Balti si pensule

Pictorul Bogdan Barleanu si-a tradat vocatia de condeier atunci cind, dupa terminarea liceului, in loc sa se indrepte spre Filologie, a "cotit-o" spre arta. Aceasta a fost prima sa tradare, dar nu si ultima. Parintii il indrumasera spre cariera juridica. Daca i-ar fi ascultat, azi pictorul ar fi putut avea o cariera stralucita. Cine stie, ar fi putut ajunge avocat al poporului sau poate chiar presedintele Curtii Constitionale. Dar nu a fost sa fie. Pe ultima suta de metri, cind cartile deja erau facute, in loc sa se inscrie la Drept (facuse pregatire cu unul dintre profesorii de prestigiu din Iasi), Bogdan Barleanu, profitind de o scurta absenta a parintilor, plecati la Bucuresti (mama fusese internata la un spital de elita, urmind sa sufere o interventie chirurgicala destul de complicata), in loc sa-si depuna dosarul de inscriere la Drept, s-a inscris la Arte Plastice. Nimeni nu a stiut nimic pina cind n-au fost afisate rezultatele. Intre timp, parintii se intorsesera acasa. Mama era in convalescenta, iar tatal sau, pictorul Iftimie Barleanu, isi reluase activitatea la atelier. Au inceput sa sune telefoane. Colegii sai de breasla il felictau pentru reusita fiului. Bogdan intrase la facultate printre primii. Parintii erau extrem de bucurosi: deja isi vedeau fiul imbracat in roba, perindindu-se pe salile tribunalului. Cum avea sclipici la vorba, putea sa ajunga un avocat cu o clientela grasa. Sau poate ar fi ajuns procuror sau judecator, demarind anchete complicate sau impartind dreptatea, dupa ce in prealabil ar fi ascultat cuvintele impricinatilor si apoi, cu multa parcimonie, ar fi cintarit vorbele si privirile martorilor… A urmat o agapa organizata de tata in cinstea fiului. S-au degustat bucate rafinate si s-au destupat sticle de vin pastrate anume in beci pentru un astfel de eveniment. Abia cind a explodat primul dop de sampanie, ricosind in tavan, s-a facut o oaresicare lumina asupra situatiei. Sculptorul a avut o scurta revelatie, in timp ce mama, cu trupul slabit inca de boala, fu scuturata de lesin. Unul dintre colegii de breasla ai tatalui a pomenit ceva de institut. Sculptorul l-a privit mai intii cumva de sus. "Trebuie sa fie o greseala, a zis el. Fiul meu a dat examen la Drept si nu la Arte Plastice…". "Poate, a zis acesta, cu o nota ironica. Dar chiar daca a dat examen la Drept, a intrat la Arte. A luat o nota foarte buna la proba de desen si de culoare, iar la literatura a fost primul…". Tatal a fost profund deziluzionat. In timp ce mama a incercat sa-i ridice moralul, spunindu-i ca, in fond, ceea ce naste din pisica soareci maninca… Adica, daca tatal a sculptat voievoizi si cronicari, s-ar putea ca fiul sa picteze fresce… Intre timp, incognito, Bogdan deja deprinsese tainele lemnului si pietrelor, cioplind un sir de cronicari si de mitropoliti, care au stat pititi o vreme undeva in spatele casei, dupa care au luat drumul Cimpulungului, unde, daca nu ma insel, se afla si acuma. Curgerea vremii le-a scos la suprafata forme si trasaturi nebanuite. Astazi ele par a fi mai interesante decit atunci cind au fost mosite. Drept pedeapsa pentru nesupunere, cum a dat toamna, Bogdan a fost nevoit sa plece in armata. Tatal ar fi putut interveni la autoritati, pentru a obtine o scutire. El insa a considerat ca numai regimul din armata il putea cali, deschizindu-i apoi o cale mai lesnicioasa inspre arta.

