Ghid de trucare a licitatiilor publice

Afacerile incheiate cu statul au devenit in ultimii ani cele mai sigure si profitabile. Pe masura ce Guvernul incearca sa impuna cit mai multe bariere legislative, firmele care se bat pentru executarea marilor investitii ale statului gasesc metode tot mai rafinate de a le ocoli. Profitind de existenta unui hatis de acte normative, afaceristii zilei isi umfla conturile de pe urma lucrarilor comandate de stat. Cel mai sigur mijloc de a cistiga bani a devenit licitatia publica.
In numarul de ieri, v-am prezentat patru metode de a truca o licitatie. Infiintarea unei firme paralele consta in Participarea la o licitatie in numele unei societati
nou-infiintate, fara datorii la stat, dar care se bazeaza tot pe baza materiala si mina de lucru a firmei "mame", este prima metoda de trucare. O alta se aplica la licitatiile cu "mina moarta", adica atunci cind participa un singur competitor adevarat, ceilalti fiind intelesi cu acesta sa nu liciteze peste oferta lui. "Eliminarea cu acte" – a treia metoda -, riscanta si destul de greu de realizat, a fost totusi intilnita in peisajul economic iesean. Organizatorul licitatiei, inteles cu unul dintre participanti, face toate eforturile de a elimina din cursa celelalte firme, gasind tot felul de motive juridice si dovedindu-le astfel ca nu au respectat caietul de sarcini.
Falsul in actele de licitatie, forma cea mai grosolana de trucare in domeniu, este o treaba facuta de amatori, usor de depistat, dar care apare atunci cind organizatorii farsei sint prea siguri pe ei, pe faptul ca nimeni nu-i va controla. Aceasta metoda consta pur si simplu in falsificarea ofertelor, in prezentarea unor date si cifre nereale.
Astazi va prezentam alte patru metode de aranjare a licitatiilor publice.
Metoda selectiei cu devize umflate
Aceasta metoda se practica, in special, in domeniul lucrarilor de constructii si apare cu precadere la selectiile de oferte. Contractarea unei lucrari se efectueaza de o institutie prin selectie de oferta si licitatie.
Sub 500 de milioane se organizeaza o selectie de oferta. Firma de constructii este aleasa dupa criterii stabilite de seful institutiei. Totul se aranjeaza in interior, gasindu-se o firma, banii de la buget si relatiile. La selectia de oferte, nu se cere bonitatea firmei, certificat de la Directia Finantelor, experienta. Practic, un prieten care vinde portocale la toneta se angajeaza sa execute o lucrare de constructii de 150 milioane lei, cu zugravi angajati cu ziua. Devizul contine extrem de multe operatii efectuate manual, care, conform stasurilor, sint platite mult mai mult decit cele efectuate cu diverse utilaje.
Se trec in deviz finisaje superioare, desi zugravii au intins pe pereti doar var lavabil. Lucrarile "invizibile", tencuieli, reparatii la timplarie, instalatii, sint umflate in asa fel incit sa demonstreze ca peretii erau extrem de degradati, iar geamurile si usile abia se mai sustin in tocuri.
Devizul este semnat de un diriginte de santier, parafat de responsabilul de investitii din institutia respectiva, iar apoi se vireaza banii in cont.
Controlul este efectuat de obicei la mult timp dupa efectuarea lucrarii, iar cel incriminat scapa deseori basma curata printr-o expertiza platita chiar de el. Prin manevre abile, expertul poate demonstra punct cu punct ca inspectorul nu are dreptate. Incepe un adevarat razboi al expertizelor, iar instanta poate decide pina la urma ca nu s-au adus prejudicii importante bugetului de stat.
Directorul Camerei de Conturi, Ilie Bejinariu, este de parere ca "nu exista in Romania selectii de oferte cinstite. Toate au la baza diverse interese". Cu toate acestea, el a refuzat sa ofere exemple concrete, de teama unui proces pe care i l-ar putea intenta o firma particulara, in cazul in care va cistiga in justitie procesul cu Camera de Conturi.
In plus, desi este este evident ca nu s-a lucrat cinstit, nu se poate dovedi interesul comun pentru afacere manifestat de firma si conducatorul unei institutii. Dupa cum afirma inspectorii Curtii de Conturi, in Romania nu exista devize reale in constructii. Fata de Uniunea Europeana, unde "pierderile" sint de 10%, in Romania un deviz este nereal in proportie de 30%.
Un impediment major este un cadru legislativ lipsit de masuri punitive. Nici o lege nu prevede pedepse pentru cei care incalca legislatia. "In Occident, o firma sau un sef de institutie isi asuma riscuri enorme daca isi propune sa faca o afacere. Amenzile sint foarte mari, exista chiar pedeapsa cu inchisoarea, iar firma risca suspendarea totala a activitatii. La noi, legislatia interzice controlul comparat al devizelor la institutia publica si firma privata. De exemplu, o institutie plateste manopera de 10.000 lei/ora, firma trece in contabilitate 5.000 lei/ora, restul banilor se scurg in buzunarele patronilor. Nu putem dovedi acest lucru pentru ca nu avem acces la actele contabile intocmite de firma", a a mai explicat Ilie Bejinariu.
Metoda devizelor subevaluate
Se procedeaza astfel: la licitatie, firma care trebuie sa cistige prezinta o oferta mult subevaluata, iar dupa ce cistiga lucrarea, pe masura executiei, umfla devizele, ajungindu-se in final la un pret cel putin egal cu al celorlalte firme care concurasera.
