La Suceava a cazut mitul investitorului strain

Ani de-a rindul, dupa 1989, romanii au trait cu ideea ca azi-miine, vor veni in tara mari investitori straini care urmau sa repuna pe picioare economia romaneasca. Prin mai toate intreprinderile tarii circulau in rindul salariatilor zvonuri difuze, despre mari capitalisti care intentioneaza sa vina si sa cumpere fabrica, care vor investi milioane de dolari. Multe conduceri de societati comerciale si-au pus speranta in acesti nevazuti investitori, dar in egala masura erau la fel de multi acei care avertizau asupra pericolului de a vinde tara "pe nimic". Dincolo de parerile oamenilor de rind, toate guvernele postrevolutionare au sustinut, macar la nivelul declarativ, venirea acestor investitori straini, prin intermediul carora urma sa se relanseze economia romaneasca. Timpul a trecut si se vorbeste astazi din ce in ce mai putin despre aceste personaje cu buzunarele pline, asteptate indelung, dar care nu au prea venit. Privatizarea intreprinderilor s-a facut cum s-a putut, in aceste conditii, parca mai mult din dorinta de a scapa statul de obligatii fata de milioanele de salariati ale acestora, decit din alte ratiuni. Procesul de privatizare a societatilor comerciale este aproape de final, in portofoliul FPS nu au ramas decit societati greu vandabile, care prezinta un minim interes pentru eventualii cumparatori.
Avicola si Zimbrul, doua intreprinderi impotmolite dupa privatizare
Si in judetul Suceava a functionat in intreprinderi, institutii descentralizate ale statului si in mediile politice mirajul investitorului strain care trebuie sa vina, care depune scrisori de intentie, care poarta discutii in vederea cumpararii pachetelor majoritare de actiuni de la diferite societati, pentru ca ulterior sa le transforme in fabrici ultraprofitabile, retehnologizate in care angajatii sa cistige la nivel occidental. In putine cazuri insa acesti investitori au venit si, atunci cind au venit, nu s-au dovedit a fi tocmai ceea ce se astepta de la ei. Pentru a ilustra cele spuse, vom trece in revista avatarurile privatizarii la doua dintre societatile care, in urma nu cu multi ani, aveau o pondere insemnata in activitatea economica a judetului Suceava. Este vorba despre Zimbrul Suceava si Avicola Suceava, societati privatizate aproximativ in aceeasi perioada, primavara anului 1998, la ambele cumparatorii incadrindu-se in categoria care, generic vorbind, se numeste "investitori straini".
Dupa privatizare, Zimbrul nu a lucrat niciodata la mai mult de 25% din capacitate
In martie 1998, firma Flory Financial SRL, societate infiintata de cetateanul american Armand Artinian, la origine roman de nationalitate armeana, a cumparat pachetul de 40 % din actiunile SC ZIMBRUL SA de la FPS Bucuresti. Prin contractul de vinzare-cumparare el se angajase sa preia datoriile intreprinderii in intregime si sa investeasca o suma de peste 4 milioane de dolari intr-un anumit interval. De mentionat ca, avindu-se in vedere confidentialitatea care caracterizeaza tranzactiile efectuate de FPS Bucuresti, nu stie nimeni cu exactitate la nivelul Sucevei care sint conditiile efective in care s-a semnat contractul de vinzare-cumparare intre FPS si Flory Financial.
Atunci cind s-a incheiat contractul, in societate lucrau 1.200 de oameni, iar la ora actuala mai lucreaza 464. Reducerea de personal a fost impusa, conform celor sustinute de conducerea actuala a societatii, de neasigurarea bazei materiale si a comenzilor pentru utilizarea capacitatii de productie si fortei de munca.
Aceste cauze, in viziunea reprezentantilor societatii, au depins in totalitate de Armand Artinian. De altfel, cumpararea de catre Armand Artinian a pachetului de actiuni Zimbrul a fost indelung contestata de majoritatea angajatilor societatii, precum si de fosta conducere, care au cerut insistent ca Armand Artinian nu poate sa participe la licitatia organizata de FPS, deoarece cu un an inainte, cu o alta firma, acesta mai cistigase o data licitatia pentru pachetul in discutie insa contractul a fost reziliat, deoarece Armand Artinian nu a platit banii la FPS in termenul fixat.
Temerile angajatilor au fost confirmate in timp. Incepind cu luna iulie a anului 1998, cind investitorul a preluat efectiv friiele societatii, societatea nu a lucrat niciodata la mai mult de 25 % din capacitate.
De la preluarea intreprinderii de catre Armand Artinian nu s-a achitat nici un leu din datoriile pe care firma FLORY FINANCIAL le-a preluat prin contract. Acestea insemnau 13 miliarde de lei conform caietului de sarcini, iar la inventarierea patrimoniului, facuta in iunie 1998, datoria ajunsese la 28 de miliarde de lei, pentru ca la ora actuala sa atinga 40 miliarde de lei, la un capital social de 14,697 miliarde de lei. Practic, datoriile depasesc de 3 ori capitalul social. Cresterea debitelor se datoreaza dobinzilor neplatite, penalitatilor de intirziere si neplata a creditelor dar si devalorizarii leului. Reprezentantii societatii ne-au informat ca atit datoriile bancare cit si datoriile la furnizorii externi, respectiv cei interni sint calculate in dolari sau in marci.
