Statul de drept si statul degeaba

In tentativa de a obtine, anul trecut, statutul de zona defavorizata, autoritatile locale trebuiau sa adune 5.000 de semnaturi din partea romascanilor fara nici un venit, dar care au trecut prin fazele de somaj si ajutor social. Acele semnaturi veneau sa certifice o realitate de speriat: somerii si cei fara nici un venit reprezentau mai mult de 33% din populatia Romanului. Cele 5.000 de semnaturi completau statistica de 20.000 de persoane care iesisera din orice forma de plata. In spatele gestului simplu de "a da cu pixul" pe o lista, la Primarie, statea o miza substantiala: legislatia prevedea facilitati consistente investitorilor care ar fi trebuit sa devina interesati de zona defavorizata a Romanului – care, fie vorba intre noi, nu e undeva, la dracu’n praznic, ci pe un drum european si o cale ferata de importanta nationala. S-ar fi creat oportunitati de afaceri, ar fi aparut noi locuri de munca si posibilitati de cistig pentru multi saraci lipiti pamintului. Credeti ca lumea a navalit la Primarie sa semneze si sa ceara de lucru? Ce’sti copil? Tocmai in vremea aceea era Festivalul Berii, in Parc, asa ca lumea s-a bulucit intr-acolo. Au baut o bere-doua si au uitat de lista sau au aminat treaba cu semnatura pe mai tirziu, ca poate nu mai trebuie! Si-uite asa am ramas noi defavorizati "cu acte-n regula"…
Acum, toti cei fara de venit se calca-n picioare pe holurile-labirint ale birocratiei, sa-si intocmeasca dosarele care sa le asigure venitul minim acordat de Guvern. Luminita de la capatul tunelului pilpiie cu trei zerouri in coada: 650.000 de lei! Pentru banii astia, o multime de romascani se inghionteste, se scuipa si se-njura pe la cozi, mai abitir ca pe vremea Impuscatului.
Toti se-ntreaba cind se dau banii, dar nimeni nu se gindeste (sau nu vrea sa se gindeasca) si la faptul ca astea citeva sute de mii amarite nu se dau degeaba: beneficiarii lor trebuie sa munceasca 72 de ore pe luna in comunitate. Adica, in fiecare luna, noua zile trebuie sa mature, sa sape, sa varuiasca, ma rog, sa faca ceva util pentru oras.
Sa recapitulam: cu mai putin de un an in urma, niciunul dintre romascanii lipsiti de orice venit n-a catadicsit sa semneze pentru obtinerea statutului de zona defavorizata, minat de speranta ca va putea fi angajat si va munci la o firma nou infiintata, pentru cel putin un milion de lei. Acum, insa, toti "sarmanii" tirgului se imbulzesc la mila statului. Cu munca, or vedea ei mai tirziu: unora le curge singe din nas, alti lesina cind pun mina pe lopata sau din te miri ce…
Si toate astea pentru ca multi dintre romascanii nostri s-au obisnuit cu statul degeaba. Este si asta un drept al lor, in statul nostru de drept. (M.R.)
$ Omul-echer
Este valabil inca "modelul" ca romascanul sa se cocoseze in fata ghiseelor din institutiile publice. Orice taxa sau factura pe care trebuie sa o achitam implica o serie de umilinte, de la "discutiile" cu geamul, pina la adoptarea pozitiei de "echer"
La oricare dintre institutiile la care romascanul trebuie sa apeleze pentru rezolvarea unor acte personale sau pentru plata unor dari, se pomeneste fata-n fata cu ghiseul. La Posta, Politie, Spital, Policlinica sau Gara, fiecare dintre noi este intimpinat de acelas "inamic", sub diferite infatisari. Din lemn sau sticla, cu deschideri care variaza ca marime de la o fanta subtire – cit sa poti introduce numai banii – pina la o gaura nu mai mare decit un cap de om, aceasta forma rudimentara de "relatii publice" continua sa strice buna dispozitie a cetateanului de rind. Putine sint locurile in care clientul poate vedea cu cine sta de vorba, fara sa fie nevoit sa se cocoseze in "echer" si fara sa tipe cit il tin puterile la o functionara care este, de cele mai multe ori, nervoasa sau apatica.
Cu exceptia unora dintre bancile care-si respecta cu adevarat clientii, a Directiei de Taxe si Impozite din cadrul Primariei si a Administratiei Finantelor Publice – care, din considerente laudabile au renuntat la clasicele ghisee in fata carora trebuie sa te inclini la 45 de grade – majoritatea institutiilor publice continua sa isi umileasca partenerii, tratindu-i prin ghiseele aflate la aproape un metru inaltime.
Reforma presupune, in primul rind, schimbarea mentalitatii si a atitudinii, mizind pe respect reciproc.
"Am atras atentia functionarilor din serviciile descentralizate asupra acestui aspect. Sint unii care uita ca sint platiti din banul cetateanului si ca trebuie sa se poarte civilizat, sa fie prompti si corecti. Daca voi primi sesizari de la cetateni care au fost refuzati sau tratati nepoliticos de functionari, voi trimite corpul de control si vom lua masuri drastice. Si cetateanul trebuie sa fie politicos si intelegator cu functionarul la care apeleaza. Si eu am fost in situatia ca, la Posta din Piatra Neamt, sa fiu obligat sa ma aplec la 45 de grade, unde, ulterior, mi s-a promis ca in procesul de reparatii si modernizari se vor desfiinta aceste ghisee. Cetateanul trebuie sa stea drept, la propriu si la figurat, cu coloana vertebrala verticala si sa existe respect reciproc", a declarat prefectul Vasile Pruteanu. (M.R.)