CAZ ULUITOR: De la copilarie fara bani de rechizite la o mostenire fabuloasa
Mostenitoare a zece milioane de euro

Telefoane insistente, preturi dintre cele mai atractive, agenti imobiliari in stare sa se ghideze doar dupa un nume trecut pe o cruce, reprezentanti ce au incercat si ei sa faca o afacere buna. Tinta vizata – fabuloasa mostenire a boierilor Badarau, din care multi ar vrea sa se infrupte. Terenuri imense in zonele cele mai rivnite ale Iasului, unde un metru patrat ajunge si la peste 100 de euro, renumele celui care le-a posedat odata, investitiile care s-ar putea realiza – iata tot atitea motive pentru care mostenitorii aflati in viata sint nevoiti a-si lua serioase masuri de precautie, pentru a nu cadea in capcana „binevoitorilor”. Care nu sint deloc putini.
„De prin 2001 am inceput sa primim tot felul de telefoane la Bucuresti. Eram intrebati daca nu dorim sa vindem vreun hectar din cele pe care le revendicam. Culmea e ca noi abia depuseseram actele, in martie 2000”, a inceput Adriana Ghelt, unul dintre cei doi mostenitori, acum in virsta de 54 de ani. Aventura juridica a mostenitorilor a demarat acum cinci ani, cind legea le-a permis sa inceapa formalitatile necesare pentru revendicarea unei parti din ceea ce stramosul lor Badarau detinea in 1933. Mostenitorii au avut posibilitatea a lege intre patru judete, caci in fiecare influentul boier Alexandru Badarau detinea pamint. „Am optat pentru Iasi deoarece, pe de o parte aici, boierul Badarau poseda cele mai intinse terenuri , iar de pe cealalta parte mama mea (n.r. – fiica lui Mircea Badarau, Simona Missir) a ramas legata sentimental de acest oras”, a explicat Adriana Ghelt optiunea facuta. Insa drumul nu le-a fost presarat cu flori si usi deschise, ci dimpotriva.
„Ghinionul vietii mele”
„Ghinionul vietii mele a fost ca l-am intilnit pe Neculai Pricopie, primul nostru reprezentant legal in Iasi”, a continuat Adriana Ghelt. Venind din Bucuresti si suferind de handicapul celui care nu are nici cea mai vaga idee despre piata imobiliara si despre demesurile legale ce trebuie facute pentru a deveni proprietar, mostenitorii au batut palma cu primul avocat ce li s-a parut apt sarcinii. „Ne-a promis ca va scotoci precum o cirtita si nu se va lasa pina ce nu vom intra in posesia terenurilor. Crezindu-l de buna credinta, noi i-am dat actele de mostenire in original si am asteptat si tot asteptat sa vedem ceva rezultate”, a precizat Stefan Iliescu, sotul mostenitoarei. Optimisti, mostenitorii s-au intors linistiti acasa, deoarece averea lor parea a fi pe miini sigure. Cum un necaz nu vine niciodata singur, Adriana Ghelt a fost lovita de o boala crunta, care a tintuit-o la pat aproape intreg anul 2001. „Asa ca nu am putut sa ma interesez de activitatea desfasurata de acesta. El tot venea pe la noi, prin Bucuresti, ne arata tot felul de acte si chiar ne trimitea prin fax diverse frinturi din raspunsurile primite de la primarie si prefectura. Totul doar pentru a ne convinge ca nu sta degeaba”, a povestit in continuare urmasa lui Badarau.
Toti directorii primeau teren, ei insa nu
La un moment dat, mostenitorii au inceput sa isi puna intrebari. „Ca niste cetateni onesti, am avut rabdare ca legea sa fie aplicata. Vedeti dumneavoastra, toata lumea profita ca esti acolo (in capitala – n.r.) si nu ai posibilitatea sa te informezi, ca orice drum spre Iasi costa. Apoi viata trebuie sa isi urmeze ritmul ei si nu poti sa iti lasi pacientii sa astepte pentru ca tu ai de rezolvat nu stiu ce probleme personale”, ne-a mai spus Adriana Ghelt, de profesie medic. In 2002, nemultumiti de rezultatele activitatii prestate de reprezentantul lor, mostenitorii i-au adresat un ultimatum. „Daca intr-o luna nu rezolva nimic, ii anulam procura ce-i dadea dreptul sa ne reprezinte”, asa a sunat avertismentul familiei. Neavind pe unde sa mai scoata camasa, Neculai Pricopie i-a anuntat ca a obtinut titlul de proprietate pentru 16 hectare in Copou. Bucuria a durat scurt timp. „Din ziarul dumneavoastra am aflat ca se faceau tot felul de smecherii cu terenurile din Copou” a adaugat Adriana Ghelt. „Aproape toti directorii de la Vinifruct au primit parcele in aceasta zona, insa pentru mostenitorii de drept nu s-au mai gasit”, a completat Paul Diaconu, actualul reprezentant legal al familiei. Calvarul retrocedarilor nu s-a oprit aici.
