Cascavalu’ si canicula

 „Seceta a ucis orice boare de vant.

   Soarele s-a topit si a curs pe pamant.

   A ramas cerul fierbinte si gol.

Ciuturile scot din fantana namol.

Peste paduri tot mai des focuri, focuri

Danseaza salbatice, satanice jocuri."

Din „Moartea caprioarei" de Nicolae Labis,

dupa „Limba romana. Manual pentru clasa a VII-a",

EDP – Bucuresti, 1969

De ieri sunt din nou singur aici – sora mea si cumnatul au pornit inapoi spre Germania. Ma luasera vineri (17 august) dimineata de la Vintu de Jos, am venit la Amnas, am petrecut cu ei patru zile. Prima data, dupa multi ani in care nu mai dormisera vreo noapte aici, au stat pana a doua zi. A doua oara, au dormit doua nopti aici. Anul acesta – patru.

– Parca de-acum, ca imbatranim, ne trage si pe noi mai mult spre Romania…, mi-a spus sora mea la un moment dat.

Oricum, au prins o vreme formidabila, cel putin din punctul de vedere al „turistului", al omului venit in concediu: pe 16 august, cand m-am suit in tren si-am pornit spre Ardeal, la Iasi era vreme okay, era respirabil. Doua zile a fost si la Amnas – dar de duminica, 19 august, temperatura a urcat cam doua grade pe zi! Dar cum in Germania n-au avut parte de cine stie ce vara pana acum (taman cat au fost plecati, se instalasera si acolo caldurile!), cum n-au mai petrecut cateva zile la rand la tara – fara televizor, fara apa curenta, fara diversele binefaceri (cu si fara ghilimele) ale civilizatiei, viata de aici va fi reprezentat pentru ei realmente o gura de oxigen la propriu si la figurat, sederea rotunjindu-se nu in ultimul rand prin faptul ca sora mea a copilarit aici, in satul acesta, pe ulitele astea, in casa, curtea si gradina asta…

Sigur, din punctul de vedere al localnicului (in care m-am transformat dupa plecarea lor macar pentru cat mai stau aici), canicula care a venit si s-a suprapus cu o seceta cumplita care dureaza de pe la inceputul verii nu e tocmai fericirea de pe lume: merele de iarna nu se mai implinesc, multe cad, iarba a doua – otava – e vai de capul ei, vacile nu mai au ce manca pe pasune (lucruri care ma lovesc indirect – prin oamenii care au cumparat iarba, care-mi dau lapte…).

In fine, cat am stat cu sora si cumnatul, doar o singura data am discutat despre politica – asta loco, din Romania. Cel mai interesant a fost faptul ca la Deva (unde au trait inainte sa plece in 1990 in Germania) s-au intalnit cu niste prieteni, foste colege ale sorei mele si barbatii lor -, iar odata ajunsi la politica, cercul de prieteni s-a transformat subit in doua „semicercuri" net separate, in doua tabere, una anti- si una pro-Basescu!

In ce ma priveste, luasem si eu o pauza de la politica: ascultam, ce-i drept, stirile de la Radio Romania Actualitati, dar asta asa, en passant. Luni, cand ne-am dus pana la Sibiu, am cumparat, pe langa Gazeta sporturilor si saptamanalul Hermannstädter Zeitung, si Romania libera -, dar de citit am apucat sa citesc abia marti, dupa plecarea alor mei si dupa anuntul cum ca in sfarsit Curtea Constitutionala a decis: presedintele suspendat se-ntoarce la Cotroceni.

Imediat dupa anuntul CCR, am stat cu pixul in mana sa prind de la conferinta de presa a Crinului inca interimar cam la ce sa ne asteptam, iar asteptarile nu mi-au fost inselate: prim-demagogul tarii declara ritos cum ca traim „o zi grea pentru oamenii care cred in democratie, in democratie in Romania". Primul meu gand: uite cine vorbeste! De parca democratia din Romania se rezuma la ceea ce vor cele atat de obsesiv invocate 7,5 milioane de oameni (ramane de vazut cate voturi realmente valabile au fost exprimate pentru demiterea lui Basescu in 29 iulie…)! De parca democratia inseamna sa preiei in cinci zile primele trei functii in stat, sa suspenzi a doua oara un presedinte ales nu pentru ca ar fi incalcat grav Constitutia, ci pentru ca asa vrea noua majoritate, una la fel de conjuncturala ca cea anterioara, dar si una mult mai hotarata in a pune piciorul in pragul Justitiei si a transforma statul de drept inapoi intr-o forma fara fond, in care unii stau drepti si altii comanda…

Marti seara, cand a iesit cu Ponta si ala al treilea, de la Partidul A1, 2, 3, Crintonescu a iesit din nou complet din haina lui de presedinte interimar „discret" (da’ ce discret a fost, hahaha!) declamand pamfletist (inca presedinte interimar fiind!!!) ca, iata, „vointa a sase politruci a invins vointa a opt milioane si jumatate de oameni"! Asta este, mai democrat de atat omul asta nu (mai) poate fi.

Ma rog, cei trei iesisera ca sa dea un semnal de unitate nezdruncinata, ca, vezi Doamne, Uniunea Social-Liberala este si ramane unita! Culmea (vorba vine), din Ponta n-am retinut mare lucru – doar ca, de, se plangea bietul premier de conjunctura dupa esecul definitiv al puciului rece, „nu suntem la putere, suntem doar la guvernare." Mai multa democratie decat atata parca nici „micu’ Titulescu" n-o sa mai priceapa!

Cum ar veni: guvernarea-i asa, o treaba, acolo, pe care o accepti pentru ca trebuie s-o faca cineva, o treaba in care, de exemplu, trebuie sa te lupti cu efectele caniculei si a secetei, dar daca n-ai si puterea, cascavalu-i tare putin si strugurii-s acri tare, iar clientela flamanda risca oricand sa fie luata-n primire de… Putere (citeste: Justitie). Ceea ce-i bine – oare cand or pricepe asta oamenii de rand si de nerand care vad in USL viitorul luminos al tarii? Taman coabitarea ar trebui sa fie examenul de maturitate al democratiei din Romania – altfel, daca USL pune mana si pe Putere (Justitie), guvernul Boc va deveni in doi timpi si trei miscari o amintire placuta! Aviz amatorilor de crini si alte flori de circ(umstanta).