Loc bun, spectacol aminat

La aceasta ora, intilnirea la nivel inalt dedicata jubileului NATO de la Washington este deja istorie. Delegatiile participante isi contabilizeaza rezultatele. Ca niciodata, aniversarea unui bloc politico-militar a fost un prilej de a imagina un larg sistem de securitate colectiva. Criza iugoslava si implicarea NATO a obligat organizatia la a se autodefini mai precis.
Principalul rezultat al intilnirii de la Washington a fost confirmarea unei tendinte prefigurate deja in ultimii ani: transformarea NATO intr-un pol extins de stabilitate. Scopul sau este protejarea valorilor democratice atit in Europa, principalul obiectiv al Aliantei, cit si in proximitatea acestui spatiu. Alaturi de cei nouasprezece membri ai Aliantei, beneficiarii acestui sistem sint toate statele care se afla in estul actualelor sale frontiere, de la Baltica la Urali si Mediterana, si care manifesta respect pentru valorile democratice. Pentru NATO, democratia este principala sursa de securitate.
Prin urmare, Alianta isi propune o strategie pe mai multe nivele. Mai intii, fiecare membru al Aliantei este obligat sa exporte securitate, atit prin limitarea oricaror pretentii teritoriale fata de vecini si interdictia amenintarii cu forta, cit si prin sprijinul societatii civile si al economiei libere a tarilor din regiune, care nu sint membre ale organizatiei nord-atlantice. In al doilea rind, fiecare tara aspiranta este obligata sa indeplineasca o serie de criterii privitor la modul cum participa la securitatea colectiva regionala, care priveste raporturile cu vecinii, situatia economica si statul de drept. In al treilea rind, NATO a proiectat mai multe sisteme de parteneriat, atit cu statele care doresc o integrare rapida, cit si cu acele state care nu vor intra prea curind sau niciodata in Alianta. De asemenea, a fost reintarit interesul NATO pentru un parteneriat special cu Rusia.
In ce priveste Romania, ea a fost nominalizata printre favoritii la integrare, dar calendarul extinderii a fost mult impins in viitor, dupa 2002. Cu alte cuvinte, Romania a obtinut un excelent loc in fata, dar spectacolul a fost aminat. Alaturi de aceasta, Romania a fost luata in considerare in cadrul proiectului pactului de stabilitate in Balcani, care ar urma sa fixeze un spatiu de securitate si prosperitate in zona sud-estica a continentului. Este acesta un mesaj suficient de bun pentru romani sau din nou Romania a fost tratata inadecvat de catre NATO? Se putea oare obtine mai mult la Washington?
Ca de fiecare data, in lumea romaneasca s-au conturat cel putin doua tipuri de raspunsuri. Unii cred ca este maximum a ceea ce se putea obtine, dar ei nu-si pot reprima o anume dezamagire. In mod clar, in cercurile oficiale de la Bucuresti s-a crezut o clipa, mai cu seama dupa ce Franta a reaprins vechile iluzii, ca la Washington s-ar putea produce un miracol. Altii cred ca recentul summit NATO n-a oferit nimic in plus Romaniei fata de Madrid ’97, cind Romania a fost plasata de asemenea in fruntea unei liste de asteptare. Nu intimplator acestia sint si cei mai aprigi adversari ai interventiei NATO in Iugoslavia si mai ales ai deciziei Romaniei de a acorda liber avioanelor Aliantei in spatiul aerian al tarii noastre.
In mod indiscutabil, plasarea Romaniei in fruntea listei tarilor care urmeaza a fi primite in organizatia nord-atlantica este un bun rezultat al diplomatiei noastre, mai cu seama daca sintem atenti la termenii in care s-a facut si la pozitia Romaniei de acum citeva luni. El se datoreaza deopotriva conjuncturii cit si optiunii transante, poate chiar prea transante, a puterii actuale in favoarea Aliantei. Probabil insa ca un rol important l-au jucat actualele raporturi cu minoritatile; s-a dorit astfel a se oferi un exemplu pozitiv, care sa fie contrapus modelului Milosevici. In acelasi timp, orice om lucid isi da seama ca Romania nu este pregatita pentru a intra in Alianta, nici economic, nici militar si nici politic.
Faptul ca principalul partid de opozitie s-a manifestat contra NATO in aceste ultime saptamini sau ca unul dintre principalele ziare incita opinia publica impotriva organizatiei nu a oferit analistilor NATO semnale satisfacatoare. Distanta dintre putere si opozitie, care conduce in sondaje, este prea mare. Populatia Romaniei trebuie sa-si clarifice mai bine optiunile. Aderenta la o asemenea organizatie nu este la fel ca intrarea in ONU sau in Organizatia tarilor francofone. NATO are nevoie aici de repere sigure: societate civila activa, economie libera prospera, mentalitate democratica etc. In fine, este probabil ca liderii tarilor NATO n-au dorit sa acorde actualei puteri mai mult decit un semnal de incurajare. Aceasta trebuie sa stie ca toate cheile aderarii se afla in Romania si nu la Washington.
Cei care cred ca se putea obtine mai mult ignora faptul ca intrarea in NATO solicita mai multe obligatii decit avantaje imediate. De asemenea, ei nu iau in seama noua strategie NATO fata de tarile din regiunea noastra. Gratie sistemului de garantii colective impus de Alianta, Romania nu mai este expusa in acest moment unei amenintari militare straine din partea vecinilor sai. Chiar o amenintare din partea Rusiei ar putea fi descurajata de noua strategie NATO. In plus, statele europene par a fi gata sa ofere un plan Marshall pentru Balcani, cu scopul de a salva statele din regiune de spectrul subdezvoltarii. Este posibil ca toate acestea sa esueze, dar deocamdata nu pot fi acuzate ca exista. (Florea IONCIOAIA)