Caută 
4 MIN
Odata cu reluarea campionatului de fotbal, au inceput deja scandalurile legate de arbitraj. Afirmatie doar in cea mai mica parte adevarata, fiindca panarama a inceput cu mult inainte de startul returului. Sa ne amintim tevatura stirnita de barbatii de rang inalt din conducerea cluburilor, care cereau, cu glasuri stentoriale, arbitri straini. "Noi – adica LPF – organizam si conducem Liga I, noi vrem arbitri straini, deci CCA – adica FRF – trebuie sa execute ordinele noastre". Pe stimatii Borcea, Becali, Iancu si Mititelu ii doare in clanta de la usa de nivelul arbitrajului romanesc, ca au trecut decenii de cind vreun "fluieras mioritic" a doinit pe la marile turnee fotbalistice. Nici pomeneala, vrem arbitri straini, ca, daca nu, fac si dreg. Sau, mai exact, nu fac si n-au ce drege, noroc ca Mircea Sandu este taticu’ lor in materie de "diplomatie" si a aranjat cu prietenii de la UEFA o "recomandare", cu care sa-si acopere decizia, in mai multe feluri benefica, de a promova la meciurile importante arbitri autohtoni. De unde mama naibii sa avem si noi cavaleri ai fluierului de Top Class, daca strainii iau crema din campionatul nostru, in timp ce tinerele sperante se rodeaza pe la meciuri gen Gloria Bistrita – Ceahlaul?
Mai interesant este sa ne intrebam de ce doresc cu osirdie barbatii de frunte ai fotbalului romanesc arbitri de peste fruntarii. In frunte cu Gigi Becali, cel mai verde dintre romanii din fruntea cluburilor. Simplu: pentru ca ai nostri fura. Fura, dom’le, ca-n codru, precizeaza Mititelu, pentru a nu se crea confuzii cu perfectul simplu oltenesc. O afirmatie de o valabilitate egala cu aceea a nespecialistilor condamnati de sefi sa comenteze concursurile de atletism, care vorbesc de starturi furate de sprinteri de la 100 m. De parca instalatiile fotoelectronice cu senzori de la start pot fi furate. Arbitrii de fotbal nu sint celule fotoelectrice, ci oameni. Si oamenii gresesc. Cum gresesc? De ce sa greseasca? Noi ii platim sa arbitreze corect. Si nu fura? Ba fura, dom’le, ia uita-te la alde Corpodean, Bogaciu si ceilalti. N-a vazut faultul in careu (sau ofsaidul)? Se mai intimpla, dar ne-a furat la "maniera". A arbitrat intr-o singura directie. Strainii gresesc si ei, dar macar nu fura, ca n-au nici o treaba cu campionatul nostru.
Pina la urma, Mircea Sandu si oamenii lui au spus stop arbitrilor straini in Liga I romaneasca. Pina aici e bine. Numai ca s-ar putea ca, pina la urma, insasi FRF sa ceara arbitri straini, si nu numai la derbiuri, ci la toate meciurile. Fiindca orice idee buna ascunde in ea germenii raului, vorba englezeasca "iadul este pavat cu intentii bune" a fost perfect ilustrata de prima etapa a returului. Mai exact, CCA – adica FRF – si-a pus in cap toti conducatorii de club care doreau arbitri straini. Si pentru ca nu cade bine sa te pui rau cu "lumea buna", dupa prima etapa a inceput operatiunea compensatorie. Bun, nu mai aducem straini, dar pe ai nostri care gresesc ii ardem de nu se vad. Augustus Constantin a comis o eroare mare de arbitraj in meciul Dinamo – Universitatea Craiova, neacordind un penalty limpede la Florin Costea, ceea ce a transformat glasul de stentor al lui Mititelu in miorlait jalnic. "Ne-a furat arbitruuuuuuuul!". La citeva zile, Augustus, arbitru de pe lista FIFA, a fost oprit de la orice delegari pe opt etape, iar in restul sezonului va fluiera doar in esaloane inferioare, la meciuri gen Recolta Pleazna – Avintul Tupilati. Si daca eroarea lui Augustus a fost una grava, ce sa mai spunem ca Liviu Ciubotariu, asistent la partida Poli Iasi – Rapid, a primit o pedeapsa similara pentru ca nu a semnalizat ofsaidul de la golul al doilea iesean, un ofsaid pe care comentatorii de la DigiSport l-au vazut la a treia reluare, iar oficialii Rapidului n-au protestat de leac in timpul meciului? Doi arbitri scosi din circuit dupa prima etapa a returului. Mai sint inca 16 etape si tensiunea va creste exponential odata cu apropierea finalului. Intransigenta federala nu trebuie sa creasca exponential, este suficient sa se mentina la cotele primei etape pentru ca, pe la mijlocul sezonului, FRF sa ceara arbitri straini, pentru ca n-o sa mai avem deloc arbitri romani disponibili.
S-ar putea spune ca aceste masuri dure sint fructuoase in perspectiva. Ingropam actuala generatie de arbitri, dar vom creste in viitor una cu celule fotoelectrice in loc de neuroni. Iluzii zadarnice. Daca mai adaugam si presiunile la care sint supusi arbitrii de catre conducatorii de cluburi inca dinaintea meciurilor (preventiv, carevasazica!), ajungem la concluzia ca arbitrajul de fotbal a ajuns un fel de sport extrem, mai periculos ca sariturile la jgheab cu snowboard-ul de la Olimpiada si din ce in ce mai putini tineri vor fi atrasi de o asemenea meserie. Cindva, un arbitru iesean de mare viitor (Toni Helesteanu) declara in "Ziarul de Iasi" ca "arbitrajul este viata mea". N-a durat mult si sus-numitul si-a lasat balta propria "viata" cautindu-si mijloace mai umane de existenta. Cind primesti avertizari la tot pasul ("fii atent cum ma fluieri simbata"), cind te condamna oameni care vad faze reluate de zece ori din sapte unghiuri (pe care tu, arbitrul, trebuie sa le judeci in cinci secunde!), cind pentru o eroare stai pe margine o jumatate de an, mai poti spune, tinere aspirant la ecusonul FIFA, ca "arbitrajul este viata ta"?