Oferta de 0,8 dolari pe metru patrat
„Fostul nostru reprezentant a inceput sa aiba tot felul de pretentii. Ne-a cerut 25 de milioane de lei pentru a masura prin satelit padurea obtinuta. Ulterior a incercat sa ne convinga sa vindem padurea cu 80 de centi metrul patrat. Iar in cele din urma ne-a pus in fata un act fals prin care mama i-ar fi dat dreptul de proprietate asupra padurii respective „, a povestit femeia despre presiunile la care a fost supusa. Cum rabdarea oamenilor ajunsese la capat, acestia i-au cerut reprezentantului lor de atunci sa le predea actele, intrucit nu mi au ce discuta. „Am mers la el acasa si l-am rugat sa ne dea actele de mostenire primite in 2000. Totul s-a transformat intr-un circ. Ba spunea ca nu le gaseste, ba ca le are in nu stiu ce loc. Intr-un final si-a dat seama ca nu are ce sa mai faca cu ele si a decis sa ni le predea”, a continuat Adraian Ghelt. Colaborarea mostenitorilor cu avocatul Neculai Pricopie s-a incheiat brusc, fara ca acesta sa mai emita alte pretentii la adresa Badarailor. „S-a multumit ca nu l-am dat in judecata. In rest nu ne-a mai cerut nimic, in afara de costul deplasarilor efectuate in interesul nostru”, a intervenit Steafan Iliescu, sotul mostenitoarei. Astfel, la jumatatea anului 2003, Badaraii au ramas si fara ajutor juridic si fara speranta ca vor mai apuca sa recupereze si alte hectare din cele detinute de stramosul lor. „Eram disperati. Primeam raspunsuri de genul ca ni se recunoaste dreptul de proprietate asupra hectarelor din zonele solicitate, insa in fizic nu sint terenuri. Eu, care ma distram pe seama celor care stau pe la usi cu tot felul de plingeri, am ajuns in aceiasi ipostaza. M-am adresat Agentiei Domeniilor Statului in Bucuresti si intentionam sa depun o plingere la PNA Iasi”, a detaliat situatia de atunci mostenitoarea. Insa tot raul a fost spre bine. Asta deoarece asa au dat peste cel care, de mai bine de un an jumatate, le reprezinta interesele, respectiv Paul Diaconu.
Intra pe fir procurorul Iulia Diaconu si sotul
„Am fost sa o vizitez pe verisoara sotului meu, ce sta in Iasi. Am intrebat-o daca nu stie un avocat bun ce ne poate ajuta sa trecem prin hatisul birocratic si care sa depuna plingerea la PNA”, a precizat Adriana. Atunci au fost pusi in legatura cu Iulia Diaconu, fiica rudei vizitate si in acelasi timp procuror la Curtea de Apel. De cind sotul acesteia, Paul Diaconu, ii reprezinta, mostenitorii au mai intrat in posesia a 100 hectare situate in Bucium si Birnova, teren ce ar valora circa 10 milioane de euro. O mare parte din acestea sint arendate catre IAS Bucium, respectiv 80 de hectare. Mostenitorii primesc 20% din veniturile obtinute de Bucium in urma fructificarii hectarelor cu vie arendate. Preocuparea Badarailor de pina acum a fost aceea de a reuni trupurile care alta ata le mostenea boierul Alexandru Basarau. „Cum primaria nu a putut sa ne retrocedeze terenuri chiar pe fostul amplasament din 1930, noi am decis sa vindem terenurile disparate pentru ca ulterior sa cumparam exact acele parcele necesare pentru a reintregi proprietatea de odinioara. Avind trupul intregit, ne-a fost mai usor sa arendam hectarele obtinute” a incheiat Paul Diaconu. Momentan mostenitorii nu au de gind sa se apuce de mari investitii, ci din contra se comporta ca niste oameni obisnuiti inconstienti parca de faptul ca in contul lor ar putea intra oricind 10 milioane de euro doar prin vinzarea hectarelor detinute. Nici chiar luxul achizitionarii unei vile in Bucuresti nu si l-au permis.
