"Inghesuiala" din decembrie la Botosani

Revolta a inceput la Botosani abia la mijlocul zilei de 22 decembrie, atunci cind devenise limpede pentru toata lumea ca mersul istoriei fusese schimbat. Riscurile asumate – aproape nule, comparativ cu ale altor romani cu simtul pericolului ceva mai putin dezvoltat. "Revolutionarii" locali au inceput sa se invirta in jurul sediului "judetenei de partid" (actuala Prefectura), de pe la ora 9,00 in 22 decembrie. Cu maxima prudenta, asa cum sade bine oricarui om care se respecta. Ce-i drept, in jurul cladirii erau mobilizati zeci de militieni, inca din data de 20, grupati doi cite doi, conform traditiei institutiei. Unul din oras, altul de la posturile comunale ale judetului. Acum, cu totii pretind ca nu stiau ce se intimpla. Si totusi, un "organ" prezent atunci "la datorie", cu arma incarcata, a acceptat sa ne destainuie cite ceva din amintirile sale. Fostul militian, actualmente politist gratie revolutiei pe care era pus sa o impiedice, spune ca, pe la 11 dimineata, un cetatean din blocul de linga sediul Comitetului Judetean de partid a scos in balcon un aparat de radio conectat la o statie, la care tocmai se transmitea "fuga dictatorului". Militienii au luat atitudine somindu-l pe individ sa-si bage aparatul in casa. Curajul omului fiind pe terminate, vocea de la radio a amutit. Acelasi cadru al M.I. povesteste cum, ceva mai tirziu, oamenii incepusera sa se adune in numar tot mai mare in jurul pietei, ceea ce a ingrijorat "organele", chiar daca viitorii revolutionari stateau cuminti la distanta de sediul partidului. Drept pentru care militienii au contactat prin statie "baza", cerind sa paraseasca posturile. Raspunsul emanat de sub o cascheta a fost "Nu", iar reactia celor sortiti sa apere cladirea nr.1 a Botosanilor a fost pe masura: au parasit posturile in corpore. Singurii care n-au mai apucat sa procedeze la fel au fost cei doi militieni postati la intrarea in sediu, luati pe sus de revolutionari. Dupa patrunderea in cladire, cei proclamati de Ceausescu "huligani" au spart citeva geamuri, pina cind cineva i-a lamurit ca "sint ale noastre". Prin geamurile sparte sau, dupa caz, numai deschise, au inceput sa zboare carti, carnete de partid si tot ce mai era la indemina, punctul culminant fiind atins o data cu desprinderea inscrisului cu "Traiasca PCR" de pe acoperisul cladirii.
Acelasi politist, al carui nume nu-l pomenim din motive lesne de inteles, ne-a relatat cum s-au tras singurele focuri de arma la Botosani. In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, niste viitori "revolutionari", la acea vreme numai mecanici auto in stare de ebrietate, au pornit in tromba prin oras cu masina pe care tocmai o reparasera. Baietii au sfidat de doua ori somatiile garzilor postate pe B-dul M.Eminescu, trecind in tromba pe linga "fortele M.Ap.N.". Gestul avea sa-i coste abia la a treia incercare similara, cind militarii au deschis focul impotriva "teroristilor", ciuruind masina. Dintre cei trei mecanici revolutionari, unul singur a fost atins, in pulpa piciorului, de un glont. Si, daca tot veni vorba de teroristi, sa mai povestim o intimplare care s-a petrecut in seara zilei de 24 decembrie. Militienii care "se solidarizasera cu poporul", patrulau pe strazile orasului, fiind cazati noaptea in camerele hotelului Parc. Cei veniti din satele judetului isi adusesera pungulite cu cirnati de acasa. In seara amintita, un sergent major a iesit in balcon sa-si aduca punga cu cirnati. N-a apucat s-o deschida si in camera a navalit un grup de militari, condusi de un locotenent, cu armele gata de tragere. Militienii au fost culcati la pamint pentru ca militarii sa constate cine a fost "teroristul" care montase simulatorul de arma in balcon. Treburile s-au lamurit pina la urma pasnic, o data cu identificarea simulatorului in postura pungii cu cirnati.
Decembrie ’89 fiind poate cea mai propice perioada pentru lansarea zvonurilor, acestea au facut ravagii inclusiv intre ofiterii si subofiterii M.I. Pe 22 seara, la televizor s-a anuntat posibilitatea ca avioane ale fostei Uniuni Sovietice sa patrunda in spatiul nostru aerian. La doar citeva minute, cei care erau de serviciu la CET au facut operatia banala de a da drumul la supape, ceea ce a produs cu un suierat caracteristic. Zgomotul a produs panica in rindul militienilor adunati in sediul actual al IJP, care au "realizat" imediat ca MIG-urile rusesti au patruns in tara. Un grup masiv de actuali politisti au navalit afara din cladire pentru a nu fi surprinsi de bombardamentul sovietic. Ce-i drept, n-au fost surprinsi.