Artinian nu a adus nici un leu la Zimbrul
Din informatiile pe care le detinem, practic Armand Artinian nu a venit cu nici un leu din buzunarul propriu in afacerea Zimbrul. Un reprezentant al SC Zimbrul SA ne-a informat ca Armand Artinian a adus intr-adevar o serie de utilaje pentru retehnologizarea unei sectii dar care, nefiind proprietatea sa, nu au putut fi inregistrate in capitalul social. Acestea sint de altfel puse sub sechestru in favoarea Exim-Bank Bucuresti, care a acordat un credit de aproape 30 miliarde de lei firmei Flory Financial, din care nu s-a rambursat nici un leu. Mai mult, furnizorul de utilaje, firma BROTHER din Germania, revendica proprietatea asupra acestor utilaje la rindul lor, pentru ca ratele scadente pentru respectivele utilaje nu au fost platite, Flory Financial avind de platit firmei BROTHER aproape 300.000 de dolari si peste 1,9 milioane de marci.
De citeva luni de zile, practic Armand Artinian nici nu a mai trecut pe la Suceava sa-si vada proprietatea si nici nu s-a mai interesat in mod serios de soarta intreprinderii.
Angajatii societatii trag speranta ca FPS va proceda la anularea contractului incheiat cu Flory Financial, in conditiile in care investitia stipulata in contract nu a fost realizata.
O utima carte este tot in miinile FPS

O alta speranta a angajatilor de la SC Zimbrul SA se leaga de faptul ca FPS va scoate la vinzare in perioada urmatoare pachetul de 46,2 % din actiunile societatii, care au revenit in proprietatea statului in urma compensarilor efectuate cu SIF Moldova. Mai mult, am fost informati ca exista deja un potential cumparator, investitor roman de aceasta data, care este dispus ca la preluarea pachetului sa achite datoriile fabricii si este dispus sa astepte 3-4 ani pina cind societatea va obtine profit. Daca intentia acestuia nu se va materializa, angajatii SC Zimbrul SA, inclusiv conducerea societatii, sint de parere ca fabrica ar putea intra in colaps.
Acesta este un prim model de investitor strain pripasit pe meleagurile sucevene. Fara un ban in buzunar, mutind datorii dintr-o parte in alta, facind echilibristica cu creditorii pe care-i duce cu vorba la nesfirsit. Unele persoane angajate ale societatii considera ca Armand Artinian nu a fost totusi dintru inceput lipsit de intentii bune. El nu si-a sustinut insa aceste intentii de fonduri banesti, limitindu-se la creditele bancare care, in cele din urma, l-au coplesit. Pe de alta parte, asemeni altor investitori, Armand Artinian a sustinut sus si tare ca in caietul de sarcini al privatizarii situatia societatii era prezentata mult mai roz decit in realitate, fiind subestimate atit datoriile, cit si pierderile societatii cu miliarde de lei. Asupra acestei probleme se poate pronunta FPS Bucuresti, unde s-au desfasurat operatiunile de vinzare a pachetului de actiuni.
Cind au dat de greu, investitorii de la Avicola s-au facut nevazuti
Anuntata cu surle si trimbite privatizarea SC Avicola SA Suceava s-a dovedit in final un fiasco total. Un numar de 373 angajati se afla in greva generala de mai bine de trei saptamini, iar perspectivele sint sumbre. Patronii italieni, reprezentantii firmei Agricola Spera, au preferat sa se faca nevazuti in momentul in care si-au dat seama ca societatea este in pragul falimentului.
Interventiile FPS Bucuresti la insistentele sindicatului de la Avicola sprijiniti de autoritatile locale s-au dovedit a fi tardive.
Ba, mai mult, datorita legislatiei actuale nimeni nu poate face nimic pentru a-i sprijini pe salariatii societatii.
Italienii trebuiau sa investeasca 12 milioane de dolari, dar nu au scos un leu
Pe 8 martie 1998, FPS Bucuresti semna cu firma Agricola Spera contractul de privatizare al SC Avicola SA pentru o suma ramasa secreta, dar pe care reprezentanta Serviciului Post-Privatizare de la FPS, Daniela Gingioveanu, o considera substantiala. Cu acea ocazie, italienii de la Agricola Spera care deveneau si actionari majoritari la Avicola prin preluarea a 69,99 % din actiuni, au fost de acord sa returneze din surse proprii datoriile pe care societatea le avea la Banca Agricola, suma acestor datorii fiind de circa 12 miliarde de lei. O alta clauza a contractului de privatizare prevedea se pare ca noii patroni sa investeasca in retehnologizarea si modernizarea Avicolei o suma importanta. De altfel, la scurt timp de la instalare, in primavara anului trecut, italienii au sustinut ca vor introduce in societate un program de investitii in valoare de 12 milioane de dolari, program care urma sa se deruleze pe o perioada de 18 luni. Acum, dupa trecerea termenului de 18 luni s-a dovedit ca promisiunile italienilor au fost doar vorbe in vint. In fata sefului Departamentului de Control al Guvernului, Ovidiu Grecea, venit sa analizeze situatia disperata de la AVICOLA, reprezentantii administratiei au aratat ca Agricola Spera nu a investit nici macar un leu in programele prezentate bombastic la inceput. In plus, numarul de pasari a scazut permanent, iar alimentarea cu furaje s-a realizat intr-un mod deficitar. Acest lucru a devenit cu adevarat evident abia recent, cind datorita lipsei furajelor, pasarile au inceput sa se manince intre ele. In acest context, datoriile SC Avicola SA au crescut consistent.
