Constructorii universitatii

  Poate ar fi trebuit sa intitulez insemnarile acestea "oamenii universitatii", pentru ca despre personalitatile care au incununat, prin opera si infaptuirile lor, universitatea moderna de la Iasi va  fi vorba. Dar apelativul "constructor" imi pare a surprinde mai bine, deopotriva, opera stiintifica si viata daruita institutiei, efortul de intemeiere a unor laboratoare, centre  si institute de cercetare, formarea unor grupuri de eminenti, crearea unor scoli stiintifice. Sper, marturisesc, sa sugerez celor care populeaza astazi cimpul academic ideea ca o cariera universitara nu inseamna numai a publica in reviste ISI, ci si a contribui la constructia institutionala, a imbogati tezaurul comun, a fauri ceva durabil.   

Istoricul Gh. Iacob, prorector al universitatii iesene, a avut  ideea sa initieze, la Editura Universitatii, o colectie,  EXCELENTIA-150, in care sa se retipareasca cele mai reprezentative douazeci de opere ale personalitatilor care au marcat acest spatiu ales, la aniversarea unui secol si jumatate de invatamint superior modern in Romania. Lasind facultatilor latitudinea sa aleaga omul, opera si momentul de gratie al evolutiei lor, a prilejuit astfel intilniri  mirabile, oferind modele civice si minunate desfatari intelectuale. Conditiile grafice exceptionale in care apar volumele, la care nu am indraznit niciodata sa visez pe vremea cind eu insumi raspundeam de editura, acum cincisprezece ani, dau seama despre profesionalismul acestei falange de elita, nascuta sub aceeasi cupola. Au aparut sau sint pe cale sa iasa de sub tipar volumele propuse de istorici, matematicieni, fizicieni, biologi, geografi, psihologi, chimisti, filologi, vor aparea toate in scurt timp.

Nu am competenta si nici nu e cazul sa judec alegerile si nici sa evaluez operele publicate, dar  o privire asupra biografiilor ne poate oferi informatii relevante asupra celor celebrati, asupra evolutiei lor in conditii social-politice dificile, adesea potrivnice, despre dotarea intelectuala, formare, daruire, perseverenta, demnitate, despre rolul lor ca mentori. Iata-l pe istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), un savant autentic, cunoscut acum bine si recunoscut, care si-a intregit opera cu o verticalitate morala exemplara, cel care a fost  exterminat in temnitele comuniste de la Sighet. Lucrarile sale au fost interzise mai mult de un sfert de veac, dar erau publicate peste hotare si devenisera cunoscute. Cind a reinceput  sa fie, in sfirsit, publicat si in Romania, incepind cu 1988, a devenit curind un model pentru comunitatea istoricilor si i s-a consolidat acest statut dupa ce recuperarea a luat amploare, urmare schimbarii de regim. Cei doi editori ai volumului, profesorii Victor Spinei si Alexandru-Florin Platon (secondati de inca trei tineri colegi), au conceput celebrarea reputatului istoric propunind un florilegiu din opera sa, incepind cu Teorii noua in invatamintul istoriei (1923), cursul sau inaugural. Toate textele selectate sint importante (desi exegeza asupra bazinului Marii Negre, cautata in anii grei si de cei din afara comunitatii istoricilor, i-a adus celebritatea) si dau seama despre dimensiunea europeana a acestei opere. Buna alegere!

Nu mai putin inspirati au fost sociologii, cu reeditarea cunoscutului tratat de Sociologie generala al lui Petre Andrei (1891-1940). Tinarul profesor Dumitru Stan, editorul si prefatatorul lucrarii, ne informeaza asupra traseului acestei carti la care autorul a muncit 14 ani: prima editie e din 1936, peste citiva ani autorul pregatea o noua editie, dar vremurile potrivnice si nebunii timpului i-au curmat autorului viata; reeditarea din 1970 (ce bucurosi am fost atunci saa o avem, in sfirsit) era trunchiata, prin „omiterea controlata" a unor fragmente care nu conveneau ideologiei comuniste. Dupa reeditarea onorabila de la Polirom (1997), avem acum o editie care valorifica critic toate editiile precedente. Domnul Stan il aseaza pe Petre Andrei, cu buna cunoastere si responsabilitate, intr-un cvartet al sociologilor romani de rezonanta, alaturi de Gusti, precedind lui Stahl si Herseni. E cel dintii sociolog format in tara, la o universitate romaneasca, ilustrind ideea de „integralism sociologic". Era sociologul total, pretuit si admirat de D. Gusti, I. Petrovici, N. Crainic, C. Stere, I. Iordan, T. Vianu, M. Ralea, St. Birsanescu, G. Calinescu si altii, un erudit niciodata contestat. Detin si o marturie personala, de la unchiul meu, Eugen D. Neculau, pe care l-a consiliat intr-un moment de cumpana al vietii sale, dovedind o generozitate pe care acesta n-a uitat-o niciodata.

