Citi bani se spala la Iasi

Notarii nu s-au omorit deloc sa raporteze, asa cum spune legea, tranzactii mai mari de 10.000 de euro. Sa nu se fi vindut la Iasi nici un apartament mai de Doamne-ajuta in acest an? Notarii spun ca pe la ei vin prapaditi sau „fete serioase”. Pe agentii imobiliari, si ei vizati de lege, nu ii intereseaza decit comisioanele din contractele de vinzare-cumparare. Prin bancile iesene se varsa sume mici de bani, care sa nu trezeasca suspiciuni. Iar pe la procurori, dosarele de spalare de bani sint rare ca apa in desert.
In aceste conditii un comando din Bucuresti, fluturind steagul luptei impotriva spalarii de bani negri, va descinde la Iasi. „Vom da amenzi care ajung la 200 milioane lei”, a amenintat directorul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, Mircea Popescu. Iritat probabil ca notarii au cerut sa fie scosi de pe lista celor care ar trebui sa informeze Bucurestiul pentru fiecare tranzactie de minim 10.000 de euro care se perfecteaza in cabinetele lor, Mircea Popescu a scos sabia din teaca: „Vor fi potoliti cei care nu se supun legii”.
Sint obligati notarii sa faca rapoarte?
Actul normativ care reglementeaza modul in care poate fi prevenita spalarea de bani este Legea 656 din decembrie 2002. Aici sint trecute toate persoanele juridice care ar trebui sa informeze Bucurestiul despre tranzactiile de minim 10.000 de euro, care trezesc suspiciuni cu privire la provenienta banilor. Printre cei nominalizati sint notarii si agentiile imobiliare. Cabinetele notariale pot fi considerate chiar un barometru care masoara direct o parte din banii care circula zilnic prin Iasi. Apartamente, vile, terenuri, autoturisme de lux, sint doar citeva exemple prin care circula de la vinzator la cumparator minim 10.000 de euro. In zilele „bune”, notarii perfecteaza acte de zeci de mii de euro. A ajuns vreo informatie de acest gen la Bucuresti la ONPCSB? „Nici vorba de asa ceva. Chiar presedintele Uniunii Notarilor a venit si mi-a cerut ca ei sa nu fie obligati sa informeze la Bucuresti. I-am transmis ca trebuie sa se supuna legii”, ne-a declarat directorul ONPCSB, Mircea Popescu.
„Este o utopie sa scriem zilnic la Bucuresti”
Motivele pentru care notarii nu s-au apucat sa scrie rapoarte zilnice cu privire la actele pe care le incheie sint diverse. „Cind a fost facuta legea, suma de 10.000 de euro avea intr-adevar o valoare. Acum si garsonierele se vind cu aceasta suma. Ar trebui sa inecam Bucurestiul in acte daca ar fi sa trimitem zilnic la Oficiu tranzactiile de minim 10.000 de euro”, ne-a explicat notara Stela Badarau de ce nu a luat niciodata legatura cu Oficiul. Notarul Stefan Coste a scos in fata un alt motiv. „Nu s-au publicat normele cu privire la modul de raportare la Bucuresti. Este imposibil sa trimitem zilnic toate tranzactiile de minim 10.000 euro. Fara niste precizari suplimentare, ne transformam in informatori cu acte in regula”, a spus el. Nici de la agentiile imobiliare, care vin primele in contact cu afacerile cu case sau masini, nu a plecat vreun semnal la Bucuresti. „Sub 10.000 de euro aproape ca nu mai exista tranzactie. Este o utopie sa scriem zilnic la Bucuresti”, este de parere directorul agentiei imobiliare Terra, Bogdan Cihodaru, care auzise doar ca ar exista o astfel de lege.
Spalarea banilor, mirosita dupa „fata omului”
Argumentul forte cu care se apara notarii sau agentii imobiliari este cuvintul „suspiciune”, strecurat in continutul legii. Ei au inteles ca trebuie sa informeze Oficiul de Spalare a Banilor doar daca „au suspiciuni cu privire la banii cumparatorului”. Directorul Mircea Popescu ne-a precizat insa ieri: „Orice tranzactie de minim 10.000 de euro trebuie raportata”. De la inceputul anului notarii nu au descoperit vreun caz „suspect” demn de a fi trimis la Bucuresti. „Nu am avut situatii in care sa am suspiciuni. Iti dai seama si dupa fata omului daca acesta este sau nu suspect cu privire la banii pe care ii are”, a aratat notara Silvia Frost cum „miroase” cazurile de spalare de bani. La fel face si notara Stela Badarau. „Ii mai stim pe oameni si ne dam seama usor daca sint bisnitari. Vin multi prapaditi care isi vind apartamentele ca sa-si plateasca datoriile. Dar cazuri suspecte pe care sa le raportam nu am avut”, este convinsa Stela Badarau. Intrebat daca a avut cazuri suspecte, notarul Stefan Coste a ridicat din umeri. „Suspiciuni unde? Doar cind o casa din chirpici sau lut este vinduta cu sute de milioane de lei. Dar nu am avut asa ceva. In general oamenii declara la notariate o valoare mult mai mica a tranzactiei.” ne-a spus Stefan Coste.