Semnalarea catre trupele de aparare antiaeriana din Botosani de catre transmisionistii de la Dumbraveni, judetul Suceava, a intrarii in spatiul aerian romanesc a unor presupuse avioane straine a provocat, asa cum ne asigura unele surse, luarea deciziei deschiderii rampelor subterane pe care sint montate rachetele antiaeriene din zona centurei spre Suceava. Zis si facut. Atita doar ca performantele rachete romanesti s-au incapatinat sa nu iasa la iveala, rampele refuzind sa functioneze. Ulterior, acest eveniment a provocat, se pare, un control riguros efectuat de superiorii trupelor botosanene. Oarecum similar, militarii din subunitatea de graniceri de la unitatea militara de pe Str. Sucevei s-au chinuit o noapte intreaga sa porneasca spre granita, fara nici un succes. Masinile atit de rar folosite ale armatei n-au putut fi pornite.
Revenind la "revolutia" din 22, spunem ca profesorul Vasile Popovici, de la scoala din localitatea Corni, prezent in acea zi la Botosani, mai pastreaza si astazi creta alba cu care sustine ca a scris pe peretii Teatrului M.Eminescu "Jos tiranul!". Vasile Popovici avea sa devina primul primar post-comunist al comunei Corni. Si tot pe 22 decembrie 1989, primul secretar al PCR Botosani, Elena Nae, a parasit sediul local al partidului pe usa din spate. Tovarasa Nae n-a fost singura care s-a speriat de "problemele de imagine". Si actualul primar botosanean, Ioan Cojocariu, a fost cu greu scos din mina oamenilor in acele zile de fierbere. Se pare ca supararea nu i-a tinut prea mult pe botosaneni.
Interesant a fost modul in care a prezentat revolutia singura gazeta de atunci a judetului, "Clopotul". Pe 22 decembrie 1989, cind "tirania a cazut" si la Botosani, "Clopotul" ne prezenta cuvintarea tovarasului Nicolae Ceausescu privind "huliganii" care-si fac de cap la Timisoara. Cum lucrurile s-au schimbat radical in ziua cu pricina, a doua zi avea sa apara primul numar din "Clopotul Poporului", in care insa nici un gazetar n-a indraznit sa-si puna semnatura. Redactorul de serviciu din data de 22 a refuzat chiar sa-si puna semnatura sub inscrisul "bun pentru tipar" pentru "Clopotul Poporului", motivind ca vrea sa obtina intii aprobarea secretarului cu propaganda, tov. Baciuca. Pina la urma, s-a trecut peste capul sau, putind sa vada lumina tiparului si urmatorul pasaj: "Un sfirsit de an ce aduce un sfirsit de epoca trista, pe care, spre rusinea multora dintre noi, am poleit-o mincinos cu aur". Frumos si adevarat grait! In acelasi ziar, aparut pe 23 decembrie, daca nimeni nu si-a asumat curajul semnaturii – vorba aia, lucrurile se mai puteau inca intoarce – in schimb a fost pomenita o lista masiva cu numele celor care luasera cuvintul in fata revolutionarilor de la balconul actualei Prefecturi. Pe lista respectiva au fost trecuti cam toti cei despre care isi inchipuiau ziaristii anonimi ca ar fi putut vorbi multimii, chiar daca acest lucru nu s-a intimplat si in realitate (cazurile lui Vasile Asiminicesei, Viorel Ilisoi sau Florentin Florescu).
Si, daca tot i-am pomenit, sa spunem ca cei trei botosaneni au ajuns spre seara prin zona maternitatii. Fiind prima zi de libertate deplina, iar Asiminicesei, Florescu si Ilisoi avind si euforia datorata licorilor cu care serbasera caderea comunismului, s-au apucat sa scandeze pe strada tot ce le trecea prin cap. Nu mica le-a fost mirarea cind au constatat ca "lozinca" absolut originala – si de altfel acceptabila in orice regim – "Dacii inving oricum" a fost preluata si repetata minute in sir de un grup masiv de persoane care li se adunasera pe urme.
Faze similare s-au petrecut cu sutele in acel confuz sfirsit de decembrie. Ele caracterizeaza cel mai bine starea de lucruri de la Botosani, unde "revolutia" a inceput atunci cind in alte orase populatia era deja "libera" de mai multe zile. Dar mai bine mai tirziu decit niciodata. (Dorin BEJENARU)