In culise la "Vrei sa fii miliardar"

O gramada de bucuresteni il detesta sau il vorbesc de rau pe Virgil Iantu prezentatorul de la "Vreau sa fiu miliardar". Receptionera de la hotel "Astoria" de linga Gara de Nord unde sint cazati participantii la emisiune, spunea cu obida "Ia sa-l vad eu pe scaunul celalalt. Sigur habar nu are raspunsul la nici o intrebare". La fel si chelnerul restaurantului ne-a destainuit ca personajul nostru umbla cu nasul pe sus si a cam uitat de unde a plecat si evident habar nu are raspunsurile la intrebari. Dupa care ne-a intrebat complice cit mai e kilu’ de fasole in Moldova. Dar participantii la concurs si insotitorii lor nu au timp de asemenea atitudini, tipic romanesti, de altfel. Cazarea e platita de organizatorii concursului de la Prima TV care deconteaza si drumul, dar numai pentru participanti nu si pentru insotitorii lor. Si decontatul nu e chiar asa grozav, ci e cel mai ieftin bilet de tren adica 240.000 lei un bilet dus intors la clasa II-a Botosani-Bucuresti.
Hotelul Astoria e fostul hotel al SNCFR si e lipit de Gara de Nord. Daca pe holuri mai e ceva gresie si curatenie, in camere e cam la fel ca la noi la Tineret, cu diferenta ca nu e asa frig. In rest tot asa, camere modeste, chiar foarte modeste, dar care costa 1,5 milioane de lei pe noapte. Oricum e cel mai ieftin hotel din Bucuresti. Organizatorii platesc si masa care inseamna un fel de snitel de peste, cartofi prajiti si niste muraturi antice, care sint probabil otravitoare.
Dupa masa de seara apar doi tinerei de la organizatori, lumea sta pe holul hotelului ca la urs, oamenii sint strigati pe nume si li se dau niste formulare de completat, dupa care se stabileste ora de plecare de dimineata inspre studiourile de filmare. Spectacolul nu este in direct, evident, ci inregistrat si mai mult decit atit au spectacole inregistrate pe doua saptamini inainte. Se inregistreaza duminica si nu doar o emisiune, ci cite patru.
Asa ca dimineata desteptarea la sase jumate, la 7.15 in holul hotelului, receptionera da micul dejun la cei care incep filmarile la 8 si respectivii iau pungile cu micul dejun (aceleasi snitele plus ceva salam si chifle vechi) dupa care se urca intr-un microbuz amarit care incepe sa inoate prin zapada Bucurestiului spre sansa de a fi miliardar. Dupa vreo trei curse sint adusi toti concurentii si insotitorii lor la locul de filmare care este fabrica Semanatoarea. Aceasta s-a inchis in 1998 cind avea datorii de aproximativ 100 de miliarde si de atunci face ce poate. Acum e parasita aproape si printr-un peisaj dezolant cu fiare vechi aruncate si o linie ferata pe care rugineste un tren se intra in clubul miliardarilor. Organizatorii concursului au inchiriat probabil o hala unde au aranjat platoul ala SF de la televizor. Hala e una de fabrica obisnuita, cu tabla si beton, mare si cu un frig groaznic. Linga hala sint niste camere putin mai amenajate (adica au geamuri de termopan, linoleum pe jos si o haraba de pe un santier care are un fel de ventilator si sufla aer cald). Acolo asteapta invitatii si concurentii. Din cind in cind vine cite o duduie cu cafea, alta striga sa vina concurentii la machiat, alta cere de la toti paltoanele si mobilele pe care vrea sa le puna de-a valma intr-o camera, incuiata ce-i drept. La mobile marseaza doar cei care au aparate de care sint nemultumiti in speranta de a-si alege probabil unul mai nou dupa emisiune, pentru ca nimeni nu tine nici un fel de evidenta.
