Alteritati erotice in veacul al XVII-lea

In ceea ce priveste comportamentul casnic, ba chiar "patual" al fiecaruia, pravila de la 1646 nu se dadea in laturi de la a decide autoritar ce se cuvine si ce nu se cade a fi infaptuit; conform unor percepte biblice (caci sfinta carte a slujit, in vremurile vechi, si de legislatie), stricta intimitate nu era scutita nici ea de controlul ferm al stapinirii, care avea autoritatea si de la sine acordata cadere sa judece comportamentul sexual al cetateanului de rind. Lucru absolut necesar, in cazul in care acesta s-ar manifesta fara voia partenerului (cind "se va face siluire" celuilalt), dar putin cam excesiv in ceea ce priveste situatiile in care, de comun acord, cei doi convivi decid a incerca si altceva. Asa cum se vede limpede in Cartea romaneasca de invatatura de la 1646, Glava 39, cadea sub incidenta penala orice tentativa de a aluneca in pacat, moralitatea fiind nu recomandata, ci obligatorie, impusa de lege.
Trei sint ocurentele susceptibile de aspre "certari", de care fietecine avea datoria sa se fereasca indaratnic. Nimic impotriva cuviintei, nimic "prespre fire" – pare a fi sloganul. Sa vedem despre ce este vorba, pentru a putea sa ne eliberam de tembelele tendinte actuale care, sub multiculturalista inspiratie, indeamna la autoipostazierea diferitelor minoritati sexuale in victime ale unui sistem mult mai permisiv, de fapt, decit cel traditional: "Acest lucru prespre fire sa face in trei chipuri: dentai cindu se impreuna nestine trupeaste cu maica-sa ce l-au nascut sau cu fata-si sau cu soru-sa, deci acest pacat se cheama singe amestecat; al doile cind se impreuna nestine prespre fire cu vreun dobitoc, fie ce fel va fi; a treia cind se impreuna nestine cu fiece obraz parte barbateasca, care lucru mai pre scurt sa cheama sodomie…". Morala actuala condamna, evident, toate cele trei practici mai putin (de fapt, deloc, teoretic macar) ortodoxe, dar legea a devenit, oricum, considerabil mai ingaduitoare. Daca am ajuns sa acceptam, ba chiar sa binecuvintam administrativ homosexualitatea (casatoriile intre parteneri de acelasi sex au devenit o practica obisnuita in Occident), zoofilia stirneste probabil vagi zimbete dispretuitoare, raminind in seama societatilor ce lupta pentru drepturile (egale) ale animalelor sa mai acuze vehement, in instanta uneori, cazurile de viol asupra prietenului patruped.
Nicidecum in semn de incurajare, ci numai pentru a evidentia liberalismul actualului sistem legislativ in privinta acceptarii minoritatilor sexuale, vom zabovi asupra ultimei ipostaze a tradarii firii. Glava 39, alineatul 2, este cit se poate de categorica, nici o nuanta nefiind acceptata: "Sodomleanii nu sa cearta numai cu moarte, ce si dupa moarte trupurile lor le baga in foc de le ard". Nimic mai mirsav decit a pofti la alte cai (stricto sensu) decit la cele pe care natura le-a destinat procrearii, asadar. Caci, avertizeaza aceeasi inteleapta veche bucoavna, "sodomia nu naste rod; drept aceia nu sa sminteaste sa sa faca nunta den rodul sodomleanului".
Dar stiau prea bine si cei vechi ca vlaga cu greu se lasa supusa in om si ca, prin urmare, mai predispusi se afla la astfel de scirbavnice obiceiuri tocmai cei care aleg sa intoarca spatele (neinspirata figura in context, dar am sa o las asa, in ciuda perversitatii sale semantice) lumii. Oamenii bisericii se supuneau aceleiasi asprimi a legii: "si mai virtos il vor lepada de tot si cu totul den cinstea sa si atunce sa va da pre mina guidetului celui mirenesc sa-l certe cu moarte, ce sa dzice sa-i taie capul". Exista, insa, si un apostil nitel cam iezuit, caci presupunea o cazuistica pe care nu stiu cine ar fi stat sa o duca la acribioasa indeplinire: "Si aceasta se va face, cind sa va afla c-au facut sodomie numai o data si deplin; pentru cace de nu va fi facut desavirsit, ce va fi facut numai varsare pre denafara prentre coapse, atunce nu i se va taia capul, ce sa va certa intr-alt chip, pre dupa cum va fi voia giudetului". Amintirea lui Onan staruia puternic, se vede treaba, printre legiuitori, de vreme ce nu conteaza gestul in sine, inclinatia (iarasi pardon), ci desavirsirea actului, destinatia intra- ori extra- …. (completati dumneavoastra) a semintei. Snaga e purtatoare de viata si ea nu trebuie irosita in van si, mai ales, nu trebuie incredintata bicisnicilor locuri care o pot, fizic macar, gazdui – aceasta era, de buna seama, sanepida credinta. Nu lipsita de intelepciune, as spune eu, cu riscul de a atrage asupra-mi bodoganelile efeminatilor plecaci.
In orice caz, inchei grabit atragind atentia ca pe vremuri conceptia patriarhala impunea un ferm echilibru erotic, caci societatea se scuturase de anticele metehne de care vechile hrisoave supureaza. Fata de acele timpuri, contemporaneitatea a devenit o gradina a desfatarilor – ce-i drept, à la Bosch.

Publicitate și alte recomandări video