Dana L., din Iasi: "Este posibil sa treabuiasca sa fac un computer tomograf sau chiar un RMN. Am inteles ca va trebui sa se foloseasca substante de contrast si ca acestea sint toxice si au efecte adverse. As dori sa stiu cit de periculoase pentru organism sint aceste substante si efecte adverse pot aparea? Va multumesc".

Prof. dr. Dragos Negru, seful Laboratorului de Radiologie si Imagistica Medicala din cadrul Spitalului "Sf. Spiridon" Iasi: "Substantele de contrast au un rol esential si sint utilizate in toate metodele de radioimagistica: radiologie conventionala, ecografie, tomografie computerizata, imagistica prin rezonanta magnetica. Administrarea lor per os ( pe gura ) sau intravascular determina marirea contrastului natural al vaselor sangvine si al organelor interne, ceea ce are drept rezultat posibilitatea stabilirii unui diagnostic corect.

Substante de contrast utilizate in tomografia computerizata

In tomografia computerizata sint utilizate substante de contrast care realizeaza contrast pozitiv. Cel mai frecvent sint utilizate substantele de contrast iodate.

Contrastul pozitiv contine iod si este folosit pentru opacifierea vaselor sangvine, cailor biliare, cailor excretorii urinare, articulatiilor si canalului rahidian. Din punct de vedere al osmolaritatii substantele de contrast se impart in: substante cu osmolaritate mare; substante cu osmolaritate mica si substante izoosmolare.

Este preferabil sa injectam substante de contrast non-ionice cu osmolaritate mica sau izoosmolare pentru ca au efecte adverse putine si sint bine tolerate de pacient. Administrarea substantelor de contrast iodate se face in marea majoritate a cazurilor pe cale intravasculara, de obicei intr-o vena de la plica cotului.

Eliminarea contrastului are loc pe cale renala si, in 95-99% din cazuri, se face prin simpla filtrare glomerulara. Timpul de injumatatire este de 60-120 minute, la 4 ore fiind eliminata aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrata.

Efecte secundare administrarii de contrast iodat

Injectarea intravasculara a substantelor de contrast iodate poate determina o serie de modificari hemodinamice, reactii anafilactice si efecte secundare asupra diferitelor organe. Aceste modificari si reactii sint, de cele mai multe ori, tranzitorii si sint determinate in special osmolaritatii si viscozitatii, de aceea este esential sa alegem contrastul care are cele mai putine efecte secundare: contrastul non-ionic cu osmolaritate mica sau izoosmolar.

Efecte secundare:

* modificari hemodinamice – cresterea presiunii in arterele pulmonare, cresterea volumului sangvin total si a debitului cardiac, diminuarea rezistentei periferice si pulmonare;

* reactii anafilactoide – determinate de eliberarea de histamina, bradichinina, activarea sistemului complement: nu exista reactie de tip antigen-anticorp;

* efecte cardiace – diminuarea frecventei si a contractilitatii, vasodilatatie coronariana;

* efecte renale – insuficienta renala acuta;

* efecte asupra globulelor rosii – rigidizare si modificari de agregabilitate;

* efecte asupra coagularii – efect anticoagulant;

* efecte asupra endoteliului vascular – fenomene inflamatorii cu formare de trombi.

Factori de risc

Injectarea substantelor de contrast iodate nu este lipsita de riscuri. Factorii de risc trebuie cunoscuti pentru a diminua pericolul aparitiei reactiilor adverse. Absenta factorilor de risc nu garanteaza insa ca reactiile adverse nu apar dupa injectia de contrast:

* risc renal – insuficienta renala, tratament concomitent cu anti-inflamatorii non-steroidiene. Foarte util pentru a preveni riscul aparitiei reactiilor adverse este ca bolnavii sa se prezinte cu valorile ureei si creatininei inainte de efectuarea unei examinari care presupune injectarea de contrast iodat;

* risc anafilactoid – astm, antecedente de reactii adverse la injectarea de contrast;

* risc cardiovascular – insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala maligna;

* alti factori de risc – diabet, mielom multiplu, lupus.

