Capcanele unei motiuni

Nu incape indoiala, cu 24 de ore inaintea discutarii motiunii in Parlament opozitia strinsese voturile necesare rasturnarii guvernului Ungureanu. Pastra, de ochii lumii, citeva voturi nearvunite, pentru salvarea scenetei. Se astepta doar un semnal in USL: sa o facem sau nu de-adevaratelea? Dar cine da semnalul, cine apasa pe buton?

Grea raspundere, imposibil de spus cu ce fel de consecinte. Declansarea unui razboi politic real inseamna si riscuri pe masura.

In USL, Crin Antonescu este capabil sa declanseze operatiuni electorale de amploare si sa preia initiativa, cum a facut-o la alegerile prezidentiale din 2009, tragind dupa el PSD cu planul Klaus Iohannis. Probabil, de unul singur, Antonescu ar avea singele rece sa apese pe buton. Numai ca, la momente de cumpana, apare Ion Iliescu si ii mai fixeaza lui Victor Ponta o tinta, o strategie, o atitudine. Ii mai reduce fierbinteala retorica prin aplicarea compreselor reci. Ii spune, de pilda, sa refuze functia de premier. Sa mai stea pe margine ca nu are nimic de pierdut, sa-si pastreze zestrea popularitatii in alegerile din toamna. Mesajul, de fapt, este pentru liberali. Sa ia aminte: PSD nu intra la guvernare! Ponta nu prea are chef sa fie premier, avertisment ce ii pune pe liberali pe ginduri: atunci la ce e bun sa mai dam jos Guvernul? Ca sa ne dam in laturi? Oricum se va numi, in cazul trecerii motiunii, struto-camila imaginata de PSD – guvern de tehnocrati, guvern interimar – va face opozitia co-responsabila pentru o situatie de blocaj si o administrare minimala de luni de zile, cind Romania mai are mari reforme de facut si de supravietuit unei crize. Pretul electoral poate fi semnificativ.

De cealalta parte, Traian Basescu nu a dat vreun semn. Asteapta o greseala a adversarilor. Nu-i provoaca, nu vrea sa aiba semnatura si nici amprentele pe certificatul de deces al unui Guvern pe care l-a sustinut. Dar stie ca ultimele dezertari din tabara puterii l-au blocat pe MRU, chiar daca va rezista motiunii. Sa ai o majoritate cit degetele de la o mina inseamna sa ramii legat la ea, sa renunti la proiectele guvernarii. I-ar putea pregati, totusi, o iesire spectaculoasa din scena ca sa-i asigure, pe ramasitele PDL, lansarea unei noi miscari politice, in timp ce, umilitor si sarcastic, i-ar propune lui Victor Ponta sa vina la Guvern. Insa Traian Basescu nu mai este cel din 2004 sau chiar 2007. Prea uzat de putere, priveste cu jind tihna pensionarii, fie sub forma unei noi suspendari, fie a unei scoli de tineri politicieni, unde se imagineaza profesor.

Lipsit de orice coerenta, PDL asteapta ca viziunea tatucului Iliescu sa cistige, totusi, din nou, iar Victor Ponta sa nu declare acum emanciparea. Sa-i poata tine in lesa pe lupii flaminziti din 2004. Dar nu are nici cea mai mica idee daca ratiunea invinge. Asa cum nu a invins, deseori, in PDL.

Publicitate și alte recomandări video