Psihologul Vasile Pavelcu (1900-1991) reprezenta, pentru cei formati in noul regim, psihologul care cunoscuse inceputurile si afirmarile acestei stiinte, facuse parte din elita culturala a Iasului interbelic. Era, atunci cind a aparut cartea selectata, Drama psihologiei (1965), admirat, invidiat, mitizat. Era Psihologul si nu prizonierul noii ideologii. Psihologia era pentru Pavelcu un personaj cu o existenta dramatica, impins adesea in situatii dificile, uneori tragice, dar decis sa-si joace sansa, sa se autoconstruiasca, sa-si urmeze destinul. "Drama" a aparut intr-un moment in care psihologia era inca invadata de traduceri din literatura sovietica, iar productia autohtona era ideologizata. A fost receptata ca o incercare de a depasi alinierea ideologica si conformismul limbajului practicat atunci, aparea ca o alternativa.

Filologii aveau de unde alege, ma gindesc doar la Alexandru Philippide sau la Garabet Ibraileanu, dar au optat pentru un contemporan, Constantin Ciopraga (1916-2009), care a evoluat si a lucrat in conditiile in care libertatea intelectuala a fost radical limitata. Iar venerabilul profesor, de care ne-am despartit de curind, a avut taria sa-si conserve demnitatea in conditiile in care universitatea a trecut prin momente dificile, cind meritele academice sint inlocuite prin "origine sanatoasa" si atasament fata de partid. Desi cariera sa s-a desfasurat in conditii vitrege, Constantin Ciopraga – critic si istoric literar, poet, memorialist -, scrie prefatatorul, Constantin Pricop, a reusit sa devina "unul din simbolurile invatamintului iesean postbelic".  Iar Personalitatea literaturii romane. O incercare de sinteza (1973) defineste particularitatile acesteia, specificul national, determinat de contextul cultural, politic si ideologic. Aceasta scriere nu aparea in conditii de libertate intelectuala, ci in anii "anti-selectiei valorice".

Impresionante sint traiectoriile si realizarile celor care ilustreaza stiintele exacte. Din pacate, ingrijitorii editiilor ne dezvaluie doar putin din biografiile oamenilor care au creat opera. De la geograful si geologul Mihai D. David (1886-1954), fost rector al universitatii, editorii au selectat o cunoscuta lucrare, Cercetari geologice in podisul modovenesc, teza sa de doctorat, sustinut in 1919. De numele rectorului David se leaga asigurarea activitatii academice normale din anii razboiului si organizarea refugiului universitatii. Dar a fost demis de noua putere, fiind printre primele victime ale epurarii politice.

Biologii au optat pentru Olga Necrasov (1910-2000), savant contemporan multora dintre noi, cu a sa Opera paleoantropologica, ce o consacra.  Mi-o amintesc si eu, o doamna micuta de statura, severa si intransigenta; dar, ne informeaza editorii,  „plina de grija, de respect si atentie" fata de studenti, „om de o rara modestie si frumusete sufleteasca". Consultarea unui Curriculum Vitae ne dezvaluie  ceva despre originile sale rusesti,  tatal militar in imperiul rus si putem  banui un univers formativ fabulos.

Din Petru Bogdan (1873-1944), initiatorul chimiei fizice in Romania, se publica Metodele termodinamice, partea a II-a din lucrarea Introducere in studiul chimiei fizicale. Alegerea profesorului Constantin Mihul (1897-1986) este explicata prin contributia sa la dezvoltarea fizicii, ca initiator si organizator al unor directii de cercetare de virf: spectroscopia, fizica descarcarilor in gaze si unele domenii din fizica materiei condensate.

Alexandru Myller (1879-1965), intemeietorul Seminarului Matematic si creatorul scolii de geometrie de la Universitatea din Iasi, este omagiat de importanti colegi si elevi ai sai, iar textele selectate dau seama despre situarea sa in domeniu. Dar acelasi valoros profesor a girat comisia de epurari care a eliminat din universitate un numar important de profesori, unii avind chiar optiuni de stinga.

Universitatea si oamenii sai. Citi la fel de valorosi vor fi fiind inca!