Imunitatea dauneaza grav tuturor

Pe masura ce se apropie ora stingerii campaniei electorale, declaratiile se incing si uneori depasesc cu mult limitele decentei. Piesele grele ale staff-urilor electorale acuza coruptia, hotia si minciunape care le pun in sarcina rivalilor. De cele mai multe ori, acuzatorii sint acele persoane care au imunitate in fata legii si care spun ca declaratiile lor sint strict de natura politica.  Replicile celor acuzati sint deja blazate si spun ca nu le pot face nimic opozantilor din cauza invocatei imunitati. O atitudine gresita: plingerea penala isi poate urma cursul, iar procurorii se vor putea lua de indivizii care se cred in siguranta deasupra legii dupa ce acestia isi vor pierde imunitatea.

Din pacate, alesii nostri nu au luat-o inca peste nas atunci cind au sarit calul. Ne lipsesc – si le lipsesc – pedepsele exemplare. In cazul lui Vadim, situatia a devenit de mult „antologica" si lumea il priveste cu ingaduinta sau cu indiferenta. Iar singurul individ din tagma pedepsit penal este Gabriel Bivolaru, cel pentru care liderii pesedisti nu s-au dat in laturi, cu vreo zece ani in urma, sa protesteze in strada ca sa-si apere colegul infractor. Insa povestea-unicat a lui Bivolaru este exceptia care confirma regula. Nu doar ca nu s-a mai vazut din 2000 incoace vreun deputat ori senator cu pacate grele, dar nici macar unul despuiat de platosa imunitatii parlamentare. O rezervatie de ingeri Palatul asta al Parlamentului!

Pe candidatii in alegeri ii cerceteaza inspectorii Curtii de Conturi. Citi bani au facut praf in alegeri, de unde provin fondurile, de unde au avut paralele cei care au asigurat sponsorizarea etc. etc. Nu s-a gasit niciodata vreun leut de provenienta obscura, ceea ce inseamna ca intotdeauna romanii au avut de ales numai dintre persoane de buna credinta. Chiar si dupa ce sint alesi, primari sau consilieri fiind, nu scapa de Curtea de Conturi – care, dupa lege si printre altele, controleaza „statul si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile si institutiile lor publice, autonome sau nu". De obicei, concluziile rapoartelor sint secrete, desi, in majoritate covirsitoare, e vorba despre bani publici. Cu totul secreta pentru inspectorii Curtii este activitatea celor doua camere parlamentare. Luxul debordant si belsugul afisat cu o doza mai mare sau mai mica de infumurare sint maladii binecunoscute si, cel putin pina acum, complet nevindecabile, indiferent de orientarea politica a „bolnavului". E drept ca cine-mparte parte-si face (leafa, pensie, diurna, protocol etc.), dar e necesara si prezenta unei institutii independente care sa le dea peste mina alesilor din cind in cind. Entitati precum Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sau Agentia Nationala de Integritate si-au dovedit neputinta. Si degeaba se spune ca poporul este cel care-i controleaza pe cei pusi sa conduca, cita vreme nici macar bratul lung al legii nu reuseste sa ajunga la ei. E suficient sa-i pomenim pe Nastase, Mitrea, Pacuraru si Seres, ca sa ne treaca pofta de alegeri.