"Fantomele" de la A5B se cer numarate

Stati acasa, pentru ca venim sa va numaram! Deschideti usa recenzorilor si colaborati cu ei! Recensamintul reprezinta o actiune esentiala pentru tara, iar populatia trebuie sa ne sprijine ca s-o finalizam asa cum trebuie! Astfel de mesaje deosebit de importante pentru tara si popor au tot fost transmise de reprezentantii Guvernului, fie ei de la Bucuresti sau din teritoriu, pe toate canalele mass-media in ultimele saptamini. De cind s-a dat cep la operatiunea «Recensamintul», creierul cetatenilor de rind a fost spalat atit de bine, incit multi se gindeau de doua ori inainte de a pleca pina-n piata sa cumpere o legatura de ridichi, de frica sa nu le bata recenzorul la usa, iar ei sa nu fie la "domitiliu". Asadar si prin urmare – daca-i dam la spate pe cei care din varii motive au tinut mortis sa nu fie recesamintati, dindu-se disparuti de-acasa sau baricadindu-se in sufragerie – oamenii au asteptat sa fie bagati in seama, a se citi evidenta, de autoritati. La multi asteptarea le-a fost rasplatita pe deplin, ei avind privilegiul de a raspunde la tinspe mii de intrebari fecundate parca in vitro. Altii au asteptat sa vina recenzorul pina cind au facut turturi la mustata, asta ca tot s-a racit vremea acuma. Asa au patit si locatarii unui bloc din Piata Centrala, care nici pina astazi, in ultima zi de desfasurare a recensamintului, n-au fost luati la rost de recenzori. Asta demonstreaza ca mecanismul Prefecturii Galati este atit de bine uns, incit ar mai trebui dat cu o tona de vaselina, ca sa nu mai scirtie din toate balamalele.
Siberia, un loc potrivit pentru cunostintele prefectului?
Mai multi pensionari din blocul A5B situat linga Baia Comunala au venit ieri la redactia "Monitorului de Galati" pentru a reclama faptul ca au fost lasati balta de autoritati. Ei erau de-a dreptul indignati ca de 18 martie de cind a inceput recensamintul, in batatura nu a calcat nici urma de recenzor. In blocul cu pricina locuiesc 16 familii, majoritatea formata din pensionari. Oameni cu parul alb, care nu dorm bine noaptea daca nu sint in regula. Adica, daca nu si-au platit intretinerea, impozitele, etc. "Am auzit si noi ca o sa vina cu recensamintul si am zis sa stam pe-acasa. S-a zis la televizor ca o sa fie si un fel de perioada de acomodare cu recenzorii astia, ca o sa vina sa ne instruiasca si abia dup-aia o sa se treaca, oficial, la completarea formularelor. Chestia este ca miine (astazi – n.r.) este ultima zi si nimeni n-a venit sa ne intrebe de sanatate. Cine stie, poate ca noi traim in afara Romaniei?", s-a intrebat Haralambie Pavel, care locuieste la apartamentul 7.
Colonelul in rezerva MApN, Dorel Taranu, care sta la etajul doi confirma si el cele spuse de nea Pavel. Fostul ofiter afirma ca spre deosebire de altii, el chiar a dorit sa primeasca autoritatile cu recensamintul, pentru ca, vorba aia, "daca-i ordin, cu placere!". Degeaba s-a tot invirtit omul pe linga usa si a stat cu urechile ciulite de parca venea cineva sa-i dea vreun premiu: nici un recenzor nu s-a ostenit sa-l deranjeze nici macar cu o intrebare. Sotia sefului de bloc, Lucia Gheorghe, spune ca a intrat la banuieli duminica seara si s-a apucat sa-si intrebe vecinii daca au fost numarati si interogati. "Ma gindeam si eu ca n-am auzit cind a sunat recenzorul la usa sau ca am fost la vecina de la doi, in timp ce omul a venit sa-si faca datoria. Cind am auzit ca in sutuatia mea sint de fapt toti locatarii, m-am mai linistit. Dup-aia insa am inceput sa ma enervez, pentru ca nu mi se pare normal ca noi, astia de la A5B, sa fim uitati de recensamint", ne-a spus Lucia Gheorghe.
Luni seara, citiva locatari de la A5B s-au adunat in fata blocului pentru a dezbate problema recensamintului. Unii au zis ca mai bine ar fi sa dea telefon la Prefectura, altii s-au pus de-a curmezisul, argumentind ca n-au ajuns sa stea in genunchi in fata autoritatilor. Din vorba-n vorba, oamenii au ajuns sa faca si poante pe seama acestei situatii bizare. "Nu stiu cine-a zis ca a auzit la televizor ca pe persoanele care nu vor fi vizitate de recenzori vor fi deportate in Siberia sau in Franta. Cica asa a stabilit Guvernul, ca trebuie sa scape de pensionari, ca maninca prea multi bani de la buget. Aici noi aproape toti sintem pensionari. La inceput ne-am cam speriat, dar dupa aceea ne-am dat seama ca a fost doar o gluma proasta", ne-a povestit Lucia Gheorghe.
Mai este o speranta: recensamintul din 2012
Culmea este ca la blocurile din zona, cum ar B3A, B3B, A6 sau A8, locatarii au fost vizitati de recenzori. Toti mai putin noi, afirma oamenii de la A5B, adaugind ca se simt inutili, cantitate neglijabila in orasul lor. Oamenii au intors problema pe toate fetele si au ajuns la concluzia ca functionarii Prefecturii au uitat sa-i treaca pe listele date recenzorilor. "Linga noi mai este un bloc A5 care are doua scari: A si B. Credem ca s-a facut o confuzie intre blocul A5 scara B si blocul nostru A5B. Cind ti-e lumea mai draga, astia fac greseli. Noi ne-am suparat si de-aia am venit la «Monitorul», poate le atrageti atentia celor de la Prefectura ca existam si noi pe fata pamintului. Si cind ma gindesc ca am fost ani de zile coleg de serviciu la Santierul Naval cu domnul prefect Traian Mandru, eu am fost inginer chimist, iar dumnealui sef de sectie, imi vine sa-mi iau cimpii", a mai spus Haralambie Pavel.
Locatarii de la A5B se intreaba de ce atunci cind a fost vorba sa fie chemati la vot, autoritatile i-au gasit si in gaura de sarpe. La fel sta treaba si cind trebuie sa-si plateasca impozitele. Daca mai pun la socoteala si faptul ca scrisorile ajung la ei si nu la vecinii de cartier de la blocul A5, scara B, atunci chiar ca ajung sa spuna ca cineva are ceva cu ei. Nu-i nimic, am adauga noi, nu-i bai ca n-au fost prinsi in recensamintul din anul de gratie 2002 (desi astazi este ultima zi in care Prefectura mai poate drege busuiocul). Locatarii de la A5B sa stea linistiti si sa astepte, asa cum au asteptat si pina acum. Cine stie, poate ca in 2012 autoritatile o sa-si aduca aminte si de ei. Daca nu, mai exista o sansa in 2022. Totul este ca oamenii sa aiba rabdare. Vorba aia, nimic nu se face cit ai bate din palme. (Iulian GROSU)