Caută 
3 MIN
De constatat – cu reconfortanta surprindere – ca sint numeroase locurile in care ne putem retrage din hatisul uriciunilor zilei. Inventarul acestor locuri are darul de a ne induce gradul mai ridicat de optimism, pe care aproape ca-l pierdusem. Existind, acesta, realmente intr-un mediu ce, iata, nu si-a epuizat frumusetea.
Vizitele facute recent unui eminent om de carte iesean dar si, contrapunctic, unui fabulos pictor din aceeasi urbe harazita oricum notorietatii s-au intrupat in peremptoriile noastre argumente. Cum la fel de stenica a fost si fuga la Stefanestii natali ai marelui pictor Luchian. (Chiar daca impunatoarea casa ce i-a purtat numele – invitind ani de zile ca memorial – a disparut din… nomenclator, locul luindu-i-l o zbenguita gradinita.)
De data asta, altceva.
Un altceva care pentru Iasi inseamna enorm. Iasul fiind nu unul oarecare, ci oras intre orase, numai si pentru privilegiatul motiv ca a fundat prima pinacoteca nationala de arta. Ei bine, de un an, pe Lapusneanu s-a ivit, ca prin miracol, o galerie ce si-a inaugurat seria simezelor chiar cu numele ilustre ale celor ce-au stat in aura fundarii: "Dana".
E numele fetei unui iesean exceptional, care, plecat, un timp, departe, a revenit aici, blazonindu-si intoarcerea cu fiintarea galeriei: Mihai Pascal. Statura discret joviala, inducind, prin gabaritul ei generos, o bonomie mereu disponibila, prosperul om de afaceri isi ofera cu naturala galanterie posibilitatile unui program de la care nu asteapta, evident, bani, ci doar superioara delectare. Una vizuala, intr-un Iasi al oricum vizualitatii harazite
Galeria "Dana", prin anvergura ei echilibrata, se afla in total disponibila juxtapunere cu vecinatatea. In chiar perete cu ea e o galerie a exprimarilor de ultima ora, ca sa nu mai vorbim de deja mereu permisiva galerie "Cupola", si ea galanta cu noutatea vizuala.
Juxtapunerile comparatiei.
De avut in vedere, in cazul "Danei", acribia manageriala in sens larg a elegantului Octav Jiga.
Sa vedem, aproximativ detaliat, ce ne-a oferit galeria pentru a ne retrage spiritual timp de un an.
* Inaugurarea a revenit pictorilor interbelici, nume deja omologate national, unele din acestea legate de Iasul invatamintului artistic superior. Stahi, Popovici, Harlescu, Dimitrescu, Tonitza, Cosmovici, Briese, Acontz, Baesu, Baltatu, Sfintescu, Baba, Camarut, Pallady, Popa. Ce florilegiu magnific in calea pasilor pe un etern Lapusneanu, acum oarecum modernizat.
Urmatoarele vernisaje.
* Dan Hatmanu, cu amuzat nostalgica paleta franceza: "Paris, je t’aime".
* Centenar Calin Alupi, sau rememorarea unei siluete inconfundabile prin vocatie si pitoresc dialogal.
* "Cotu Morii", tabara de creatie pigmentata de Bogdan Barleanu, Ilie Bostan, Gabi Gheorghiu, Valeriu Gonceariuc, Adrian Chira, Eugen Mircea, Traian Mocanu, Florin Morun, Mihai Perca, Stefan Pelmus, Nicolae Suciu, Constantin Tofan.
* Marcel Chirnoaga, fantastul.
* Valeriu Gonceariuc, enigmaticul.
* "Noi identitati in pictura si sculptura romaneasca", ansamblu al junetii, provocat – cu show-ul patronului Mihai Pascal – de lansarea unei noi limuzine Fiat: Maserati. Felix Afteni, Zamfira Barzu, Anca Bodea, Dragos Burlacu, Nicolae Comanescu, Marius Craita, Suzana Dan, Gabriela Drinceanu, Adriana Elian, Gheorghe Fikl, Raluca Ungureanu: tot atitea sugestii intru noutate absoluta, ca replica eleganta la simezele "traditionaliste" ale galeriei.
* Traian Bradean: ginerele si seriosul artizan al cindva minunatului om al sevaletului si al paharului Nicolae Popa.
* "La inceput a fost desenul", cu insolitele ingeniozitati in materie semnate de de-acum notorii: Nicolae Alexi, Aurel Bulacu, Onisim Colta, Mircia Dumitrescu, Dan Erceanu, Suzana Fantanaru, Dragos Patrascu.
* "Restituiri". Cu deja pomenitele nume ale gloriei iesene interbelice.
* Traian Mocanu: serie de aceeasi imprevizibila, socanta rigoare compozitionala.
* Adrian Podoleanu: sublimul artizan al acuarelei.
* Dan Constantinescu: bucuresteanul – elev al lui Baba – ce bate periodic Iasul cu mereu surprinzatoare solutii, prezent chiar acum in galerie.
(Daca, intr-un final de neprefacuta modestie, ii ingaduiti si semnatarului acestor notatii sa-si pomeneasca propria expozitie – "Pantof", din octombrie trecut, atunci totul pare in ordine.)
Recunoasteti, rogu-va, ca avem unde ne retrage.