Toata mostenirea va reveni unei fete de 24 de ani
„Am incercat sa ne cumparam o casa in capitala. Insa acolo nu te poti apropia datorita preturilor colosale. O vila inca neterminata situata intr-un cartier mai putin sigur ne-ar fi costat 500.000 de euro”, a punctat mostenitoarea. Aceasta a continut spunind ca nu doreste sa-si faca planuri marete, ci lasa acest lucru in seama fiicei lor, Andreea, care va mosteni totul. „Vreau ca mostenirea sa ramina copiilor si nepotilor nostri. Au viitorul inainte si or sa decida ce-i mai bine de facut”, a subliniat Adriana Ghelt. In schimb, fiica lor Andreea, in virsta de numai 24 de ani, ia in calcul posibilitatea unei investitii in Iasi. „Desi este mult prea devreme sa ma gindesc la responsabilitatea acestei mosteniri, cu siguranta atunci cind va fi cazul vom opta pentru a face o investitie sau a ne deschide o afacere”, a declarat Andreea, care in prezent munceste in Franta. Aceasta are de gind ca pina la sfirsitul anului sa se intoarca in capitala si sa se dedice meseriei sale de economist. Deocamdata nu pare a fi dispusa sa renunte la oportunitatile oferite de capitala pentru a se muta in Iasi. In schimb mama sa, Adriana Ghelt, ar inclina sa se mute dupa pensionare in Iasi. „Odata ce imi voi incheia activitatea de medic, linistea care mi-o confera Iasul ar fi binevenita. Sint legata sentimental de acest oras, insa pasul schimbarii domiciliului trebuie sa il iau de comun acord cu sotul meu”, a incheiat melancolic mostenitoarea averii Badarailor.
Acum au 10 milioane de dolari, in urma cu citeva zeci de ani nu aveau bani nici de mincare
Avind ca stramos pe fostul boier Alexandru Badarau, soarta mostenitorilor sai nu a fost usor de indurat in anii comunismului. Cine si-ar putea imagina ca mostenitorii de azi ai celor 10 milioane de euro nu aveau in copilarie nici bani pentru haine si rechizite scolare? Desi anii au trecut in favoarea lor, mostenitorii nu pot uita momentele de mare cumpana ce le-au marcat destinul. „Perioada comunismului a fost greu de indurat. Parintii mei au avut mult de suferit, fiind fortati sa se umileasca si sa traiasca in conditiii greu de imaginat. Fiind destul de mica la aceea vreme, 6-7 ani, nu imi amintesc decit putine momente, poate cele mai dureroase”, s-a confesat Adriana Ghelt. Aceasta a aparut pe lume nu in Iasi, ci tocmai la Azuga. „Acolo tata isi gasise un post de director la o scoala, si ai mei au hotarit sa paraseasca Bucurestiul, din cauza opresiunilor. Familia mea incepuse sa simta repercusiunile regimului”, a aratat mostenitoarea de azi.
Din profesoara a ajuns ingrijitoare la un camin de copii cu handicap
Vita nobila a familiei Adrianei nu fost trecuta deloc cu vederea de comunisti. Membrii familiei Missir au simtit pe pielea lor ca singele albastru trebuie platit cu virf si indesat. La doar trei ani de la nasterea Adrianei Ghelt, familia sa a fost consemnata sa mute la Miercurea Ciuc.”Nici nu se merita sa iti faci un rost in viata, pentru ca niciodata nu puteai sti cind erai fortat sa te muti in alta parte. Noi am avut domiciliul fortat la Miecurea Ciuc timp de 4 ani”, a subliniat Adriana Ghelt. Ani in care umilintele au fost la ordinea zilei. „Mama (n.r. – Simona Missir), din profesoara de matematica a ajuns ingrijitoare intr-un camin de surdo-muti. Acolo s-a imbolnavit de TBC, boala care la vremea respectiva nu putea fi tratata cum trebuie. Tata lucra de dimineata pina seara pe un santier, si peste toate acestea mai aveam si o bunica oarba in intretinere”, a creionat Adriana Ghelt dramatica situatie de atunci. Fiind terminati din punct de vedere fizic si psihic, actualul medic nu stie ce s-ar fi intimplat cu ei daca ar mai fi fost fortati sa locuiasca si munceasca in acelasi ritm la Miecurea Ciuc.
