Al doilea val al globalizarii

Despre ce o fi vorba, ce este "acest ceva" atit de important la care s-a referit enigmaticul nostru guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu? Sa fie vorba despre de-acum celebrele falimente bancare – s-a mai intimplat? Sa fie vorba despre schimbarea filosofiei pe care s-a cladit sistemul capitalist, sistemul financiar international etc.? Sa fie vorba despre sfirsitul anuntat al unipolarismului in care traim de aproape douazeci de ani? Greu de raspuns. Tind, insa, sa cred ca e vorba despre cite ceva din toate acestea.

Islamistii se bucura, si modul in care ei i-au infruntat pe americani ma face sa cred ca lumea nu a fost niciodata unipolara. Cresterile de preturi la hidrocarburi au condus la acumularea unor fonduri imense in tarile arabe sau in Rusia, care renaste. Impreuna cu China, superputere recunoscuta de-acum, acestea au creat fonduri de investitii ce cumpara din greu actiuni la banci si companii americane aflate in deriva. Este a doua faza a globalizarii, o miscare inedita, o replica, daca vreti, la globalizarea de tip occidental, caracteristica primei faze. Occidentul este atacat cu propriile-i arme.

Astfel de fonduri, de stat, dar care joaca dupa regulile pietei, au infiintat deja tari ca Kuweit, Qatar, Abu-Dhabi, Singapore si, desigur, Rusia si China. Se pregateste Japonia. Pentru multe corporatii americane, in criza actuala, acestea au ramas practic singurele surse de lichiditati. Astfel, aceste fonduri pot ajuta, dar au si un puternic potential destabilizator. Cum sa controlezi, intr-o economie liberala, astfel de fluxuri imense de capitaluri? Responsabilitatea principala pentru ceea ce se intimpla o poarta chiar oficialii americani, mai precis politicile lor vechi de stimulare economica prin credite, de multe ori dubioase, si deficite comerciale. Acestea au generat criza.

Aceste asa-numite sovereign-wealth funds dispun deja de peste 2500 de miliarde dolari, adica de vreo 15 ori PIB-ul Romaniei, iar valoarea lor aproape se dubleaza in fiecare an, potrivit analistilor bancii americane Morgan Stanley. Astfel, aceste fonduri devin o forta imposibil de ignorat pe piata monetar-financiara internationala. Nume mari de pe Wall Street, ca Citigroup si Merrill Lynch, sau din Elvetia: UBS si Credit Suisse, s-au vazut nevoite sa faca recurs la miliarde de dolari oferite de astfel de fonduri, ramase ca singure surse de lichiditate.

Aceste fonduri nu sint aproape deloc transparente. Ele isi gestioneaza afacerile intr-o maniera mai curind opaca, fara sa aflam nimic despre modul cum isi aleg investitiile sau despre eficienta acestora. Este adevarat ca nici celebrele hedge funds nu sint mai transparente, dar in cazurile de mai sus avem de-a face cu state-proprietar, iar daca ne uitam la natura respectivelor state, putem intelege mai bine temerile ce au cuprins mediile occidentale. Oricum, atit rusii, cit si chinezii si arabii se descurca tot mai bine cu armele financiare occidentale.

De asemenea, aceste fonduri investesc in multe firme multinationale, care se vad astfel prinse intre politica statelor occidentale de domiciliu si cea a statelor-investitor. In aceste conditii, in Occident s-au intetit odata cu criza discursurile populist izolationiste, care cer blocarea noilor fonduri si reglementarea acestui imens flux de capitaluri care vine dinspre Rasarit. Dar atunci, unde mai e liberalismul? Apoi, cum s-ar asigura altfel nevoia urgenta de lichiditati?

Este vorba despre aparitia celui de-al doilea val al globalizarii, sustinut de noile puteri mondiale: China, Rusia, in parte Japonia, India, Brazilia, tarile arabe bogate in petrol, Africa de Sud, Indonezia s.a., tari care au profitat si au integrat bine capitalurile si tehnologiile occidentale aduse de primul val al globalizarii, au stiut sa se adapteze la noile fluxuri comerciale si financiare si, dispunind de bogatii uriase, si de-acum si de tehnologii si de capitaluri pe masura, intorc hora globalizarii in favoarea lor, profitind, desigur, si de erorile Occidentului si generind ceea ce am numit "al doilea val al globalizarii". E ca o maree care se retrage, ducind in larg ce a gasit pe mal.

Asadar, cred ca este vorba despre noi fluxuri si noi circuite financiare, in conditiile prabusirii citadelelor celor vechi, despre configurarea unui nou sintem monetar-financiar international, cu noi institutii si actori, un sistem ce va avea la baza o alta filosofie decit cea liberala, despre o noua ordine globala, care – inevitabil – va fi multipolara, chiar daca pentru toate acestea ar mai trebui sa treaca si douazeci de ani, timp in care statele (iarasi statele?) vor interveni masiv in economie, injectind fonduri de la buget, introducind reglementari care sa indiguiasca fluxurile de capital, sa reduca speculatia si sa protejeze propriile economii, desi inca nu se intelege ca ar fi mai bine sa actioneze coordonat si nu asa, fiecare pentru el. Motivatia interventiei este salvarea sistemului, numai ca, intre timp, el se va fi metamorfozat. Iata ce cred eu ca stie, dar nu poate sa spuna, dl. Isarescu.