Judetul se umple de guitaturi!

De Sfintul Ignatie, respectiv Ignatie Teofanul, regasit in calendarul ortodox la data de 20 decembrie, porcul este sacrificat in mod traditional de catre romani. Legenda din spatele acestui obicei spune ca un barbat, pe nume Ignat, vrind sa taie porcul, si-a lovit din greseala tatal cu securea in cap. Batrinul a murit, a fost ingropat, iar fiul, ravasit de cele intimplate, si-a luat lumea in cap.
Dupa altii, Ignat este divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul. In acesta zi oamenii nu au voie sa faca altceva in gospodarie decit sa taie si sa prepare porcul. Batrinii cred ca in noaptea de dinaintea Ignatului, porcul isi viseaza cutitul. Cei milosi nu au voie sa participe la taiatul porcului, pentru ca el moare greu si carnea nu mai este buna. In ziua de Ignat copiii sint insemnati in frunte cu singele animalului. De obicei, bunicii fac semnul crucii pe fruntea copiilor pentru ca acestia sa fie sanatosi. Ziua de Ignat este dedicata prepararii carnii si conservarii ei. Femeile si barbatii incep transarea si pregatirea preparatelor traditionale: slanina, caltabosi, singerete, toba si piftie. Unii prajesc o buna parte din carne, o sareaza si o pastreaza in untura topita pentru o perioada mai indelungata. Gospodinele pun deoparte carne pentru sarmale, cea pentru friptura, osinza pentru prajituri. Batrinii citesc vremea anului urmator sau marimea iernii dupa forma pe care o are splina porcului sacrificat, iar macelarul care gaseste mult singe in inima animalului sacrificat va avea un an bogat.
Taierea porcului, motiv de intilnire si chef
Chiar daca traditiile nu s-au pastrat integral, taierea porcului de Ignat a ramas un obicei bine inradacinat mai ales in mediul rural. El este precedat de pregatirea vaselor in care se va pune porcul sacrificat. Cei mai multi tarani au pregatite special pentru acest moment covata pentru slanina si cea pentru muschi sau oala pentru osinza topita. Taierea porcului inseamna si un moment de intilnire intre proprietarii porcului care urmeaza sa fie sacrificat si cei care participa la acest moment. In cele mai multe asezari rurale, la taierea porcului participa mai multi sateni. O astfel de participare numeroasa este chiar necesara pentru ca un porc voinic, daca nu este bine tinut sau legat poate fugi chiar si injunghiat. Din acest motiv, picioarele din spate ii sint de obicei imobilizate iar ceilalti participanti il tin pina ce „mesterul” macelar ii taie beregata. Traditia cere ca cel care taie porcul sa fie o persoana cu experienta si care are in acelasi timp un statut social distinct in comunitatea sa. Dupa ce porcul a fost transat si asezat in vasele dinainte pregatite, toti participantii iau parte la „pomana porcului”, care este in acelasi timp si o plata pentru munca depusa. Tot traditia spune ca macelarul nu primeste bani pentru sacrificiul facut insa poate cere, iar gazda ii va da o „vama” in carne si mai ales in sorici.
Sf. Ignatie, sarbatoare crestina sau practica barbara
„Divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfintului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numita in Calendarul popular Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul singeros al porcului, substitut neolitic al spiritului griului, in ziua de Ignat, este o practica preistorica, care supravietuieste in tinuturi romanesti extracarpatice. Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea soriciului pentru opinci, pirlirea (incinerarea simbolica a cadavrului), ciopirtirea corpului, grasimea folosita la farmece, cintece si prepararea leacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice sint relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale unui mare zeu preistoric”, arata studiile legate de traditiile populare ale romanilor.
Sacrificarea traditionala, condamnata de UE
Occidentalii au cu totul alta parere despre modalitatea de taiere a porcului. Ei privesc astfel de ritualuri ca fiind din cale afara de violente si neadecvate. Din acest motiv, legiferarea unor norme sanitar veterinare similare cu cele ale Uniunii Europene a creat o puternica opozitie din partea oamenilor simpli, cei care vad traditia mai puternica decit o serie de norme impuse. Cu toate acestea, Ordinul Ministerului Agriculturii, Apelor si Padurilor nr. 425/ 2002 a aprobat Normele sanitare veterinare privind protectia animalelor ?n timpul sacrificarii sau uciderii, cele care prevad ca obligatorie asomarea animalului. Cu alte cuvinte, folosind una dintre metodele agreate – mecanic, electric sau chimic -, porcul trebuie adormit inainte de a fi sacrificat. Fie ca este folosita metoda cea mai la indemina – asomarea prin lovitura puternica aplicata in zona capului sau folosirea unui pistol cu capse tranchilizante si impuscarea in zona encefalului -, animalul ar trebui obligatoriu adormit pentru a nu fi supus la chinuri inutile. Aceleasi norme sanitar veterinare restrictioneaza si locurile unde poate fi efectuata sacrificarea, exceptiile fiind introduse la cererea expresa a oficialilor romani. Cu toate acestea, tinind cont de traditie si de numarul destul de mare de porci din Romania, europenii au permis cel putin pentru inca un an unele derogari de la aceste norme. Pentru cit timp insa, nu se stie. „Daca mie nu-mi tipa porcul in batatura, mai bine nu-l tai! Eu asa am apucat din mosi stramosi. De Ignat tai porcul, ma urc calare pe el, ii infig cutitul in git si nici nu simte durerea… Ce sa fac acum, sa fug cu seringa dupa el prin curte?”, ne-a spus un gospodar din comuna Brosteni.
Cert este ca incepind cu 2007, daca Romania va intra in U.E. noile norme vor trebui respectate. Pentru Craciunul de anul acesta, vrincenii vor sacrifica peste 30.000 de porci. (Gabriel SAVA)