Control slab de la Directia de Finante
Agentiile imobiliare nu au gasit nici ele nici cel mai neinsemnat caz demn de a fi trimis la Bucuresti. „Sa il intreb pe badea Gheorghe daca banii pe care ii are provin din spalare de bani? Noi nu ne ocupam decit de tranzactii imobiliare”, spune Bogdan Cihodaru. Directorul agentiei „STEF”, Florin Chiriac, spune ca nu are ce informa Bucurestiul deoarece „ne ferim de cazurile dubioase”. Bancile par a fi singurele institutii in care tranzactiile sint tinute sub observatie, mai ales ca acestea sint obligate sa informeze in primul rind Banca Nationala a Romaniei de orice depunere mai mare de 10.000 de euro. „Noi nu sintem decit filiala. Daca este vorba de vreo sesizare, mai intii o facem la superiorii din Bucuresti. Abia de aici se face informare la Oficiu”, ne-a declarat directorul BCR filiala Iasi, Laurentiu Astefanei.
Cei care ar trebui sa controleze daca se respecta Legea 656 la Iasi sint cei de la Directia Judeteana de Finante. Potrivit legii, finantistii ar putea aplica amenzi de pina la 200 milioane lei celor care nu trimit la Bucuresti date despre tranzactiile de minim 10.000 de euro. Dar nici pe aici nu pare sa se inghesuie lumea cu controalele. „Am trimis citeva sesizari la Oficiu. Am facut control pe linie de Trezorerie. Dar nu va pot spune mai multe, avem si noi reglementarile noastre”, a spus cu jumatate de gura Victorel Lupu, directorul Directiei de Finante Iasi.
Cum se pot spala banii
Spalarea de bani da batai de cap doar unei singure categorii de oameni: cei care au bani „negri”, adica bani proveniti din afaceri necurate (coruptie, evaziune fiscala, prostitutie, droguri, hotie, inselaciuni etc ). Ca sa se poata bucura de „avere”, dar fara sa atraga atentia politistilor sau a procurorilor, acestia trebuie sa gaseasca o masina de tocat caracterul ilegal al banilor. Adica un mecanism care sa transforme banii „murdari” in bani „albi”. Care sint trucurile acestora
– metoda made in Germania. Hotii golesc buzunarele nemtilor si aduc marci in tara. Isi „albesc” rapid banii cumparind case, masini etc ., care, daca nu bat prea mult la ochi, nu prezinta riscul de a fi verificate ulterior.
– metoda Cazino. Cineva are 100.000 de euro pe care nu poate sa-i justifice in fata legii. Merge la patronul unui Cazino si, in urma unei intelegeri prealabile, joaca la sala pe numele a zece persoane fictive care pierd cite 10.000 euro. Banii au ajuns in felul acesta in contul patronului. Apoi, intr-o a doua seara, cel care a dat banii cistiga la o banala ruleta 90.000 euro. In felul acesta se poate mindri oricind ca a avut noroc. Restul de 10.000 euro reprezinta plata patronului pentru „intelegere”.
– metoda Fantoma. Un afacerist care are o firma cu acte in regula, infiinteaza o firma fantoma. Apoi sta noapte de noapte si completeaza facturi si chitante prin care firma adevarata trimite marfa, iar „fantoma” plateste cu bani gheata. In felul acesta afaceristul isi ruleaza banii negri care datorita „fantomei” devin albi. In fata unui eventual control afaceristul isi poate justifica conturile, iar patronii „fantomei”, care in general sint straini sau au nume fictive, nu vor fi gasiti niciodata.
-metoda exporturilor fictive: Afaceristul urmareste sa incaseze ilegal TVA de la stat. El spune ca a exportat marfa unei firme din strainatate. Intocmeste chiar documente vamale false in acest sens. Dar marfa nu paraseste teritoriul tarii. Apoi, se prezinta la Directia de Finante ca sa ceara returnarea TVA-ului. Daca i-ar iesi manevra, afaceristul face rost de bani „curati” dintr-o inselaciune. Unii procurori incadreaza infractiunea la capitolul „inselaciune” si nu la spalare de bani.
– metoda jecmanelii. Camatarii isi albesc banii obtinuti din practicarea dobinzilor ilegale prin incheierea unor contracte de imprumut cu clauze fictive. Ei imprumuta, de exemplu, suma de 30.000 de dolari, dar trec in contract suma de 50.000 fara dobinda. Diferenta de 20.000 reprezinta un cistig la negru albit prin contractul in cauza. Deseori aceste contracte sint oficializate la notari.
– metoda garsonierei de aur. Se vind bunuri cu preturi mult peste pretul pietei. Daca cineva are un milion de dolari proveniti din activitati ilegale, ce poate face pentru a-i putea justifica in fata autoritatilor? De exemplu, exagerind putin, el isi poate vinde garsoniera in care sta, in urma unei intelegeri prealabile cu cumparatorul, contra sumei de un milion de dolari. Astfel, el va figura cu un venit de un milion de dolari obtinut in urma unei tranzactii „albe”.
O controversa: metoda raiului fiscal
Statul roman are o problema cu astfel de situatii, care sint legale in ultima instanta. Unii oameni de afaceri infiinteaza firme in asa zisele paradisuri fiscale, cum ar fi Cipru, Gibraltar, Monaco, Insulele Virgine etc. Acolo nu se plateste impozit pe profit, sau valoarea acestuia este foarte mica. Firmele din paradisurile fiscale deschid apoi filiale in Romania care incep sa desfasoare activitati comerciale. Tot profitul obtinut astfel este transferat in strainatate pe baza unor contracte de consultanta intre firma din paradisul fiscal si filiala din tara. Statul roman pierde impozitul pe profit. Unii politisti si procurori insista pe ideea ca acest procedeu reprezinta spalare de bani. Operatiunea este ilegala numai in cazul in care statul roman poate demonstra ca operatiunea de consultanta nu a avut loc in realitate, dar acest lucru este foarte greu de probat. Din acest motiv, practica de mai sus a capatat o amploare deosebita in ultima vreme, unii economisti considerind-o perfect legala. (Adriana PLECAN)