Locatarii „ambulanti” din Bahne

Problemele focsanenilor nu sint nici pe departe de a fi rezolvate, cel putin in privinta locuintelor. Nu departe de vestitul „bloc NATO”, renumitul G2 din cartierul Bahne, trei barbati isi traiesc viata de zi cu zi sub cerul liber. Nici unul dintre ei nu are casa, asa ca stau pe niste canapele linga un bloc, traind din mila locatarilor din zona. Vara ca vara, le este mai usor sa locuiasca afara, pentru ca e cald, dar iarna, oamenii dorm pe unde apuca, prin scari de bloc, sau in alte locuri, ferite cit de cit, de frigul de afara. Totusi, nici vara nu le este bine, avind in vedere ca trebuie sa se mai spele si ei din cind in cind sau sa se adaposteasca de ploaie. Oamenii din zona le mai pun la dispozitie cite un lighean, cei trei aduc cu rindul apa de la punctul termic si isi rezolva, temporar, situatia jalnica si mizera in care traiesc de ani de zile. Cei trei barbati spun ca vor sa munceasca si sa aiba o casa, cit de mica, si ca autoritatile locale nu fac nimic sa le rezolve situatia.
„E mai rau ca la pirnaie”
Valeriu Lovin, in virsta de 50 de ani, traieste (dar mai potrivit ar fi termenul „supravietuieste”) impreuna cu fiul sau si cu un amic, in „spatele blocului”, in cartierul Bahne. Oamenii s-au milostivit si le-au adus doua canapele, aceste doua canapele fiind toata casa lor. Pe ele dorm, pe ele citesc ziarul, atunci cind il au, pe ele maninca, in fata lor se spala, la lighean. „De trei ani de zile stau pe afara sau prin scari de bloc. Iarna asta am stat tot in scari de bloc. De ce nu-mi da si mie o cusca acolo, la G2? Am si baiatul cu mine. Am fost la primar, i-am spus si a zis sa am rabdare, dar cita rabadare sa mai am? Din ianuarie stau aici, afara. Cind ploua intru in scari si acopar astea pe aici cu folii de plastic. Mincare ne da lumea pe aici de pomana si ne mai luam din ce muncim cu ziua. Am avut apartament si, dupa ce m-am despartit de sotie, am ajuns in strada cu baiatul. Mai am patru copii insa numai unul este minor si locuieste cu fosta mea nevasta. Am 30 de ani in cimpul muncii la macelarie, dar daca s-a inchis m-a dat afara si stau ca boschetarii pe-afara. Nici nu pot sa stau in picioare mult timp pentru ca mi-au degerat picioarele asta iarna. Daca mi-ar da si mie un adapost decent, sa ma spal si eu, ca m-as duce si la munca. Ma spal pe trotuar cu bidoanele de apa calda pe care o iau de la centrala. E mai rau ca la pirnaie. Sintem oameni domnle’, nu furam, nu dam in cap la nimeni. Nu am cersit niciodata si nici nu voi cersi. Mai bine era cu comunistii, stiai ca ai casa, masa, nu ca acum. Daca-s batrin ce sa fac, sa ma arunc in fata trenului?”, spune omul obidit.
Autoritatile vin, vad si pleaca, dar nu fac nimic
Valeriu Lovin ne-a spus, plingind, ca multe dintre autoritatile orasului ii cunosc problema, dar ca nimeni nu face nimic, numai promit. „A spus domnul primar ca o sa-mi deie casa. dar cind nu mai stiu. Da stie si comandantul de la politie ca stau aici. A zis sa fiu atent sa nu fac incendiu aici, sa fiu cuminte. M-a lasat comandantul sa stau aici. Canapelele mi le-a dat lumea de pomana, ca sa am pe ce sa dorm ca m-au vazut ca stateam pe ciment”, ne-a mai spus locatarul „ambulant”. Amicul lui Valeriu, Gigi Rusz, are 31 de ani, este apt de munca, la prima vedere, dar, din pacate, nu are unde munci si nici unde dormi. „Mie mi-a luat foc casa si 13 noiembrie si de atunci eu stau pe afara cu el. El e ca prietenul meu, ne ajutam reciproc. Ne mai da lumea cite o haina sa ne imbracam, ca altfel…”, spune Gigi Rusz, amicul intru suferinta al lui Valeriu. Baiatul lui Valeriu dormea, toropit de caldura de afara, asa ca nu am putut sa stam de vorba cu el, si nici nu am vrut sa-l trezim. Vecinii care ii mai ingrijesc pe cei trei spun ca nu le-au creat probleme, asa ca ii ajuta de fiecare data cu de toate, ligheane de apa, mincare, cite o patura, desi nici cei din zona nu stau prea bine cu banii. „Sint vai de capul lor. Stau iarna, vara, tot pe aici, insa din cind s-a incalzit au iesit practic pe strada. Ar trebui sa stea si ei undeva, dar nu-i baga nimeni in seama. Asta iarna aveau picoarele degerate din cauza frigului, pentru ca dormeau pe scari”, spune Maria Avadanei, una dintre vecinele care si-a facut mila de cei trei amariti. Pina acum nu s-a plins nimeni de cei trei „vecini”, asa ca, pina isi vor gasi o camaruta, daca o vor avea vreodata, oamenii vor sta tot acolo, tolerati de locatari, impreuna cu catelul care ii pazeste fidel, dar poate mai satul ca ei. „Pina acum nu am primit nici un fel de reclamatii de la locatari despre faptul ca cei trei ar face probleme in zona. Le-am spus sa se comporte civilizat si sa nu creeze probleme”, ne-a declarat agentul Daniel Maciuca, de la Politia de Proximitate. (Madalina IRIMIA, Sebastian OANCEA)