Unde greşeşte primarul Mihai Chirica în sportul local?

Am mai semnalat, în câteva rânduri, erorile comise de Primăria Iaşi în ceea ce priveşte sportul local, de când în fruntea Palatului Roznovanu a ajuns Mihai Chirica.

În loc să îmbunătăţească lucrurile greşite din perioada lui Nichita, actualul primar interimar dă senzaţia că duce în fundătură un domeniu important, generator de sănătate, modele de viaţă şi imagine. Chirica nu numai că nu aude semnalele de alarmă apărute,  ci se adânceşte în greşeli, care acoperă o plajă largă.

Iată câteva exemple: 

Idei, declaraţii, fapte

1. “La sportul de performanţă intervine DNA”. Legislaţia actuală permite finanţarea tuturor cluburilor sportive din bani publici, fie direct, fie prin intermediul unor fundaţii. De fapt, cu foarte puţine excepţii, mai toate grupările din ţară, indiferent de sport, trăiesc, la ora actuală, din bani publici. Sancţiunile organelor de control apar doar în locurile în care legislaţia este încălcată, iar Fundaţia Sportului Ieşean este dată ca exemplu în multe oraşe din ţară atunci când vine vorba de soluţia legală găsită pentru finanţarea sportului. 

2. “Vom pune accent pe sportul de masă, nu pe cel de performanţă”. Fracturarea sportului de masă de cel de performanţă este o mare eroare. Mai multe studii susţin că principalul motiv pentru care un copil începe să facă sport este un model. Când erau pe val, Nadia, Năstase, Hagi aduceau, pe lângă bucurii, indirect, o mulţime de copii în sălile de gimnastică, pe terenurile de tenis sau fotbal.  Pentru o diplomă a Primăriei, un copil vine la o acţiune şi are şanse mici să revină în sală sau pe teren. Pentru a face sport pe termen lung, lucru care ajută la dezvoltarea sănătoasă (fizică, mentală, umană), e nevoie ca puştii să aibă exemple, care sunt generate de sportul de performanţă. 

3. “Vom susţine toate echipele ieşene”. În ultimii ani, contribuţia Primăriei Iaşi la bugetul Fundaţiei Sportului Ieşean, fără rectificările bugetare, a fost de 6 milioane lei. Chiar dacă fotbalul ar fi tăiat de pe lista finanţărilor, aşa cum e tentat Chirica, banii rămaşi nu ar ajunge decât pentru susţinerea promovării celorlaltor echipe în primele eşaloane. Pentru a rămâne în elită însă, fiecare dintre echipele de rugby, baschet, handbal (masculin şi, mai nou, feminin) şi, (de ce nu?), volei,  care are toate atuurile pentru a cere bani publici (finanţare externă, tradiţie, imagine etc.), au nevoie de circa 350 000 de euro anual. Rezultă nu numai că banii nu ajung pentru toate echipele amintite, dar ar însemna ca sportul de masă, alte echipe (futsal, fotbal feminin, popice), sporturi care, cu siguranţă, speră să rămână în capul mesei, ca şahul ori boxul, ale căror Federaţii sunt conduse de ieşenii Sorin Iacoban şi Vasile Cîtea, sportivi de top ori alte evenimente, să fie tăiate de la finanţare. 

Aplicarea enunţurilor proprii 

1. “Fiecare ban alocat sportului va fi cheltuit cu atenţie”. Cei 90 000 de lei daţi Galei Excelenţei Sportului Ieşean au fost aruncaţi pe fereastră!

2. “Vom finanţa echipele în funcţie de performanţe”.Cea mai bine susţinută echipă de la CS Politehnica, cea de rugby, care a primit anul trecut 10 000 de lei lunar, plus bani pentru transferuri, a ratat obiectivul, promovarea, clasându-se pe locul IV în eşalonul secund. Cea de baschet, care primeşte 2 000 de lei lunar, este implicată în lupta pentru promovare. La prima şedinţă a Fundaţiei Sportului Ieşean din acest an s-a anunţat alocarea sumei de 100 000 de lei rugbiului şi nu s-a spus niciun cuvânt despre baschet!

Handbalul, care încasa 7 000 de lei lunar, a luat şi el foc. “Suntem, după fotbal, sportul cu cea mai mare expunere şi popularitate. În plus, numai noi şi fotbalul am atras bani şi de la sponsori. Domnul Puşcaşu a spus că ne-ar da 20 000 de lei lunar dacă şi Fundaţia ne dă tot atât. De ce nu suntem noi susţinuţi să promovăm cinstit, pe teren? La rugby s-a anunţat că se vor da 32 de salarii între 1 500 de lei şi 3 500 de lei. Noi avem nevoie de jumătate” a spus unul dintre conducătorii handbalului ieşean. Şi fotbalul, implicat în lupta pentru play-off, are o mulţime de argumente să se plângă de faptul că se simte pus la colţ într-o iarnă în care putea fi făcut un sprint decisiv spre calificarea, în premieră pentru Iaşi, într-o cupă europeană. 

3. “Nu contează pasiunile mele, contează ce vor ieşenii când vine vorba de unde dăm banii”. Poate cel mai corect enunţ al lui Chirica în ceea ce priveşte sportul nu este pus în practică. Ţinând cont de nivelul finanţării sportului local, mult sub cel din alte oraşe, e limpede că nu poţi mulţumi pe toată lumea şi ar fi o utopie să crezi că Iaşul ar putea avea toate echipele în prima ligă. Din această cauză, e limpede că trebuie stabilite clar câteva ţinte accesibile. Un curent important susţine, de mai mult timp, că, în ipoteza în care banii alocaţi sportului ar fi direcţionaţi eficient, oraşul ar putea menţine echipa de fotbal pe o poziţie onorabilă în Liga I, crea o formaţie de sală care să se lupte pentru Cupele Europene, păstra acasă sportivii cu adevărat de top şi menţine în viaţă toate celelalte sporturi.

Or, la ora actuală, Chirica vrea să scape de fotbal, nu dă niciun semn că l-ar interesa situaţia celui mai bun sportiv ieşean, Vlăduţ Simionescu, care este accidentat şi promovează un nou sport în aer liber în detrimentul celor de sală.

Trăgând linie, stângăcii, gafe multiple şi lipsă de viziune (aici poate fi inclusă şi optica legată de infrastructura total depăşită din oraş) din partea lui Chirica, lucru cu atât mai ciudat cu cât principalii lui susţinători sunt Iacoban şi Cîtea, doi şefi de federaţii care ar putea să-l trezească pe actualul primar până nu e prea târziu.