Astfel, Bogdan s-a trezit exilat (sau hai sa spunem incarcerat) intr-o garnizoana ce statea de paza undeva linga obcinile Bucovinei, nu departe de manastirea in care isi doarme somnul de veci voievodul Stefan. Nici zidurile sfintului lacas, nici dangatul nostalgic al clopotelor de la Putna, ce se auzeau in zori si pe inserat, nu i-au indulcit sederea. Garnizoana i-a deschis insa din nou apetititul pentru scris. Daca in perioada adolescentei Bogdan Barleanu devenise condeierul scolii (scria eseuri, dizertatii pe diverse teme, dar si biletele de amor), in armata pictorul s-a intors la uneltele sale literare, devenind o adevarata somitate in materie epistolara. Putea redacta scrisori de dragoste in orice stil: clasic, romantic, gotic, baroc sau post-modernist. Trecea de la un stil la altul cu o usurinta uimitoare. Pentru serviciile sale incasa o taxa fixa pe cuvint, pe care o cheltuia apoi chefuind cu camarazii, atunci cind primea bilet de voie ca sa haladuiasca prin oras. Referindu-se la acei ani tulburi de ucenicie, Bogdan Barleanu scrie: "Cazul meu este mult mai simplu. Cele opt luni de armata T.R. au constituit ultima mea tentativa de intrare in literatura lacrimogena, ba chiar patetica; epistolele mele ar fi putut inmuia chiar si inima unei pietre. Cea a capitanului a ramas de piatra. El continua netulburat sa dea de pamint cu un tinerel habar neavind ce-i cu el (la 19 ani, e normal), care din blue jeans-i (nu existau in Iasii anilor 70 mai mult de trei-patru perechi) si pantalonii din piele de caprioara sarise direct in uniforma cazona si in bocanci, fiecare cu cite 35 de tinte". Atunci, marturiseste autorul, "am spus halt literaturii" si m-am dedicat cu frenezie studiului culorii. De fapt, pictorul exagereaza. Literatura l-a atras tot timpul. Chiar si atunci cind neinduratorul capitan il punea sa se tirasca prin culoarele impletite de sirma ghimpata, si chiar si atunci cind, epuizat dupa o zi de mars, se intindea in patul de campanie cu gindul la odihna binemeritata. Nu l-a parasit nici in cazarma, nici mai tirziu, cind s-a intors viu si nevatamat la viata civila. Scrisul l-a obsedat tot timpul. Ca este asa ne-o dovedeste pe deplin volumul Balti si pensule, care a vazut recent lumina tiparului. Scrisul ii limpezeste si, totodata, ii tulbura gindurile. Il determina sa-si contureze mai bine starea launtrica, atunci cind evadeaza din oras. In Balti si pensule, Bogdan Barleanu ni se releva deopotriva ca pictor, dar si ca un reporter inarmat cu o pana ascutita. Ca portretist si peisagist. Scriitura e vie. Memorabila. Confesiunile – savuroase. Ironice si sentimentale.

"Din om pescar faci usor, dar din pescar om niciodata", spune autorul. Acelasi lucru e valabil si atunci cind e vorba de literatura sau de pictura. Arta e necrutatoare. Din om te face neom, fiindca iti releva o alta fata a lucrurilor. "La patru ne sculam, ne mutam pe malul celalalt. Soarele, para coapta, un punct luminos in picla. Ne oprim, lasam jos ustensilele, ne dam coate si invitam un neamt autentic, care-si face an de an concediul aici, si un sucevean, sa priveasca tabloul gata facut… Prindem, nu prindem, vedem copaci care in asfintit de noiembrie isi coloreaza vremelnic coaja in cel mai pur vermillon…". Descifram aici, in aceste rinduri, un crez artistic si un mod de-a exista.

Luni, 19 octombrie, la orele 18.00, la Galeriile de arta "Dana" de pe Lapusneanu va avea loc "lansarea la apa" a volumului Balti si pensule, semnat de Bogdan Barleanu. Lansarea va fi dublata de un vernisaj avind aceeasi tema. Doamnelor si domnilor, nu va fie teama: veniti sa vedeti… Va fi multa toamna acolo, insirata pe pereti, dar si in suflet…