşului prin adăugarea de plus-valoare. Nu înseamnă, fireşte, că vom abandona mărcile tradiţionale ale oraşului, cultura de elită şi valorile de patrimoniu de excepţie pe care le avem, ci doar că va fi nevoie de un nou proiect care să revigoreze energiile creative latente şi care să ofere şi altor forme de expresie culturală dreptul la prezenţă pe scenă. Există un potenţial încă slab exploatat al industriilor creative, fie că e vorba de modă, de tehnologie IT (inclusiv jocuri şi aplicaţii culturale), de arhitectură, muzică sau meşteşuguri, potenţial care trebuie sprijinit financiar şi ajutat să se dezvolte. Există, de asemenea, multe structuri neguvernamentale care încearcă să dezvolte oferta culturală pe mai toate palierele ei, dar care în lipsa unui program financiar stabil şi predictibil nu reuşesc decât arareori să-şi ducă la bun sfârşit proiectele. La o solicitare preliminară, propunerile de proiecte au depăşit limita de 150, iar la un concurs organizat de filiala unui partid s-au mai adunat încă 50. Nu toate proiectele au cu adevărat consistenţă, multe fiind doar idei sau replici locale ale unor lucruri deja făcute în alte părţi, dar interes există şi tocmai acest interes trebuie cultivat.

Indiferent de rezultatul evaluării, toate oraşele participante ies în câştig: cel puţin au fost create, pentru prima dată, strategii culturale ale oraşului; apoi municipalităţile au oferit, de bine de rău, mai multe fonduri pentru activităţi culturale decât ar fi făcut-o de obicei; însă cel mai important cred că este revirimentul operatorilor independenţi şi interesul crescut al publicului pentru această chestiune. Pe aceste direcţii cred că va trebui să se construiască viitorul cultural al oraşului şi pentru asta merită să încercăm a activa comutatorul. Poate se aprinde, totuşi, lumina!

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi director artistic al Fundaţiei Iaşi – Capitala Europeană a Culturii