Clonele

 9 mai si cele doua secole care au trecut de la anexarea Basarabiei – doi agenti care provoaca cel mai bine culisele mentalului social de la noi. Asta am inteles-o indeosebi miercurea trecuta, intr-un oras de provincie, condus de reprezentanti ai PLDM-ului (cel care parca ne-a promis o tara „fara Voronin si fara comunisti"). Un deja vu sinistru si halucinant, cu aceiasi batrani intratabili, care gandesc in termenii maniheisti si ireductibili ai perioadei sovietice, lume care abia isi poate stapani animozitatea cand aude vorba romaneasca. De cat timp se afla pe la noi? De peste o jumatate de veac, unii – de si mai mult. Se sparie gandul, vorba cronicarului, cand incerci sa intelegi crunta lor inaderenta la realitatile in care si-au cheltuit veleatul. Nu este doar imprudent (si, hai sa zic, excesiv pentru viziunea lor datata) sa-i provoci la o discutie pe tema asta (9 mai, eliberare etc.) – e o prostie de-a binelea. Sunt fantosele unei epoci disparute, „personaje intr-un film vechi, uitat pe o polita prafuita", cum spune Vitalie Ciobanu in editorialul sau din „Adevarul" (editie de Moldova, din 11 mai 2012). Adunati si incolonati (cum a fost si de data asta), pusi sa marsaluiasca in sunete de fanfara sau sa vorbeasca de la microfon, iti dau un sentiment acut de teroare, pentru ca umanul lor pare actionat mecanic, discursul lor nu e doar previzibil – inca ne mai strabate, el insusi, prin circuite, lest cultural de care nici generatia mea (cea a perestroikai si a „podurilor de flori") nu se va debarasa vreodata pana la capat.

La o adica, autoritatile se pot prevala de starea decrepita a acestor oameni, candva unelte zeloase ale imperiului, fabricandu-si din ea un considerent uman. Sa le dam, adica, nostalgicilor ce le apartine de drept: sentimentul justetii in care cred cu atata fanatism. Sa dam, de fapt, o reprezentatie – la scara nationala – in beneficiul unei iluzii, e profund caritabil asa, fiindca, oricum, maine, poimaine se duc, cei mai multi s-au si calatorit, inca putin si inchidem o problema delicata privind onestitatea discursului oficial versus masele care, nu-i asa, trebuie tinute in lesa. Nu e singurul punct ochit si lovit: dam si un impozant semn de loialitate, in acelasi timp, Moscovei, care stie prea bine cat face indoctrinarea la greu si cum renteaza – economic si geopolitic – un spectacol de asemenea proportii.

Chestiunea e daca micul nostru calcul strategic (si de pretins political correctness) are si o indreptatire pe termen lung, pe langa miza lui, sa zicem, imediata. Nu operam noi astfel un transfer de viziune spre cei care s-au nascut incoace (fiii si fiicele generatiei „perestroikiste", ba chiar deja nepotii lor)? Am citit deunazi, pe un portal de stiri locale, semnat de un tanar (il cunosc) cum ca „acel cineva, (virgula, da, da, caci virgula intre subiect si predicat se poarta si la noi, nu doar la ministeriabilii demisi ai lui Ponta) a aparat valori si idei care astazi ne formeaza ca natiune". Nu-i o simpla (desi deloc inocenta) aberatie, datorata culturii prin exterioritati (expresia e de la Arghezi), e o conceptie bine mersi, infuzata temeinic si care, suprimand nuantele si amestecand principiile, absolva de orice raspundere istorica, ba chiar confera un nesperat statut de onorabilitate: „Pentru ei, nu conteaza ca maine ar fi Ziua Europei sau Ziua Victoriei, deoarece ei atunci, (iarasi o virgula!) au aparat ce avem noi mai scump astazi – viitorul nostru". Sa trecem peste ilogismul din final: e tocmai transferul despre care vorbeam. I-am si clonat pe batranii acriti, care te-ar mitralia daca le spui ca „deni popedi" se numeste altfel: ii regasim, cu toate umorile lor imperiale si romanofobe, in retorica unor pusti care confunda jovial toleranta cu lipsa de discernamant si afecteaza o superioara atitudine comprehensiva acolo unde ar fi trebuit, dimpotriva, sa puncteze detasat, cu toata cruditatea varstei. Pe drept cuvant: „Cit de defazati sunt moldovenii in raport cu realitatile lumii contemporane! De 9 mai, cetatenii europeni au dezbatut cu intensitate prezentul si viitorul, solutii de crestere economica si politici de austeritate, reforme sociale si proiecte de remodelare a institutiilor comunitare, in timp ce basarabenii au ramas captivii miturilor sovietice, personaje intr-un film vechi, uitat pe o polita prafuita"…