Inainte de inregistrarea emisiunii, concurentii trebuie sa predea formularele completate seara la hotel. Pe linga datele obisnuite cu nume, adresa, meserie sint pline de intrebari usor cretinute de genul "Vi s-a intimplat vreodata ceva haios la slujba?" sau "Unde ati petrece vacanta ideala si cu ce vedeta?" si se termina evident cu intrebarea "Pe ce ati cheltui un miliard". Pe linga astea mai e de semnat un contract destul de bine facut in care ti se pune in vedere ca nu ai voie mai nimic, nu poti spune si face mare lucru dupa concurs, iar ei se obliga sa-ti dea banii la 30 de zile de la data difuzarii emisiunii (care e la vreo doua saptamini dupa inregistrare) si la 60 de zile de la inregistrare daca emisiunea nu e difuzata. De asemenea, pot folosi imaginile cu tine oricind si te mai pot chema la Bucuresti oricind vrea muschii lor pentru vreo manifestare ceva. Nu ai voie sa mai mergi la alt concurs, numit la fel de la alta televiziune altfel iti iau juma de suma inapoi si multe alte chestii asemenea. Cind am cerut un exemplar de contract imediat a sarit ofuscat un baietel cu coada si cercel in ureche: "Daca nu vreti, nu semnati". Pina la urma a ramas ca la emisiune se aranjeaza iar acolo o fatuca ne-a spus ca daca vrem unul o sa ne trimita si a ramas asa in coada de peste. Mai e pe acolo o hirtie care zice ca prietenii pe care vrei sa ii suni (poti stabili cinci) trebuie sa fie ‘dresati’ adica sa lase telefonul sa sune de vreo cinci ori, sa spuna "buna seara" ca sa para in direct si sa para surprinsi cind raspund la telefon pentru ca "nu in fiecare zi au sansa sa vorbeasca cu o astfel de vedeta ca Virgil Iantu".
In timp ce ne certam cu fata care ne vroia mobilele am zarit pe geam un sir de oameni care inaintau greu in sir indian prin nameti si printre semanatori abandonate cind constructia socialismului a incetat brusc. Era publicul care venea la emisiune. Nu de placere evident ci pentru bani. Fiecare persoana este platita cu aproximativ 100.000 lei pentru fiecare duminica de filmare, sau in functie de numarul de ore cit au rezistat la frigul din hala unde se inregistreaza emisiunea. E drept ca organizatorii anunta ca in locul de filmare e cam racoare insa tot ei te pun sa-ti dai jos paltonul, caciula, manusile si altele asemenea. Publicul este probabil cam acelasi, o gramada de tineret deoarece deja se cunosc cu cei de la echipa de filmare si se saluta ca niste oameni care se intilnesc in fiecare duminica. Dupa ce participantii sint machiati si mai semneaza diverse chestii, dupa ce fata cu pricina confisca mobile cit de multe poate ea, se intra in hala unde se faceau odinioara semanatori. Invitatii sint asezati in spatele concurentilor care sa nu faca semne, lucru de care sint avertizati de altfel si concurentii ("La orice incercare de frauda veti fi imediat scos din sala").

Echipa de la "Vrei sa fii miliardar" e foarte tinara. Cica lucreaza vreo 70 de oameni, iar media de virsta este 26 de ani. Regizorul sau directorul de platou, sau cum s-o fi chemind, e si el tinar, cu ochelari, dar e imbracat si mai are si manusi de alea cu degetele taiate ca homlesii americani. Mai e pe acolo si un baietel care se ocupa cu publicul si face semne largi cu mina ca cei care dirijeaza decolarile la avioane pentru ca publicul sa stie ce are de facut. Cind spune ‘aplauze’ si intra Iantu incep aia sa bata din palme si sa chiuie ca apucatii in timp ce "dirijorul" face semne largi cu mina, adica "baga, baga", dupa care isi apropie incet palmele si aplauzele se sting treptat. Mai sint o gramada de asistenti de platou care muta scaunele alea mari atunci cind Iantu fuge la mijloc acolo sa mai cheme un concurent si isi citeste textul de pe prompter si pe deasupra noastra tot trece cite un cameraman catarat pe o macara din aia cu brat mobil, poreclit cica "zburatorul din Oz" pentru ca macaraua e minuita de alti doi tineri care citeodata o opresc cam brusc. Si mai sint si o gramada de fatuci dragute pe acolo care fac si ele ceva din moment ce au agatate de blugi aparate de radio-emisie. De aceea insistau asa cu mobilele ca respectivele aparate sint foarte usor de bruiat daca deschizi telefonul.
