Popa de pica

Daca ar fi sa gasim un termen de comparatie in fotbalul international pentru fostul antrenor al CSMS Iasi, Ionut Popa, acesta este tehnicianul sarb Bora Milutinovic. Cititorii mai varstnici isi amintesc, poate de ochelaristul subtiratic, permanent cu un caiet plin de planse cu scheme la el, din care isi invata elevii cum sa se aseze pe teren, cum sa lege pasele etc., la fel ca un antrenor de baschet. Mai interesant pentru paralela noastra este aceea ca Bora a reusit sa participe la cinci editii consecutive ale Cupei Mondiale pe banca a cinci echipe diferite: Mexic, Costa Rica, SUA, Nigeria si China. Echipe exotice, fara pretentii la titlu, dar cu care fratele legendarului Milos Milutinovic nu s-a facut de loc de ras. A ajuns pana in sferturi cu nationala azteca (in 1986, chiar in Mexic), pierzand doar la "loterie" in fata "panzerelor germane, apoi in 1990 a iesit cu Costa Rica din grupe, dupa ce a invins Suedia si Scotia, in 1994, in SUA a dus pe yankei in optimi (mai mult nu se putea, fiindca in fata a aparut Brazilia), iar la "Coupe du Monde" 1998, a trecut de grupe cu "vulturii" nigerieni, nu inainte de a invinge Spania si Bulgaria. Exceptia a fost Mondialul asiatic din 2002, dar China s-a aratat mult prea slaba pentru pretentiile unei Cupe Mondiale. Imi amintesc ca, in urma cu vreo doua decenii, subsemnatul a scris un text despre Bora, pe care l-a numit "calaretul de martoage". Ultimul cuvant dintre ghilimele nu are sens peiorativ, izomorf cu celebra expresie care a facut valva prin Copou, emanata de omul de afaceri iesean Ioan Zapodeanu, ci usor metaforic. Si autorul se intreba in finalul articolului, daca va incaleca vreodata Velibor Milutinovic un cal de rasa.

Si acum, trecem la ale noastre. Ionut Popa este un antrenor valoros, scolit in Italia, stie multe scheme si stie mult fotbal. Dar, in afara de aceasta si in afara de suguielile lui ardelenesti, are o capacitate extraordinara de a-si mobiliza elevii, pe care stie cand sa-i mangaie si cand sa-i urecheze, cand sa-i pupe si cand sa-i carpeasca. In plus, stie sa pregateasca bine atmosfera dinaintea meciurilor, sa-si adoarma adversarii, mai cu laude, mai cu vaicareli, mai cu glume, iar adversarii, in loc de echipa amarata pe care o asteptau, se trezesc in fata cu niste baieti in stare sa manance jeratic pe teren. Tocmai de aceea, performantele lui Ionut Popa seamana, pastrand scara de marime, cu cele ale pomenitului Bora. Popa a stiut sa promoveze echipe fara sanse la start, a stiut sa mentina echipe necajite in prima divizie, dar "n-a incalecat niciodata un cal de rasa", ca sa reluam fraza din acel articol vechi. Nici nu s-au imbulzit ofertele pe capul sau, dar nici nu s-a omorat cu firea pentru a depasi faza pendularilor intre esaloane si a se inscrie in circuitul european. Ar fi acceptat, de exemplu, Ionut Popa sa-i faca Gigi Becali echipa, precum alti "jochei de armasari" cu pretentii din tara? "Feri, doamne!" ar fi spus antrenorul. Astfel incat, decat sa ajunga  intendent la grajdurile bogatanilor din fotbal, mai bine  sa fie "Stefan cel Mare" de la Iasi.

Aradeanul Ionut Popa a simtit Iasul ca pe a doua casa, pentru ca era exact ceea la ce tanjea: o echipa fara pretentii, finantata de la bugetul local, pentru care aducerea unor granzi ca Dinamo, Steaua, CFR in Copou, ramane suprema nazuinta. O echipa fara patroni nazurosi si prezidenti colerici, ci doar cu un primar, cu care s-a si imprietenit, ba chiar l-a si ajutat in campaniile electorale. Statornicia la Iasi a tehnicianului s-a intrerupt in doua randuri, de indata ce Dambovita si Bahluiul au devenit confluente. A fost inlaturat odata de patronul-imprumutator Ionut Negoita (culmea, dupa o victorie cu Petrolul, la ora aceea, de neimaginat in Copou!) si a doua oara (amiabil!), dupa un esec cu ghinion in fata Pandurilor. Nimic surprinzator, viata de antrenor este aceeasi pe tot mapamondul, "de-mi-si-a" vine cand nu te astepti si te transformi usor din "Popa cel mare"  in popa de pica.

Acum s-a schimbat modificarea, Florin Prunea a adus, de la Bucuresti, un staff care geme de "caini" si trebuie sa recunoastem ca, dintre toate variantele de inlocuire vehiculate prin Copou, cea mai viabila este cea aleasa, Liviu Ciobotariu, un antrenor care a primit nota de trecere chiar in curtea exploziva numita Dinamo. Bunul simt ne obliga ca, la inceput, sa dam credit noului staff tehnic si sa asteptam, cu sperante, rezultatele. Daca vor fi bune, vor inceta brusc spiritele cu "Dinamo II Iasi", care se mai murmura pe ici, pe colo. Apropo de Dinamo, trebuie amintit ca Ionut Popa, cunoscut apropiatilor ca suporter al Stelei (secretul lui Polichinelle!), a batut echipa ex-militara cand i-a fost lumea mai draga. Asa ca asteptam cu interes viitoarea confruntare Iasi – Dinamo!