Reconditionarea „comorilor” din casa bunicii

Acest birou, de la inceputul secolului 19, se vinde cu 130 de milioane de lei vechi

O piesa de mobilier veche inseamna istorie. Pentru cei care nu se indura sa arunce masa veche gasita in pivnita bunicii si pentru cei care vad in spatele unui obiect afectat de timp o adevarata opera de arta, rindurile care urmeaza pot fi de ajutor. Prin restaurare, chiar si cele mai complicate lucrari pot fi readuse aproape de varianta originala. Iar daca „reintinerirea" este facuta chiar de mina voastra, satisfactia de a vedea in camera ceva nou este cu atit mai mare.

Luam, de pilda, masa de lemn din sufragerie. S-a scorojit pe alocuri din cauza bucatelor calde puse din cind in cind fara servet, vopseaua neagra de pe picioare s-a dus in timp si se clatina. Inainte de a incepe reconditionarea trebuie sa va asigurati ca veti lucra intr-un spatiu bine ventilat, ca sa nu aveti probleme cind folositi solventi si sa protejati podeaua cu o folie de plastic sau ziare.

Sa va inarmati cu rabdare si creativitate. Masa trebuie intii dezmembrata pentru ca fiecare parte componenta sa fie tratata separat. Reconditionarea incepe prin curatirea mesei, mai bine zis smirgheluirea ei. Asa scapam de lacul si vopseaua veche si ajungem la baza. Praful trebuie indepartat de pe masa. O grija deosebita trebuie acordata micilor zgirieturi pe care le putem observa pe alocuri. In comert exista solutii speciale tocmai pentru injectarea acestor fisuri. Lacul sau vopseaua pe care le veti aplica ulterior vor avea astfel o mai buna aderenta.

Aplicarea grundului de imbibare pentru lemn este de asemenea o etapa necesara, iar obiectul de mobilier trebuie lasat sa se usuce complet. Reincleierea picioarelor trebuie sa se faca cu atentie pentru a nu afecta suprafetele reconditionate. Apoi este necesara o noua smirgheluire fina, dupa care se indeparteaza din nou resturile.

Vopseaua sau lacul reprezinta accentul final dat componentelor mesei. Pentru luciu, la sfirsit se poate folosi si ceara de mobila, insa trebuie mare grija pentru ca intr-un strat prea gros efectul va fi invers celui dorit. In loc de o suprafata lucioasa va fi una mata care atrage praful. O culoare tare in ton cu camera, o floricica desenata cu o pensula fina intr-un colt, pot conferi personalitate obiectului de mobilier. Masa cea veche poate deveni astfel piesa centrala a camerei, care capata in intregime un suflu nou. Scaunelor le poate fi aplicat un tratament similar, o noua culoare sau tapiterie.

In cazul in care aveti doua miini stingi, dar sinteti pasionati de mobilier vechi in stare buna, un drum la anticariate nu are ce strica. Cu toate acestea, trebuie sa va asigurati ca aveti suficienti bani in buzunar, chiar daca de multe ori pretul este negociabil. Anticarii stiu, poate mai bine decit oricine, ca adevaratele opere de arta trebuie reconditionate neaparat de specialisti in domeniu.

"Din pacate, in Iasi sint astfel de specialisti doar la Palatul Culturii, dar care se ocupa de propriile exponate. Este pacat ca pentru un oras atit de mare, care are facultati in domeniu, iubitorii de arta sa nu aiba un atelier specializat la care sa se adreseze", a declarat anticarul Dumitru Grumazescu.

Piesa de rezistenta din galeriile sale in materie de mobilier este un birou de la inceputul secolului 19, din perioada napoleoniana, care a facut parte dintr-un castel din Franta. "Castelul a fost vindut, iar mobila, scoasa la licitatie. Pentru ca biroul a facut parte dintr-un muzeu, s-a pastrat foarte bine. Il vindem cu 130 de milioane de lei vechi", a incheiat anticarul Dumitru Grumazescu.