Trafic greu

De mai bine de doi ani, s-a schimbat ceva esential in oras. Un iesean care ar veni din strainatate si care n-a tinut legatura cu prietenii din tara ar ramine cu gura cascata. Iasul a devenit o metropola constipata. O asemenea minune nu tine de extinderea periferiei sau de dezvoltarea economica, chiar daca usoare cresteri sint evidente in aceste domenii. Semnul distinctiv este cu totul altul. In Iasi se circula la fel de greu ca la Paris si Londra, iar uneori mai greu. Daca vii din Pacurari spre centru, te opresti la fosta fabrica de bere si mergi bara la bara, douazeci de minute, pina in Tirgul Cucului. Cine coboara din Copou prinde coada mai sus de Universitate, aproape de „Parhon". Unul care intra in oras prin Bucium sta un sfert de ora la semafoarele din Socola si inca un sfert la cel de la Carrefour. Cum cobori pe Sararie, te opresti la aproape un kilometru de Golia. Explicatia inghesuielii rutiere este foarte simpla. Numarul masinilor a crescut mult. Avem acum de zece ori mai multe decit in 1989. Strazile au ramas insa aceleasi, nu sint nici mai late, nici mai lungi. Sintem in fata unui adevar care doare si enerveaza.

Pierdem in fiecare zi zeci de minute in trafic. Ne enervam unii pe altii si cu totii pe autoritati. Accidentele s-au inmultit periculos. A devenit o stire banala sa spui ca a mai murit cineva traversind strada. Politisti experti ne tin lectii de prevenire. Ne dau amenzi pentru nimica toata, cu aere de savanti care lucreaza la testarea unui vaccin miraculos. Si toate astea par sa fi aparut ca din senin. Pina acum doi ani, puteai circula relaxat pe Independentei sau pe Sfintul Lazar. Acum, un astfel de demers este o aventura, un act de curaj. Primaria, in frunte cu Gheorghe Nichita, este intr-o continua fierbere. In fiecare zi monteaza cite un semafor cu numarator digital. In Pacurari vrea sa puna unul care vorbeste. Odata la doua zile schimba cite un sens de circulatie, cite un marcaj de prioritate. Saptaminal, in intersectii sint pusi stilpi vopsiti in culori reflectorizante, negru si galben sau alb si rosu. In fiecare luna primarul aduna un grup de cameramani si arata locurile unde va ridica spinari de magar. Poti spune fara sa gresesti ca dimburile lui Nichita sint ca si crucile din cimitir, marcheaza locul unde s-a petrecut un accident. Cu toate acestea, haosul din oras sporeste. Cozile cresc, confuzia este mai mare. Anual, Politia Rutiera prezinta bilantul mortilor pe soselele din oras si din judet. 61 de morti si 160 de raniti grav pentru 2006. Pare ca asistam la o fatalitate. Ceva ne sugruma incetul cu incetul si ne duce in pragul sufocarii. Autoritatile arata a fi neputincioase. Ne sfatuiesc doar sa scoatem limba  si sa inspiram adinc.

O data la doi ani, primarul da doua sute de mii de euro unei firme specializate pe consultanta si analiza de trafic. Anul acesta am beneficiat de serviciile competente ale expertilor. Dupa indelungi observatii si masuratori, au ajuns la concluzia ca trebuie schimbate sensurile de circulatie in centrul orasului. Mai bine de 15 strazi au fost modificate astfel. A doua zi a inceput schimbarea schimbarii. In fiecare dimineata cite o strada isi reschimba sensul. Dupa doua saptamini, buimaceala era completa. Legat la ochi fiind, aveai aceleasi sanse ca ale unui sofer normal sa dibuiesti corect sensul unei strazi. Cineva din Primarie a observat asta imediat. Acum se circula in acelasi fel ca inainte de studiul expertilor.

O data la patru ani, primarul intra in campanie electorala. De data aceasta ne-a pregatit o surpriza pe cinste. A imprumutat vreo treizeci de milioane de euro ca sa isi puna in practica promisiunile electorale. Va asfalta strazile marginase si marile bulevarde. El considera aceste investitii ca pe o necesitate stricta. Opozitia a fost de acord si i-a dat girul intr-o sedinta la Primarie in care s-a vorbit de planuri strategice. Au fost totusi si citeva critici firave. Unii au spus ca investitiile electorale ar fi putut fi obtinute din fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeana. Au acuzat pripa in care s-au facut planurile pentru cheltuit banii si in care s-au stabilit prioritatile acestora.

Parca am avea de-a face cu un caz de orbire. Nici primarul, nici opozantii sai nu au in agenda rezolvarea complicatei ecuatii a circulatiei rutiere in oras. Nimeni nu a prevazut-o acum patru ani, in campania electorala. Departamentele de specialitate ale partidelor sint prea ocupate cu imaginea candidatilor pentru a vedea de ce are nevoie orasul. Toti sintem afectati de mersul de-a busilea prin centru, dar nici un oficial nu ia problema in serios. Micile rezolvari, de genul celor prezentate mai sus, tin de presiunea strazii, de claxoane si de plinsetele rudelor celor accidentati. In cazul cel mai bun, sint efecte colaterale ale initiativelor electorale.

Problema traficului intens nu este doar a Iasului. In Bucuresti, in Cluj, in Varsovia, la Moscova strazile au devenit neincapatoare. Ieri seara, un moscovit exasperat de statul la coada a scos pistolul si a tras in pietoni. Dar aceasta problema nu este insurmontabila. Dovada sta faptul ca marile orase europene si nu numai (Shanghai ar fi un exemplu interesant) au rezolvat-o chiar daca nu integral. In Bucuresti, Varsovia si Moscova au inceput deja marile investitii. Optimizarea transportului public si regindirea infrastructurii prin construirea de pasaje subterane si pasarele a dat rezultate in multe locuri. Banii imprumutati de primar ar fi putut viza si un asemenea scop. Constructia unui pasaj subteran din Copou spre Liceul National ar fi aerisit zona de la Fundatie, de exemplu. Din pacate, administratia are acum alte planuri, la fel si Opozitia. In vremuri stravechi, cind gospodaria era o problema de familie, exista o vorba pentru asemenea dezinteres: tara arde si baba se piaptana. Acum lucrurile s-au mai schimbat. In loc de babe avem barbati puternici, niste macho.