Colivia lui Piturca

vineri, 14 septembrie 2012, 18:26
3 MIN
 Colivia lui Piturca

S-ar parea ca este o pierdere de vreme abordarea startului echipei nationale in preliminariile Cupei Mondiale 2014. Piturca si-a aranjat bine ploile, cu cei mai slabi adversari din grupa in primele doua meciuri si – dupa cum el insusi a declarat-o – n-are nicio responsabilitate in privinta calificarii la festinul brazilian. Daca iese treaba, bine, daca nu, mai vorbim in 2016, cand se trag concluziile si se inchide bilantul. Totusi, desi partidele cu Estonia si Andorra sunt irelevante (chiar daca barajul sustinut anul trecut de estonieni a provocat cateva frisoane!), este de remarcat in mod pozitiv faptul ca Piturca si-a inchegat un schelet de echipa care are sanse sa fie imbunatatit pe viitor, cand mai poate veni un Radu Stefan, un Gabi Muresan sau (cu rezervele inerente) un Mutu.

Chiar si in cazul unor victorii contra unor parteneri de joc de duzina, s-a vazut limpede ca jocul nationalei scartaie, in ciuda unor numeroase teste amicale sustinute in perioada de cand a preluat Piturca nationala. Selectionerul a avut prilejul sa inchege relatiile de joc intre componentii echipei, iar omogenitatea n-ar fi trebuit sa fie o problema, in conditiile in care o echipa de club da preponderenta componentilor. In situatia in care intalnirile lotului sunt din ce in ce mai rare si din ce in ce mai pe fuga, acest lucru ar trebui sa fie un factor decisiv. Dar nu este. N-am remarcat un joc mai legat acum decat in urma cu doi ani, chiar daca acum stelistii Chiriches, Pintilii, Bourceanu si Tanase ar trebui sa se simta si legati la ochi. Din contra, ei isi arata mai degraba teama de a nu gresi, paseaza lent, cu grija, coechipierului cel mai apropiat, fara prea multe verticalizari sau incercari de actiuni destabilizatoare. Componentii nationalei se tem nu atat de recuperarile sau de contrele adversarilor (cu asemenea adversari, nici n-au de ce!), ci de incruntarea selectionerului la iesirea din desenul tactic prestabilit.

Nu avem nicio indoiala ca Piturca are mana buna in materie de jucatori, insa nu prea avem convingerea ca poate iesi din tiparele proprii. Am putea spune ca Piturca este un bun strateg, dar nu atat de bun tactician. Selectionerul actual se supara atunci cand este intrebat de ce nu l-a selectionat pe X sau pe Y (valva starnita de neconvocarea lui Sinmartean sta marturie) si, intr-un fel, are dreptate. Piturca si staff-ul propriu urmareste cu atentie evolutiile echipelor adverse din lupta pentru calificare si este firesc ca intr-un anumit meci sa aiba nevoie de un anumit jucator pe un post si in alt meci de altul. Componenta echipei se face si in functie de adversar, cu conditia sa ai de unde alege. Tot atat de adevarat este faptul ca un antrenor trebuie sa-si adapteze nu numai echipa la adversar, ci si tactica, or, actualul selectioner este prizonier al propriilor idei tactice, putin capabil de surprize si, in consecinta, usor de "citit". El poate surprinde prin introducerea neasteptata a unui fotbalist ca titular, dar in niciun caz prin mutatii tactice neasteptate. El stie una si buna: maniera de joc cu care a putut infrange iuresul olandez in preliminariile Euro 2008, dar a fost incapabil sa treaca, in turneul final, de o Franta de batut la ora aceea.

Fantezia este un lucru care lipseste, deocamdata, echipei Romaniei si este mult de discutat daca aceasta se explica prin lipsa unor jucatori de creatie sau prin disciplina tactica amintita. Semnificativ este faptul ca in partidele cu Estonia si Andorra, desi campuri ideale de experimente, Piturca a folosit aproape aceiasi jucatori, si cuvantul "aproape" n-ar fi existat in aceasta fraza daca nu s-ar fi accidentat Goian. Ceea ce inseamna ca selectionerul a vrut sa-si fortifice si mai bine colivia tactica in care ii prinde pe jucatori si pe el insusi.

De acum, insa, vin meciurile grele, cu Turcia si Olanda, meciuri in care disciplina tactica este cu adevarat importanta. Piturca si-a manifestat increderea ca va putea conta in aceste partide si pe Mutu, dar parca ne vine sa credem ca in sinea lui nu si-l doreste. Nu de alta, dar ii strica toata "constructia".

Comentarii