Prezenta culturala romaneasca

"Sibiul- capitala culturala europeana", evenimentul inaugurat cu atita pompa de oficialii romani si cei europeni in prima zi a anului, aduce in discutie, pentru prima oara intr-un cadru atit de organizat, prezenta culturala romaneasca in lume. In preajma aderarii la UE, interesul pentru o plasare onorabila in ierarhiile occidentale de valori a crescut. Cum fac romanii "cultura" si cui se adreseaza ea? Foste pretinse capitale (cum este Iasul) cauta explicatii pentru lincezeala, diferite reviste culturale realizeaza clasamente, lanseaza numere tematice, inventariaza succesele observabile ale unei manifestari romanesti in lume. In ce masura Romania este prezenta in ochii publicului occidental si prin ce fel de produse? Ce propune ea, dincolo de programele birocratice ale guvernului si Bruxelles-ului?

Daca urmarim o cronica culturala a Romaniei ultimilor doi ani, cel mai amintit si comentat produs este filmul. Marile ziare occidentale remarca de ceva vreme ca Romania exista datorita filmelor ei.
"Noul val al cinematografului romanesc", cum a fost numit presa de specialitate, nu are un corespondent in "noul val al beletristicii", "teatrului" sau "operei". Productii notabile au fost premiate si unele ovationate la festivalurile internationale cum nu au avut parte scriitorii, pictorii, sculptorii, muzicienii nostri in ultimii zeci de ani. In conditiile in care Romania are citiva scriitori interesanti, dar greu digerabili, pentru ca limba romana ramine una periferica, prin imagine se poate impune o prezenta culturala in lume. Un limbaj universal, usor de inteles de miliarde de oameni.

Filmul a ajuns o modalitate de cunoastere, de vehiculare de stereotipuri crude, de distorsionare a realitatii, si formare a perceptiilor, mult mai penetrant decit orice altceva. Transilvania, tarimul lui Dracula, a fost impus si mentinut in imaginarul occidental, dincolo de orice realitate istorica, prin intermediul nenumaratelor productii care apar anual. Ultima satira, "Borat", vizionata de zeci de milioane de oameni, cu sanse la premiile Oscar in 2007, filmat in Moroieni, judetul Dimbovita, ii aduce in discutie pe romani "prosti, murdari si cu burti mari" cum remarca, printre multi altii Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung. Traim intr-o lume a imaginii, nu mai este nici o indoiala, iar cei citiva ambasadori pe care-i avem in domeniu sint remarcati peste tot.

Cristi Puiu, Catalin Mitulescu, Radu Muntean si Tudor Giurgiu sint invitati la turnee speciale in Statele Unite. Regizat de Cristi Puiu, cu peste 40 de premii internationale, "Moartea domnului Lazarescu" se afla pe listele criticilor de film americani, in topurile celor mai bune pelicule din 2006. Hollywood Reporter, Boston Globe, New York Times, L.A. Times, BBC, Scotsman intorc pe toate fetele filmele romanesti despre Revolutia din decembrie, "A fost sau n-a fost?" a lui Corneliu Porumboiu, "Hirtia va fi albastra" de Radu Muntean sau "Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii" a lui Catalin Mitulescu. Acesti regizori au reusit sa faca altceva pentru ca au iesit din cutumele culturii dirijate de stat. Ei sint producatori privati si sint respinsi de la finantarile Centrului National al Cinematografiei aproape sistematic.

"Moartea domnului Lazarescu" a fost respins initial de la finantarile CNC si doar dupa interventia ministrului Culturii s-a putut demara productia. Atit timp cit birocratii cinematografiei ramin sub influenta unuia dintre promotorii national-comunismului din filmul romanesc – Sergiu Nicolaescu, e greu de schimbat ceva. In prezent, in loc sa fie pe platou, Cristi Puiu isi ocupa timpul cu memorii si contestatii la CNC. Scenariile pentru filmele "Dupa blocuri" si "Tanti Geta", parte din ciclul celor sase povesti din marginea Bucurestului, au fost respinse in favoarea unor proiecte si regizori de care nu a auzit nimeni in afara, dar trag cu brio sforile cinematografiei de culise. CNC rateaza sansa de a valorifica talentele noi generatii si pune piedici unor ambasadori culturali care oricind pot face cariera in alta parte. Scenarii, respinse de CNC, au primit oferte de finantare din Germania, daca se accepta sa fie jucate in limba germana. Ceva din soarta artistilor romani interbelici, nevoiti sa-si caute recunoasterea intii in afara, pentru a-si cistiga locul si in cultura romaneasca, se repeta in cazul cineastilor nostri.