Zece zile care vor zgudui Romania

Sfirsitul lui 2009 va fi unul mai putin fericit pentru angajatii din sectorul public, care vor avea de suportat citeva masuri dureroase din punct de vedere financiar. Istoria mai cunoaste un singur caz in care in Romania s-au aplicat masuri similare – tot intr-o perioada de criza, la inceputul anilor ’30. Atunci a fost instaurata asa-numita curba de sacrificiu, care a presupus reducerea salariilor si pensiilor muncitorilor si functionarilor publici. Perioada de restrictii a tinut din 1931 pina in 1933, pe cind acum angajatii din sectorul de stat ar urma sa stea acasa, fara plata, doua saptamini – echivalentul a zece zile lucratoare. De fapt, nimeni nu va fi obligat sa someze fortat si este limpede ca vor fi destule cazuri in care oamenii vor lucra fara plata. Este vorba despre acele domenii in care activitatea inseamna flux continuu, cum ar fi de exemplu procesul de invatamint, sau cele unde sint deja intirzieri mari (precum in instantele de judecata), iar o lipsa de doua saptamini a personalului ar fi dezastruoasa. In alte cazuri, cei vizati fac parte din serviciile de urgenta (pompieri, salvare, politie) unde cuvintul "greva" este tabu.

Nepopulara dispozitie a Guvernului, data cu scopul reducerii cheltuielilor de personal ale fiecarui minister cu 15% in urmatoarele trei luni, nu e musai de aplicat simultan celor 1,4 milioane de angajati din sistemul bugetar, iar acestia ar trebui sa-si ia pe rind concediile fortate fara plata. Mai mult, zilele de absenta inca reprezinta doar o optiune. Fiecare sef de portofoliu are libertatea sa gaseasca si alte modalitati de economisire a fondurilor, desi, la prima vedere, ar putea face asta tot prin masuri dure, cum a fi diminuarea salariilor ori chiar disponibilizari. In acest moment, singurul lucru cert este acea reducere de 15%, care se va reflecta practic intr-o injumatatire a salariului in luna cu repaos obligatoriu. Ca si in cazul proiectului de lege a salarizarii, la care se negociaza de aproape jumatate de an si inca nu e gata, discutii pe marginea celor doua saptamini libere au loc si in aceste zile. Ministrii Muncii si cel de Finante trebuie sa impace sindicatele, care au atras atentia ca pauza de activitate nu se poate aplica la fel tuturor categoriilor de salariati, ba chiar ca in unele cazuri este vorba de deficit de personal.

Astazi este ziua in care premierul a anuntat promovarea in Parlament a pachetelor de legi pentru care urmeaza sa garanteze in numele Guvernului. Insa senzatia lucrului neterminat persista, mai ales ca nu mai departe decit ieri s-au purtat inca negocieri pe subiectul cresterii salariului minim la 720 de lei. Si asta inca nu e tot: chiar azi, practic in ultimul moment, ar trebui sa se decida asupra eventualei comprimari a grilei de salarizare la 12 salarii minime pe economie, in loc de 15.

Insa toate aceste jonglerii cu cifre si intirzieri iscate nu doar in finalizarea proiectului legii unitare a salarizarii, dar si in cel al educatiei amplifica frustrarea fata de o guvernare care nu reuseste sa gaseasca iesirea din criza. Cu atit mai mult cu cit povara acelui principiu al solidaritatii invocat in dese rinduri la virful puterii ii apasa mai tare pe cei cu salarii mici.