Caută 
4 MIN
Partidele nu obisnuiesc sa faca o legatura directa intre pierderea alegerilor si lipsa de reforme in interiorul lor. Cauzele si vinovatii de serviciu sint candidatii, "anumiti" candidati, guvernul si "erodarea fireasca la putere" sau, in oglinda, lipsa resurselor in opozitie, contextul, criza, ghinionul, fortele oculte care "au falsificat alegerile" etc. Evident, conteaza si toate acestea, cind este cazul, dar daca responsabilii din partide nu vor fi dispusi sa se uite mai atent la problemele partidului pe care il ghideaza, atunci nu vor putea preveni sau intelege esecul.
Partidele au o imagine extrem de proasta la nivel public, stim asta foarte bine din sondaje, nu trebuie sa mai intram in detalii. Insa, contrar la ceea ce cred oamenii politici, imaginea proasta nu este o fatalitate. Nu toate partidele sint evaluate la fel – unele sint privite mai rau, altele mai putin rau. Tendinta generala este negativa pentru ca toate seamana in rau, nu pentru ca sint condamnate a priori la impopularitate. Altfel, insa, publicul este destul de atent la masurile de modernizare, atunci cind sint facute sau cind sint aminate, si se pozitioneaza in consecinta.
Ca nu se poate fara partide stiu partidele foarte bine, si acesta este motivul relaxarii si inertiei lor. "Nu sintem grozave, dar sintem un rau necesar, nu aveti ce ne face", par a sustine formatiunile politice la unison. Este adevarat, in acest moment nu poate fi conceputa democratia fara partide politice. Dar la fel de adevarat este ca partidele pot deveni irelevante in general si in distributia puterii in particular. Aceasta, o data pentru ca publicul se poate satura sa tot astepte reforme dintr-o zona de unde nu vor veni niciodata si apoi pentru ca diferite grupuri de actiune sau de interese vor gasi formule mai flexibile, mai eficiente de expresie si actiune publica, de acces la putere, la zona guvernamentala, la resurse, la decizii din domenii vitale.
Daca ne uitam atent, se intimpla deja acest lucru. Au aparut personaje (oameni politici centrali sau locali, diferiti decidenti din justitie, administratie, servicii, oameni de afaceri, intermediari etc), grupuri, organizatii si firme care se pricep foarte bine sa scurtcircuiteze parcursuri formale, sa o ia pe scurtatura, sa influenteze decizii, sa obtina fonduri, contracte si posturi peste rind, sa creeze opinie etc. In unele cazuri este vorba despre coruptie si trafic de influenta, dar alteori vorbim doar de diferite forme de lobby, de socializare si agregare a intereselor dincolo de partide – lucruri care nu se vad foarte bine din afara, dar care conteaza din ce in ce mai mult. Luati, ca exemplu, modalitatile in care se obtin bani, contracte, decizii, posturi din zona guvernamentala. Asistam la forme de darwinism social si institutional ajunse la cote paroxistice, iar criza, putinatatea resurselor agraveaza situatia. Fiecare se descurca cum poate, transpartinic, in functie de legaturile utile de care beneficiaza. Seamana un pic lucrurile cu anii ’80, cind, din cauza crizei economice, fiecare secretar de partid, director de fabrica si sef de institutie se zbatea cum putea ca sa obtina semnaturi si bani de la "centru".
Romania nu este nicidecum o exceptie. Sint vechi si iarasi actuale in Occident discutiile despre "criza partidelor", despre "irelevanta" lor, despre "anacronismul" lor discursiv si organizatoric. Pentru cei interesati, semnalez o buna sinteza a acestor discutii in cartea fundamentala editata de R. Gunther, J. R. Montero si J. Linz – Political Parties: Old Concepts and New Challenges, 2002. Fireste, nimeni nu isi imagineaza, cel putin deocamdata, democratie fara partide. Asta nu inseamna insa ca ele nu isi pot pierde din importanta pe scena democratica, mai ales daca nu se adapteaza si nu tin pasul.
Partidele de la noi presteaza prost mai toate functiile pe care ar trebui sa le indeplineasca: reprezentarea si mobilizarea oamenilor si comunitatilor, agregarea si articularea valorilor si intereselor, recrutarea de elite bine pregatite, elaborarea de proiecte si politici publice moderne etc. Formatiunile si mai ales filialele acestora din teritoriu sint adunari mai degraba intimplatoare, pe care nu le consolideaza adeziunea la niste valori, ci timpul, socializarea, participarea la beneficiile si complicitatile puterii, opozitia fata de ceilalti etc. Liderii de partid se reprezinta in primul rind pe ei si clientela lor – care nu se suprapune perfect peste partid. De un proces profesionist, sistematic, transparent de recrutare a elitelor nici nu poate fi vorba. Partidele sint gasti relativ inchise, cinice, autiste, in care profesionistii sint primiti rar si aleatoriu, pentru a fi storsi sau pentru a fi afisati in geam. Sa ne intelegem, exista oameni de valoare in partide, dar acestia – in afara cazului in care nu se molipsesc de "regulile jocului" – cel mai adesea ramin stingheri, izolati, in permanenta ultragiati si nauciti de prostia, ignoranta, egoismul, grosolania, ostentatia, precum si de securismul, cinismul, haosul si coruptia din jur. Procesul de luare a deciziilor este cetos, haotic, netransparent, viciat de interese corupte si conflicte personale. Acesta este mediul in care se fabrica politici publice si nu este de mirare ca ies aiurea. (Va urma)
