Mogulii lor si mogulii nostri

De mai bine de sase luni, in redactia celebrului "Los Angeles Times" este furtuna. Spectrul concedierilor ameninta serios, iar cei care l-au infruntat, printre care si redactorul sef, au fost demisi. Noul proprietar, Tribune co. din Chicago, este nemultumit de cifra de afaceri si de profitul ziarului. Tirajul a scazut cu 8% iar cumparatorii de publicitate cer reduceri de preturi si discounturi mai mari. Pe coasta de est, la influentul "Washington Post", a fost pus in practica, in ultimele doua saptamini, un program de reducere a costurilor, care presupune si concedieri. Liderul mondial ca si influenta jurnalistica, "The New York Times", a comasat newsroomul online cu cel clasic si a anuntat masuri ferme pentru a evita declinul financiar. In Anglia au avut loc disponibilizari la "Financial Times" si "The Telegraph". Staff-urile mai tuturor ziarelor mari au decis comasarea newsroomurilor dupa modelul de la "New York Times", ziaristilor recomandindu-li-se sa lucreze pentru ambele. In breasla au loc discutii aprinse despre viitorul presei. Unii sustin ca ziaristul viitorului trebuie sa lucreze simultan cu carnetelul clasic de documentare, cu reportofonul, dar si cu camera video si sa alimenteze cu informatii atit editiile online, cit si ziarul in format print. Altii dezaproba idea si spun ca avem de a face cu un conflict profesional intre nevoia de promptitudine, adica viteza in relatare, si cea de profunzime, adica de lucru facut temeinic. Legendarul de acum Rupert Murdoch vede viitorul in format online si a investit sume de ordinul sutelor de milioane de dolari in achizitia unor firme cu activitati de granita, My Space fiind una dintre acestea.
In Germania a izbucnit un scandal urias intre ziaristi si noul proprietar de la "Berliner Zeitung", David Montgomery. Obisnuit sa scoata bani din piatra seaca, asa cum a reusit la tabloidul britanic "Daily Miror", Montgomery vrea sa tabloidizeze ziarul fanion al quality paper din Berlin. Asta vara, ziaristii germani au scos chiar o editie de protest, amintind parca de ceea ce s-a intimplat la "Romania libera" nu cu mult timp in urma. Baronul Edouard de Rotschild l-a demis din fruntea cotidianului "Liberation" pe legendarul Serge July, prietenul lui Jean-Paul Sartre, imputindu-i faptul ca nu a gestionat in mod profitabil investitia sa de aproape 20 milioane de euro. Saptamina trecuta, celebrul "Le Monde" a schimbat conducerea si a anuntat ca va lansa peste doua saptamini un ziar gratuit. Presa franceza este in criza profunda. In fiecare din ultimii 15 ani a pierdut cite un punct procentual din tirajul global. Guvernul se gindeste chiar sa instituie un fond de ajutorare.
Mogulii presei mondiale sint in fierbere. Asaltul internetului nu-i lasa sa doarma. Presa gratuita, de asemenea, ameninta presa clasica, fiind intr-o ascensiune fulminanta. Pe 15 noiembrie, cotidianul gratuit "Metro", cu distributie in 21 de tari, a fost inregistrat in Guiness Book ca avind cel mai mare tiraj din lume. La Londra, rapacele Rupert Murdoch a lansat un ziar gratuit de seara in aceeasi zi, 4 septembrie, cu un concurent redutabil, Association Newspapers. Razboiul dintre cele doua ziare este nemilos. Murdoch a reusit sa cistige licitatia privind distributia in metroul londonez, ceea ce-i creeaza un avantaj considerabil. "Financial Times", liderul european al publicatiilor economice, are frisoane. Un ziar gratuit, cu profil financiar, "City AM", foarte bine realizat, l-a intrecut in tiraj, depasind si suta de mii de exemplare. In cautare de noi piete si de profit mai mare, celebrul "The Times", transformat de mai bine de doi ani in format tabloid, vrea sa intre pe piata din SUA.
Exemplele pot continua. In fiecare zi, organizatiile de specialitate ale ziaristilor anunta asemenea stiri. Presa gratuita, internetul, tabloidizarea sint marile provocari ale timpurilor noastre. Mogulii presei mondiale vor cistiguri insemnate: venituri mari, costuri mici. Au in acelasi timp grija sa nu piarda startul in ceea ce ar putea fi presa de miine.