Respins la facultate din cauza bunicului mosier
„Acolo nu am avut parte de nici o bucurie. In plus, parintii mei au fost foarte afectati de faptul ca fratele meu, Mircea, nu a fost admis la facultate. Se inscrisese la Politehnica in Bucuresti, insa dosarul sau nu a fost admis pentru ca «nu era apt din punct de vedere social», altfel spus pentru ca avea drept stramos un fost boier”, a comentat Adriana. Prin ’58, soarele parea sa fi rasarit si pe strada familiei Missir. „Asta deoarece, la un an diferenta, fratele meu a fost admis la facultate, iar noi ne-am putut muta din nou in Bucuresti”, a continuat Adriana Ghelt. Altfel spus, un nou inceput in capitala dupa 4 ani de cosmar. „Stateam intr-o casa prapadita, cu doua camere, in Cotroceni, iar eu ma pregateam sa intru la scoala. Ai mei nu aveau bani sa imi cumpere haine noi si rechizite, asa ca a trebuit sa imprumut de la niste vecini. Insa niciodata nu ne-am cramponat de greutati. Si apoi, nu pot sa uit privirea parintilor mei: pentru prima data i-am vazut zimbind. Plutea in aer… optimismul, acesta cred ca e cuvintul”, a povestit cu ochii lucind de lacrimi Adriana Ghelt.
„Strabunicul era o persoana putin comunicativa si refractara”
La vremea respectiva, din fabuloasa avere a boierului Alexandru Badarau nu mai ramasese nimic care sa-i poata scapa de greutatile de ordin material pe mostenitorii de azi. „Toate terenurile fusesera confiscate cu mult timp in urma, iar obiecte mai de pret, precum blanuri, tablouri si bijuterii, au fost vindute de fiii boierului, pentru a avea din ce trai. Noi nu am ramas decit cu un titlu si cu mindria ca ne tragem dintr-o vita nobila”, a precizat mostenitoarea. Cu toate acestea, in timp, familia Missir a reusit sa-si cladeasca o situatie prin forte proprii. Mircea, caracterizat de sora sa drept „un poet, un matematician care duce o viata boema”, a urmat traditia familei, devenind conferentiar la Politehnica in Bucuresti, iar Adriana un apreciat medic. Cit despre strabunicul sau, Mircea Badarau (n.r.- unul din cei trei fii ai marelui boier si tatal Simonei Missir), Adriana nu are decit amintiri vagi. „Mi-l amintesc ca pe o persoana putin comunicativa si refractara la lucrurile noi. Nu obisnuia sa vorbeasca despre trecutul. Cu toate acestea, blazonul familiei isi lasase amprenta asupra sa, dintr-o privire puteai sa iti dai seama ca nu a fost orisicine in viata”, a incheiat respectuos Adriana. In schimb, Mircea Badarau are un mare merit. El a fost cel care a pastrat cu sfintenie intr-o caseta inchisa actele de mostenire in original alaturi de harti detaliate de prin 1930, menite a demonstra cit de intinse erau domeniile de altadata ale tatalui sau. Acte care au intrat in posesia Simonei Missir si ulterior au fost cedate Adrianei. Cu ajutorul acestora, cei doi frati, Adriana si Mircea, au intrat in posesia a 117 hectare situate in zonele cele mai importante din punct de vedere imobiliar din Iasi. Convertite in bani, cele 117 hectare le-ar putea baga in buzunar actualilor mostenitori pe putin 10 milioane de euro. „Cei din jur privesc totul prin cuantumul ridicat al sumei. Eu vad in proprietatile pe care am reusit sa le revendicam drept indeplinirea ultimei dorinte a mamei mele”, spune Adriana Ghelt. „A murit spunindu-mi cu limba de moarte sa lupt pina ce voi reusi”, incheie ea. (ADA GRAJDEANU)