Caută 
3 MIN
Noul Colegiu al Consiliului National pentru
Studierea Arhivelor Securitatii este validat
intr-un moment politic interesant, de dezamagire
si iritare: Traian Basescu evita sa condamne
crimele regimului comunist. Desi au trecut
aproape doua saptamini de cind o serie de
personalitati importante ale societatii civile au
solicitat presedintelui sa faca acest gest
simbolic, prin care, in fata Parlamentului, sa
condamne comunismul ca „nelegitim si criminal”,
tacerea de la Palatul Cotroceni tinde sa
vorbeasca de la sine. Anul trecut, la un apel
similiar, dar mai palid mediatizat, presedintele a
cerut o comisie care sa-i aduca probe pentru a
se convinge ca intre 1945 si 1989 au existat
crime impotriva unor oameni nevinovati.
Nu a fost un moment critic in sine, dar a lasat
nelamurite multe intrebari. Tacerea indiferenta a
presedintelui pare sa dea apa la moara celor
care considera ca, in momentul de fata,
condamnarea victimelor comunismului nu numai
ca ar fi un lucru tardiv, dar nu mai constituie o
miza pentru societatea romaneasca. Aceasta in
conditiile in care sansele in campania din 2004
au fost maximizate si pentru ca si-a cistigat de
partea lui electoratul anti-comunist cu exclamatia
teatrala, dar atit de eficienta „ce blestem pe
poporul asta ca la 16 ani dupa revolutie a ajuns
sa aleaga intre doi fosti comunisti”. Iata ca
efectele blestemului continua, pentru ca
descintecul se lasa asteptat.
Banuielile despre fetele unui Basescu histrion se
lasa alimentate de vecinatatea confortabila si
amicala cu oamenii serviciilor secrete. Nu e
cazul sa amintim perioada ante-decembrista,
insuficient documentata, cit pe cea foarte
recenta. Sa ne amintim cu cita naturalete a fost
primita si s-a integrat garnitura de colonei din
partidul fostului director al SRI, Virgil
Magureanu, in Partidul Democrat, in 2001. Fara
socuri, fara urme. Sau relatia preferentiala si
inexplicabila dezvolata cu actualii sefi ai
serviciilor secrete. Ca sa nu mai punem la
socoteala planurile de relansare politica ale PD
din 2001, care nu se puteau realiza decit la
sugestiile unui om precum seful Directiei de
Informatii Militare ! Sau si mai recentele refuzuri
ale ministrului Blaga de a debarca de la
conducerea Arhivelor Nationale un cunoscut
securist, o garantie ca o parte a trecutului ramine
inaccesibila. In aceste conditii, este o simpla
coincidenta sau urmarea unui sfat nefericit faptul
ca reprezentantul presedintiei in CNSAS este
acuzat ca s-a opus studierii Securitatii in cadrul
Institutului Roman de Istorie Recenta, al carui
director a fost? Acuzatiile vin chiar din partea
fostului sau coleg, Marius Oprea, ajuns, recent,
sef al Institutului pentru condamnarea victimelor
comunismului, institutie care graviteaza in jurul
Guvernului sub gir liberal.
Noul CNSAS o ia aproape de la capat, dupa o
tergiversare incredibila sub conducerea lui
Gheorghe Onisoru. Intrat intr-un con de umbra si
minat de o grava lipsa de credibilitate, singura
activitate notabila legata de CNSAS in ultimul an
a fost transportul unor vagoane de arhiva de la
SRI la CNSAS. In cei sase ani de activitate, in
momentul in care nu a fost complet blocata,
institutia a scos basma curata o serie de figuri
sinistre, in frunte cu Corneliu Vadim Tudor. In
prezent, bunele intentii ale lui Ticu Dumitrescu,
posibil succesor al lui Onisoru, nu sint puse la
indoiala de societatea civila, dar pot fi
zadarnicite in cazul lipsei de sprijin politic
explicit, a unei zile in care sa fie rupt
„blestemul”, ca baza a relansarii acestei institutii.