Nu la fel stau lucrurile in Romania. Mogulii nostri par decuplati de la febra care nu-i da pace lui Murdoch. Ceva parca a rasturnat lucrurile cu susul in jos. Voiculescu, Vintu, Patriciu dau bani, fara sa ceara cu insistenta profit. Media noastra a fost inundata, asa cum spunea C.T. Popescu, de "suvoaie de bani din afara presei". La un post tv de nisa, strict de informatii, cu audienta mica si incasari de publicitate pe masura, se platesc salarii care depasesc zece mii de euro. La fel, la ziare ale caror tiraje nu trec de 50.000 de exemplare. Grija mogulilor nostri nu este de a reduce cheltuielile, ci, dimpotriva, de a le creste. Personalitati de calibru, a caror prezenta ar fi de asteptat sa o gasesti la postul public, din ratiuni de credibilitate si de imagine, sint ademenite la posturi tv cu patroni in deficit de imagine. In Romania sint trei posturi specializate exclusiv in stiri si comentarii, ceea ce stirneste uimire in Polonia, Cehia si alte tari din sud-estul Europei. Controlul discursului public pare a fi mai important decit profitul. Ziaristi cu notorietate migreaza, dar nu din considerente profesionale sau financiare rezonabile. Ei pleaca de la doua mii de euro leafa la peste zece mii. Rar gasesti in Occident si in SUA, cu exceptia vedetelor, asemenea venituri. La noi, plata unor salarii mascheaza o infractiune. Patronul nu-si plateste angajatul pentru profitul pe care il aduce, direct sau indirect, ci il corupe pentru servicii facute la ore de maxima audienta. Sau pentru a-si tine gura. Anomalia are o explicatie simpla.
Mogulii nostri nu au insomnii din cauza competitiei. Nu explozia internetului ii ingrijoreaza si nici a ziarelor gratuite. Nu zorii unor vremuri greu de anticipat le tulbura somnul. Ei nu dorm de grija DIICOT-ului sau, functie de amploarea afacerii de presa si a orasului unde lucreaza, de grija mascatilor Politiei. Unul dintre ei tocmai a fost trimis in judecata cu mare tam-tam. Un altul isi foloseste trustul de presa pe post de cal troian in lumea politica. Celalalt asteapta clipa cind va da socoteala pentru scandalul FNI. Pina atunci, fiecare lucreaza la imaginea proprie si, fireste, la cea a adversarilor. Altfel spus, mogulii nostri nu traiesc din afacerea de presa, ci doar o controleaza.
N-ar trebui sa se inteleaga de aici ca discutia comporta numai tonuri de alb si negru. Presa de oriunde este purtatoare de interese. Problema este ca, in esenta, presa occidentala pastreaza un echilibru intre reguli profesionale si afacere. Mogulii nu pot sfida regulile profesionale, iar ziaristii nu pot sa nu tina cont de afacere. La noi, presa mogulilor nu are reguli si nici nu este o afacere in adevaratul sens al cuvintului. Cu exceptia trusturilor straine, destul de putine in Romania, cele mari, autohtone, urmaresc alte interese decit profitul.
Gasim in Rusia, poate, anumite similaritati cu ceea ce se intimpla la noi. Mogulii lor nu urmaresc profitul din presa, ci confortul politic si propria lor siguranta in ceea ce le priveste libertatea si afacerile. Vladimir Potanin, Oleg Deripaska si Alisher Usmanov sint noii oligarhi ai presei din Rusia, fara a lua in considerare colosul Gazprom. Ei au legaturi strinse cu Kremlinul si se banuieste ca, la sugestia acestuia, vind si cumpara institutii media intre ei sau la Gazprom. La fel, angajatii din functiile cheie primesc salarii fabuloase.
Demisia lui C.T. Popescu de la conducerea Clubului Roman de Presa a fost amestecata, in comentarii, cu opiniile despre activitatea lui in presa. Poate din acest motiv nu a avut parte de aprecierea care i s-ar fi cuvenit. Putini au vazut in aceasta o denuntare din interior a unui sistem care sufoca, chiar si in bani, profesionalismul din bransa. Cei mai multi au spus ca existenta mogulilor e fireasca, la fel si migratia ziaristilor. Mogulii nostri, insa, cauta doar o unealta, sau bita, cum spune atit de tirziu C.T. Popescu. Politica nu-i mai ajuta, nevoiti fiind sa respecte regulile UE, iar Justitia da semne ca nu mai vrea sa fie pres in fata lor. Din acest punct de vedere, presa pare a fi ultimul lor refugiu. A legitima acest refugiu, invocind existenta mogulilor, in principiu, oriunde in lume, inseamna o mare amagire. Pentru ca este o diferenta mare intre mogulii lor si mogulii nostri.