Chiar daca sint tineri baietii din echipa de la Prima, stiu ce au de facut. Daca nu ar fi asa crincen de frig mai ca ar fi frumos cind se aprind toate reflectoarele alea si incepe inregistrarea. Se vede ca la televizor. Publicul tot este schimbat in functie de hainele pe care le are ca sa dea bine pe sticla, orice greseala e filmata inca odata, chiar orice amanunt, un concurent cind a coborit de pe scaunul ala inalt s-a impiedicat nitel. "Stop" a tipat seful si au reluat de la faza cind Virgil Iantu ii dadea mina si au mai coborit o data. La fiecare pauza prezentatorul coboara de pe tronul lui si incepe sa umble pe scena ca sa se dezmorteasca probabil. "Cu ce ati dat bai pe aici, ca aluneca," striga el. "Cu banane" se aude vocea din off a sefului, dupa care striga imediat la o domnisoara care incerca sa isi ia pe sest paltonul "Da, stai jos odata" si din nou incepe filmarea cu Iantu care intra pe platou in strigatele galeriei (care sint reale nu inregistrate, v-am spus ca publicul are experienta). Cica mai pe la inceputuri directorul de platou se enerva si incepea sa fuga dupa Iantu pe acolo prin hala dar acum i-a mai trecut sau sint greseli mai putine. Se intrerupe emisiunea si cind vreun invitat sau concurent vrea la buda (lucru absolut normal din cauza temperaturii la care se filmeaza). Apare imediat o fatuca, respectivul iese si cind vine inapoi iar se opreste emisiunea ca sa ajunga omul la locul lui si fandacsia e gata, dupa montaj nimeni nu isi mai da seama ca tu ai facut si treaba aia cind prietenii tai cred ca esti in direct. In rest emisiunea e asa cum se vede la televizor, plus un Virgil Iantu care nu e deloc asa cum spunea receptionera de la Astoria ci doar un om care isi face meseria fara sa faca prea mare caz de asta. Si cica a participat la un concurs mondial cu toti prezentatorii de emisiuni de acest tip, organizat in America unde echipa romana a ocupat locul sapte. Asa ca mai stie si ceva raspunsuri la intrebari.
Dupa ce concurentul e eliminat (de intrebarile care sint mult mai nasoale decit acum citeva luni) el si insotitorul lui sint invitati afara din sala inapoi in salitele cu geamuri termopan unde e mai cald, mai apare o fata draguta care deschide usa la camera cu paltoane si mobile, evident ca nu stie care e al tau asa ca daca esti tupeist iti poti alege un telefon performant si o haina de iarna ultimul racnet. Concurentii care au cistigat si ceva bani trebuie sa mai trimita si o foaie cu un numar de cont si cazierul judiciar daca vor sa vada vreun ban si gata inapoi la microbuzul Fiat, unde mai ingheti un pic (era descuiat, dar numai soferul poate deschide usa aia rablagita) si fuguta inapoi prin zapada la hotel de unde iti iei bagajele. Concurentii mai pot participa peste sase luni iar invitatii peste trei luni desi aici parerile sint impartite si nu am aflat exact. Pentru ei s-a terminat si cu visele de miliarde, mai ramine ca cei care s-au dus acolo sa suporte ceva timp mistoul celor care cred ca Stefan cel Mare e un nume de strada, dar sint foarte caustici cind aud ca nu ai stiut ca la hemoragie nazala se mai spune epistaxis. (Viorel SURUGIU)