Ce este in adevar important

Periodic, in pusee eseistice, tema "Despre lucrurile cu adevarat importante" este reluata cu o staruinta care semnaleaza actualitatea subiectului, ca si perenitatea lui. Intr-un fel sau altul, omul s-a tot intrebat, in istoria sa, care este scopul catre care tinde, care sint lucrurile cu adevarat importante pentru viata. Ca nu a ajuns la un raspuns nu este surprinzator; sint si vor aparea inca in aceasta ecuatie filozofica o multime de implicatii.
Literatura, in special sub forma sa eseistica, a abordat "despre lucrurile cu adevarat importante". Ne aducem aminte de frumosul volum al lui Alexandru Paleologu consacrat acestei teme.
Fragmentar, idei incluse in aceeasi arie de preocupari sint reluate de diverse publicatii, de diferite profiluri. Foarte recent, cunoscuta Mihaela Radulescu a lansat o carte cu aceeasi tema. Nu am citit inca aceasta carte, o tot port cu mine, nu stiu de ce nu am citit-o. Poate pentru ca, stiu si eu, sau cred ca stiu, ca toata lumea, care sint lucrurile cele mai importante in viata si cred ca nu sint lesne traductibile in practica.

*
Dar nitica meditatie la "lucrurile cu adevarat importante" este inevitabila. Sub o forma sau alta, asta si facem toata ziua; numai ca obiectivele "cele mai importante" sint diferite si ne despart; indraznesc sa spun ca din cauza acestor intelesuri foarte diferite pe care le acordam acestor obiective insasi societatea umana se divide in prea multe categorii.
Dar ma paste primejdia de a intra in teritoriul filozofiei. Pentru mine, acest tarim este o "terra incognita"; stiu ca, pe acolo, sint "leones". Sa ma opresc la ceea ce isi poate permite un ins de rind meditind (si acesta este un cuvint prea pretios) la valorile vietii, la adevaratele valori ale vietii intr-o optica empirica.
Zilele trecute m-a prins starea aceasta, de meditatie, pe malul Siretului (atit de prielnic lentei gindiri solitare). In preajma Pascaniului, am poposit, ziua-n-amiaza mare (si ce amiaza mare si calda!) pe malul apei. Am tras masina la loc potrivit si, aspirind o adiere – are si Siretul o briza usoara, racoroasa in amiezile toride, aducind o placuta aroma de apa incet curgatoare, faceam "nimic"; adica exact ceea ce doream sa fac. Ma gindeam la trecerea apei, care merge in acelas timp cu mergerea timpului, aruncam cite o pietricica in apa… (tot gesturi inteligente, intelectuale), si ma gindeam la orele in care imi propusesem sa rasfoiesc lucrarea doamnei Radulescu. Este interesant sa aflu ce crede o femeie moderna, un prototip reusit al genului feminin, despre "lucrurile cu adevarat importante". Femeile intelectuale, cind nu fac greseala capitala de a-si asuma o gindire barbateasca (aceasta le induce un anumit "stil", o anumita "masculinitate"), femeile-"femei", sint de doua ori mai inteligente si mai originale decit unii barbati…
Ma tot gindeam si eu, asa…
Nu departe de mine, asezat pe o piatra, un motan respectabil (majoritatea motanilor sint respectabili, unii chiar venerabili) privea fix la apa Siretului. Din cind in cind, cu o miscare fulgeratoare, scotea un peste argintiu, sclipitor, pe care il minca intr-un tufis ascuns, dupa care revenea la treaba lui; ma ignora total.
M-am apropiat de el: motan pescar se vede rar; eu am mai vazut, dar este o intimplare rara. As fi vrut sa-l filmez, dar nu am indraznit, nici nu aveam aparatul necesar…, dar era foarte clar ca ar fi protestat, ar fi rinjit cumva, ar fi fugit, poate. Fara a sti carte (era analfabet), fara a fi diplomat, sa zicem inginer, animalul a reactionat ostil; nu-i placea sa iasa din "conditia" sa, cind m-am apropiat de el mi-a rinjit, a miriit si dadea impresia ca va sari sa ma sfisie. Mi-am spus ca nu-i place "publicitatea", nu se da "in stamba" si cred ca nu ar admite pentru nimic in lume sa i se faca un film care sa-l prezinte, cit e de frumos, lumii intregi, in seara nuntii, impreuna cu pisicuta lui – imi inchipui, nu stiu de ce (dar stiu de ce) – ca aceasta felina este alba ca o zina, ca pescarul i-a asigurat un trai princiar, ca seara ii toarce povesti de admiratie…, dar atit. Pentru nimic in lume nu s-ar da in spectacol, nu ar cumpara, cu nici un pret, un post T.V. in care sa se prezinte ca eroul cel suprabogat, sa scoata ochii motanilor inalti si bine crescuti, dar mai saracuti. Motanul, ca orice animal de pe lume, cu exceptia omului, nu poate deveni caraghios, ridicol, de risul (admiratia?) contemporanilor. Numai omul este ridicol si se mindreste cu asta.
Am facut, atunci, supozitia ca in lumea animala cel mai important lucru o fi teama de a te face ridicol. Cu asta nu am facut nici o descoperire; dar de lamurit, m-am lamurit intr-un fel.
Cartea "Despre lucrurile cele mai importante" (pe care inca nu am citit-o) se refera, desigur, la diferite categorii umane. Pentru unii, cel mai important lucru din viata este sa aiba citeva vile cu citeva piscine, cinci masini de lux si sa fie in atentia lumii. Un VIP are cu totul alte valori decit cele ale mele care sint fericit aici, uitindu-ma la trecerea lina a Siretului. E un mod simplu, gratuit, de a-ti fixa ce este mai important pe lumea asta; dar asta nu inseamna ca toti sint de acelasi calibru. Optiunile difera: pentru doctorul Cutare este cel mai important pe lumea asta sa fie prezent la fiecare concert la filarmonica – desi este perfect neutru muzical; sa fie vazut printre VIP-uri, parlamentari, decani si rectori. Pentru altii, sa stii ce carte "deosebita", adica "moderna", a aparut (a citi nu-i necesar). Pentru unul, cel mai important, cu adevarat important, este sa se piarda in rezolvarea unor ecuatii speciale…, aceasta este lumea lui. Cel mai important lucru pentru un copil este sa se joace. Pentru unii batrini – sa fie in relatii bune cu biserica.

*
Si asa mai departe. Sint tot atitea lucruri importante cite personagii sint. Lucrurile cu adevarat importante, in sens filozofic, sint mai degraba "teme de filozofie". Sint mai greu de identificat, sint studiate.
Probabil ca, pentru omul obisnuit, lucrul cu adevarat important este libertatea interioara, calitatea de a fi tu insuti. Calitatea aceasta este, cu alt cuvint, "naturaletea". Un motan sa-si vada de treaba lui, sa nu se dea in spectacol; si un om, la fel.