Astfel, daca la preluarea pachetului majoritar de actiuni Avicola avea datorii de 22 miliarde de lei, acum acestea au ajuns la 36 miliarde de lei, ceea ce inseamna cu 8 miliarde de lei mai mult fata de capitalul social al societatii. Catre Banca Agricola italienii nu au mai achitat banii stipulati in una din clauzele contractului de privatizare, iar consecinta a fost ca datoriile au intrat la credite neperformante. Preluata de Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) datoria existenta la Banca Agricola a devenit un fel de piatra de moara la gitul Avicolei. In momentul de fata nici o banca din Romania nu mai acorda credite acceptind ca gaj activele de la Avicola. De altfel, dupa cum precizau reprezentantii Avicolei, solicitarea de a imprumuta 1,2 milioane dolari SUA de la Banc Post s-a soldat cu un esec.
Se preconizeaza actionarea in judecata a patronilor
Ajunsi cu cutitul la os, salariatii de la Avicola au declansat citeva miscari sindicale inca din luna august a acestui an. Punctul culminant l-a constituit ziua de 22 septembrie, data la care cei 373 angajati ai societatii s-au adunat din nou in fata sediului pentru a cere socoteala reprezentantilor actionarului majoritar. Atunci ei erau nemultumiti de faptul ca italienii hotarisera ca 146 oameni sa ramina "fara activitate momentana", 62 persoane erau mentinute la dispozitia unitatii cu 80 % din salariu, iar ceilalti, 165 salariati, urmau sa ramina pe posturile lor. Cu acea imprejurare, salariatii, speriati de spectrul plecarii acasa in prag de iarna fara nici un leu in buzunar, au cerut revenirea la situatia initiala sau realizarea unui program de restructurare care sa le permita plecarea in somaj cu beneficierea de plati compensatorii. Italienii au respins vehement ideea, motivind ca "patronatul nu doreste concedierea angajatilor", deoarece din 1 ianuarie 2000 se intentiona relansarea activitatii. Negocierile ulterioare intre sindicalisti si patronat derulate cu participarea FPS Bucuresti s-au soldat cu promisiunea italienilor de a aduce 1,5 milioane dolari SUA, bani care ar fi permis relansarea activitatii din societate. Termenul scadent pe care Agricola Spera si l-a acumulat a trecut fara ca banii sa ajunga in conturile Avicolei. Mitingul organizat de salariati si scrisorile repetate trimise primului ministru l-au adus la Suceava pe seful Departamentului de Control al Guvernului. Toate sperantele angajatilor de a pleca in somaj cu posibilitatea de a primi plati compensatorii se leaga acum de Ovidiu Grecea. Singura problema este ca acest lucru nu se poate realiza prea repede, deoarece italienii s-au dat la fund, lasind Avicola de izbeliste. Totusi, aceasta parasire pare gindita foarte bine. Atit FPS Bucuresti cit si conducerea administrativa de la Avicola sint practic legate de miini. Orice initiativa se loveste insa de riscul ca ea sa fie contestata de firma Agricola Spera. Singura sansa de "a-i agata" pe italieni pare a fi calea juridica. Pentru aceasta se intentioneaza trimiterea in judecata a actionarului majoritar pentru neplata banilor opriti pe statul de plata al angajatilor catre bugetul asigurarilor de stat. De asemenea, pe 28 octombrie Avicola intra in executare silita din cauza datoriilor neachitate la Banca Agricola. Practic, daca se va ajunge aici, Avicola va intra din nou in patrimoniul statului, iar apoi va reincepe procesul de privatizare sau vinzare de active.
De mentionat ca in situatia de la Avicola, celalalt actionar majoritar, SIF Moldova – 28,87 %, nu s-a implicat deloc, spunind ca nu poate interveni pentru ca nu are putere de decizie. Practic in acest moment Avicola este in faliment nedeclarat dar sustinut de toti cei care s-au implicat intr-un fel sau altul in rezolvarea crizei. (Neculai ROSCA, Sandrinio NEAGU)

la inceput | Stiri locale
Monitorul –Stiri Nationale –Financiar –Privatizare –Sport –Bomba opinii –Editoriale –Comentarii –Features –Interviuri –Forum

Stiri Locale Iasi Suceava Botosani Piatra-Neamt Bacau Vaslui Focsani Braila Galati Chisinau Cluj Brasov Sibiu