In ce priveste marile achizitii, investitii ce depasesc suma de 500 milioane lei, metodele de trucare a licitatiilor au ajuns la un anumit stadiu de perfectionare. Comisia de licitatie este compusa din 5-9 membri, in functie de complexitatea achizitiei. Membrii comisiei trebuie sa aiba pregatire profesionala in domeniu, sint obligati sa respecte confidentialitatea tuturor datelor prezentate si a discutiilor purtate in comisie. Comisia raspunde de corectitudinea evaluarii si criteriilor de calificare ale contractantilor, precum si de indeplinirea conditiilor de admitere a ofertelor.
Pe masura pretului creste si comisionul. Divulgarea secretului achizitiei se pedepseste cu o amenda de 400.000 lei; deci nu comporta un mare risc favorizarea unei anumite firme. In plus, este foarte greu de dovedit implicarea membrilor comisiei in trucarea licitatiei, de obicei actele din dosar fiind intocmite fara cusur. Membrii comisiei de licitatie inchid ochii la diverse acte care lipsesc din dosar si nu controleaza in amanunt devizele prezentate. Directorul unei firme de constructii ne-a relatat cum a ajuns sa piarda o licitatie de doua miliarde de lei, cu devize intocmite la pret de producator. "A cistigat o firma cu un pret de 900 milioane lei, desi acest lucru era practic imposibil. Devizul inaintat de mine comisiei de licitatie a fost realizat in totalitate cu preturile materialelor furnizate de producatori: Balastiera Cristesti si Fabrica de Ciment de la Bicaz. Cu multe eforturi, am redus devizul la 1,8 miliarde lei. M-am gindit ca nu vor exista decit oferte mai mici decit cu maximum 100 sau 200 milioane lei. Nu-mi dau seama cum a reusit sa prezinte un deviz la nici jumatate de pret. Cert este ca a fost declarat cistigator".
In aceasta situatie, inspectorii Curtii de Conturi au o singura explicatie: devizul nu este justificat prin prezentarea furnizorilor de materiale, iar deconturile se efectueaza la factura prezentata. Beneficiarul face o nota de comanda, spunind ca s-au omis anumite lucrari la inceput din eroare, care sint extrem de necesare pentru derularea investitiei. In final, valoarea lucrarii realizate este mult mai mare decit suma convenita initial.
Metoda afacerilor in familie
Este cea mai mai simpla, cea mai directa si cea mai sigura metoda.
Sefii institutiilor publice au gasit o cale mult mai facila pentru a cistiga bani pe seama bugetului de stat: actionari la o firma particulara, asociat in afaceri cu institutia pe care o conduce. Pina se constata incompatibilitatea dintre cele doua functii, conturile personale au deja mai multe zerouri.
Toate licitatiile sint cistigate numai de firma la care este actionar directorul institutiei respective, sau, in unele cazuri nici nu se mai oboseste sa treaca peste aceasta formalitate, comenzile fiind preluate prin incredintare directa.
Fostul director al RA "Termoficare", Arcadie Dubet, detinea 10% din actiunile firmei "Hidroterm", la care erau asociati trei parteneri de afaceri din Baia-Mare, aceiasi de la o alta firma, "Petrotub Izoterom". RA "Termoficare" a cumparat de la aceasta firma teava preizolata de peste 12 miliarde lei, fara nici o licitatie.
Fostii directori ai RAJAC, Mihai Casparovici si Vasile Meglei, au achizitionat in urma unei licitatii 600 de contoare pe banii regiei de la firma "Tagus". In acelasi timp, directorii RAJAC aveau si calitatea de actionari la aceasta firma, conflictul de interese fiind evident in acest caz.
Metoda desfacerii unei comenzi pe bucati
Pentru a inlesni o afacere pentru o firma se recurge la metoda calcularii unui deviz pe bucati. Comisia intocmeste acte perfect "valabile" care indica drept cistigator un furnizor cu cel mai bun pret si materiale corespunzatoare calitativ. Se omite din "eroare" la calcularea punctajului un anumit sortiment produs de o firma, dar care nu se aplica celorlalte firme concurente. Aceasta metoda se practica la achizitia unui set de produse, care presupune verificarea pretului fiecarui subansamblu. Daca nu se iau in considerare toate produsele din oferta, firma respectiva are sansa cistigarii unei licitatii cu un pret mai mare decit al firmelor care ofera un pret unitar.
Afacerea "Kavo" de la Universitatea de Medicina si Farmacie s-a derulat acum trei ani. In urma unei licitatii pentru unituri dentare (echipament complet pentru medicii stomatologi) s-a desemnat drept cistigatoare firma "Dental Partner’s", reprezentanta a firmei "Kavo". Valoarea tranzactiei era de trei miliarde de lei. Un calcul corect al punctajului ar fi plasat aceasta firma pe locul trei. Membrii comisiei nu au luat in calcul pretul produselor de mina, reiesind un pret de achizitie de 3,1 miliarde lei. Cu un punctaj superior, dar la care nu s-au luat in calcul produsele de mina, firma "Kavo" s-a situat pe primul loc. Pretul oferit de firmele concurente era situat cu 1 miliard de lei sub acest prag, fapt explicat de membrii comisiei printr-o eroare de calcul. In plus, celelalte oferte au fost respinse din considerente de ordin tehnic, cu toate ca evaluarea acestora a fost efectuata de un specialist asociat la "Dental Partner’s".(Fanica DUMITRASCU)