Caută 
5 MIN
De cind ma chinuiesc sa aflu cu adevarat daca sint sau nu prost, am ajuns sa nu mai inteleg nimic din toata chestiunea asta. M-am uitat in dictionar, pe Internet, am interpretat tot felul de zicale si vorbe legate de prostie si totusi nu am ajuns la nici o concluzie. Toata lumea se simte jignita cind e catalogata in acest fel si tot asa, fiecare dintre noi clasifica pe altii din jur care nu se incadreaza standardelor noastre dinainte stabilite. E clar ca e o problema care nu poate fi ocolita, iar tentatia de a afla ce se ascunde in spatele acestui fenomen atit de raspindit este de nerezistat.
Am dedus cumva ca de la un punct incolo se face distinctie clara intre prostie si incultura. De aici am inteles ca cea dintii e ca un fel de boala congenitala, iar cea din urma una dobindita. Cum ar veni, daca te nasti prost, chiar daca se indeasa in creierul tau anchilozat de la natura tone de cultura ani la rind, tot nu va iesi din tine un tip destept. Pe de alta parte, daca te nasti destept sau normal, sa zicem – desi normalitatea este alt subiect care merita analizat – si nu ti se da deloc tain pentru inteligenta, adica nu mergi la scoala, nu citesti, nu inveti nimic din imensitatea culturii acumulate de aceasta lume de la origini pina in prezent, atunci ai toate sansele sa fii in punctul X la fel de talimb ca si un prost veritabil, congenital.
De cealalta parte extrema, daca un om e si prost si incult, atunci este posibil sa ajunga in asa hal de bolnav incit sa existe toate sansele sa cada in gropi de prost ce e, iar unul destept si cult sa zboare pe deasupra lor? Nu zic, doar intreb…
M-am gindit apoi, in prostia mea, daca se face si distinctie intre prost si bolnav. Atunci cind un om este catalogat drept prost inseamna ca trebuie vazut drept om bolnav si respectat ca atare? Poate el parca in locurile speciale pentru handicapati? Exista medicamente pentru afectiunea lui? Timpul vindeca boala? Daca nu, de ce nu se ocupa cineva, psihologii, de exemplu, de ea? Un om astfel diagnosticat trebuie sa urmeze un tratament pentru o anumita perioada, daca nu pentru toata viata. Un tratament cu un stimulent cerebral care sa ii destinda neuronii si sa le stimuleze dezvoltarea pentru ca se spune ca prostia este contagioasa si e posibil sa avem de-a face la un moment dat cu o epidemie, daca nu se iau masurile necesare. Sau o pandemie de prostie.
Lumea trebuie sa stie. Daca, de pilda, cineva e muscat de un prost de partea dorsala sau alte parti – frontale, laterale etc. -, trebuie sa se prezinte de urgenta la spital pentru a i se administra un vaccin in 24 de ore de la muscatura? Se recomanda cumva odihna si lectura intensa de carti filosofice pentru impiedicarea raspindirii virusului in organism? Daca un sef nu permite acordarea de concediu medical pentru o asemenea problema, acesta trebuie trimis in carantina, pentru ca e posibil sa fi fost si el infectat? Iarasi nu stiu, intreb si eu ca omu’.
Daca e asa, inseamna ca multi sarmani care nu au avut posibilitati materiale pentru tratament sau asigurare medicala si au fost muscati de prosti s-au tratat si se mai trateaza inca gresit, dupa ureche, cu diverse leacuri babesti, cum ar fi alcoolul, femeile usoare, muzica etc. Asta pentru ca se spune ca bautura previne prostia sau o mascheaza, desi e posibil sa o incurajeze de fapt, pentru ca alcoolul distruge neuronii.
Astfel, o alta intrebare se ridica: cine are dreptul sa-i catalogheze pe altii dupa criteriul prostiei, in afara de specialisti? Ce te face mai destept? Un chip frumos, o expresivitate a fetei sau a vocii, niste sini mari, par bogat, vagoane de bani, masini, functii? Daca te asortezi la haine sau te dai cu parfum scump inseamna ca ai minte? Sau daca iti scapa porcul de sub cutit si iti cade in hazna, iar impreuna cu el si tu inseamna ca esti prost de puti?
Vedeti, doamnelor si domnilor, cite probleme imi fac de unul singur? Cine m-a pus sa ma bag in toata treaba asta?
Sau care e diferenta dintre prosti si timpiti? O fi oare vorba de un alt soi de prosti? Pentru ca, sa fim sinceri, atunci cind numim pe cineva timpit inseamna ca ii acordam un credit mai mare decit unui prost. Il respectam cumva mai mult, e ca un dusman care merita ceva mai multa atentie decit un pistol cu dop. Exista probabil subcategorii ale fiecarei clase. De departe, prostia are cele mai multe: timpit, bou, cretin, neghiob, nating, tont, nerod, netot, prostanac, idiot etc. Pe cind desteptaciunea doar: smecher, istet, inteligent, genial. Deci e clar ca prostii sint mai populari.
Analizind problema logic, am trage concluzia ca un om destept este cel care intelege repede unele lucruri si actioneaza in consecinta luind cele mai bune decizii, pe cind un prost nu numai ca intelege foarte greu sau deloc dupa o explicare amanuntita, dar dupa ce intelege actioneaza tot gresit, luind deciziile cele mai absurde, si nu o data, ci la nesfirsit. De aici si vorba unui om recunoscut de toti drept destept, Einstein: "Doua lucruri sint infinite: universul si prostia; dar nu sint sigur despre univers…" (cine n-a inteles citatul sa ma sune, i-l trimit in engleza).
Aplicind in practica teoria am ajuns la o fundatura: am cunoscut multi oameni in viata care se dovedeau destepti, adica intelegeau repede lucruri si luau cele mai bune decizii, dar in viata au ajuns niste ratati, adica ceea ce, logic, numai un prost ar trebui sa ajunga. Si invers, prosti care isi dadeau singuri in cap cu leuca, dar care au ajuns oameni mari.
De aceea cred ca ar trebui facut o data pentru totdeauna un soi de categorisire, domnule. In functie de virsta, pentru ca nu poti compara un batrin care poate fi prost, dar cu oarece experienta de viata, si un tinar care manifesta prostia acut, cu spasme, febra etc. (Timpul, cu alte cuvinte, poate vindeca partial prostia! Iata un raspuns). Pentru ca, daca prostia ne afecteaza atit de mult viata, ea trebuie tinuta sub control. Sa fie un soi de chestionar si o proba fizica in care sa existe multe gropi. Ceva asemanator cu testul pentru IQ care sa se cheme insa SQ (stupidity quotient). Sa fie obligatoriu la intrarea in scoala primara si sa iti apara pe buletin. Cei gasiti peste pragul critic sa aiba diferite facilitati: reduceri la calatorii in strainatate (expresia "Daca esti prost, mai stai pe-acasa" nu trebuie incurajata) si la carti.
Cu ocazia investigatiei mele s-a conturat totusi o idee clara: ca un destept se acuza intotdeauna mai des de prostie decit un prost. Oare de ce, fiindca unui prost ii e frica sa nu aiba cumva dreptate?