Incidente, accidente

Reactiile adverse sint relativ rare, cu o frecventa a reactiilor severe sub 1% din totalul injectarilor. Majoritatea reactiilor adverse nu sint urmarea unei reactii antigen-anticorp, dar imbraca aspectul clinic al unei alergii. Reactiile adverse cu simptome minore sint numite pseudo-alergice sau alergoide, iar cele in care simptomatologia este mai intensa sint numite pseudo-anafilactice sau anafilactoide.

Clasificarea reactiilor adverse este urmatoarea:

* reactii minime – greata, vertij, episod unic de varsatura, prurit, urticarie localizata, congestie nazala, cefalee. Nu necesita tratament.

* reactii moderate – urticarie, varsaturi, palpitatii, dispnee, cefalee, dureri abdominale, edem preorbitar, edem laringian, modificari tensionale moderate. Necesita urmarire atenta, eventual tratament in ambulatoriu.

* reactii grave – accident respirator grav (cianoza, edem laringian obstructiv), hipotensiune, infarct, stop cardiac, cunvulsii, pierderea constientei. Necesita tratament de specialitate si internare in sectiile de terapie intensiva. Deces.

Cum pot fi prevenite reactiile adverse

Reactiile adverse pot fi intr-o buna masura prevenite daca sint respectate anumite reguli:
* indicatia de examinare sa fie corecta;
* anamneza amanuntita (discutie despre istoricul bolilor pacientului);
* explicarea in detaliu a procedurii;
* administrarea unei cantitati maxime de 1,5 ml/ kg corp;
* hidratare buna a pacientului, preexaminare si postexaminare (trebuie sa se consume multe lichide);
* eventual premedicatie – corticoizi si antihistaminice;

Accidentele dupa administrarea substantei de contrast iodate se clasifica in:
* accident respirator;
* accident circulator;
* soc vagal – se manifesta prin bradicardie (frecventa constanta sub 50/ minut), hipotensiune, paloare.

In cazul in care, dupa injectarea substantei de contrast iodate, apar reactii adverse, trebuie sa urmarim:
* respiratia – dispneea inspiratorie si stridorul indica edem laringian, dispneea expiratorie indica bronhospasm;
* culoarea – cianoza (hipoxie), roseata (manifestari anafilactoide), paloare (jena vagala);
* aspectul cutanat – urticarie, edem facial;
* tensiunea arteriala si pulsul – tahicardia indica soc anafilactic sau colaps cardiovascular, bradicardia indica soc vagal".

Substante de contrast utilizate in imagistica prin rezonanta magnetica

"In primii ani dupa introducerea in practica medicala a imagisticii prin rezonanta magnetica nucleara – IRM (cunoscuta in limbaj popular drept RMN), s-a crezut ca datorita contrastului natural al diferitelor tesuturi moi din organismul uman nu va fi nevoie de substante de contrast in aceasta explorare. In scurt timp s-a constatat ca exista substante de contrast care imbunatatesc evident imaginea si ofera detalii importante pentru un diagnostic corect. Cel mai utilizat contrast in IRM este cel care are in componenta gadolinium pentru ca acesta are efectul de relaxare cel mai mare. Substantele de contrast utilizate in IRM determina mai putine reactii adverse decit substantele de contrast iodate non-ionice, reactii de tip anafilactic, tratamentul fiind similar", arata prof. dr Dragos Negru.

Substante de contrast utilizate in ecografie

"Rolul substantelor de contrast folosite in ecografie este de a creste ecogenitatea structurii in care ajung. In acest fel pot fi mai usor vizualizate si caracterizate: structurile vasculare cu stenoze, vasele profunde, vasele cu flux lent; ariile de infarct si ischemie; leziunile parenchimatoase, in special hepatice. Cele mai utilizate substante de contrast in ecografie sint suspensii de particule solide, microbule de gaz, bule de gaz incapsulate in albumina, galactoza sau acid palmitic, lichide care odata introduse in singe elibereaza micobule de gaz. Practic, nu exista efecte adverse ale acestor substante de contrast", incheie prof. dr. Dragos Negru.