Deci, ii place ideea!…

Dumneavoastra ati vota un CV? Sau, ca sa nu fie prea abrupt: cum ati reactiona daca vi s-ar cere sa consimtiti ca CV-ul care vi s-a pus sub ochi e unul providential? Providential si, prin urmare, sa subscriem fara a cricni, altfel dovedim rea-credinta, obstructie, criptocomunism si cite altele. Pun o intrebare retorica, fireste, si totusi, daca nu va enerveaza prea tare (pe mine m-a enervat!), faceti, va rog, mental acest exercitiu: de a marsa pe niste amanunte, care pot fi in egala masura autentice, dar si aleatorii, biografice prin excelenta, ca si pure produse de fictiune (fiindca avem si o imaginatie birocratica, extrem de proteica!). Cum e? Ce simte un for interior constrins sa crediteze, in fond, o schema, o fantosa? Caci omul viu, cu principiile, valorile si – deloc neglijabil intr-o perspectiva ca a noastra – cu umorile sale, e inca departe, e fix la distanta pe care o impune o potentialitate despre care nu stim decit: an de nastere, studii si ultimul job. E o treaba sa condamni pe cineva in contumacie si alta, principial alta, am impresia, sa pui in cumpana unor date (onorabilitatea si eclatanta lor nu intra deocamdata in discutie) un viitor intreg: al tau, al celuilalt, al tuturor, stricto sensu.

Cam asta li se cere deputatilor nostri: sa semneze in alb, cautionind, de fapt, viitoarea buna-credinta, competenta, echilibru, clarviziune si ce mai incumba fisa unui post de presedinte intr-un stat post-totalitar, in plina si incontinenta devalmasie economica, politica, etnica. Si daca despre Ion Ababii, rectorul Universitatii de Medicina din Chisinau, parca stim ceva, intrebarea e cine este Veronica Bacalu, candidatura PLDM la functia de presedinte al Republicii Moldova? Sa facem o repede contabilitate. Stim ca intruneste asentimentul Partidului Democrat si, amanunt important, al grupului Dodon. Sigur ca fostul comunist are calculele sale in acest joc, dar paternitatea unei simpatii e intotdeauna cu cintec si nu e deloc totuna daca te admira, de pilda, un ins ca Voronin sau, stiu eu, Andrei Plesu: simpatia poarta in sine germenii unei judecati de valoare, reprezinta o premisa de contiguitate!

Este foarte interesanta, in acest context, si rezerva liberalilor. Ghimpu s-ar fi intrebat (citez dintr-o stire postata pe site-ul Adevarul.md), intr-un mod foarte rezonabil, de altfel: „Cum s-o sprijinim, daca n-o cunoastem? A lipsit 12 ani din tara". Foarte probabil ca liberalul are si alte motive, pe care insa deocamdata le tine, dupa obiceiul sau, in mineca.

Oficial vorbind, informatiile se consuma aici, iar faptul ca Filat ar fi declarat cum ca „a venit timpul ca in fruntea Republicii Moldova sa vina o femeie, ca sa le dea o lectie barbatilor" poate valora mai mult decit o banalitate: la ce mester al combinatiilor de culise este actualul nostru prim-ministru, n-ar strica sa intrezarim aici macar o promisiune, daca nu un avertisment.

Ce faci totusi in asemenea conditii (de parcimonie informationala, ca sa comit un termen)? Normal: dai o raita pe google. O reactie stereotipa, pentru ca n-am fost singurul cu acest puseu: „Nu o cunosc pe Veronica Bacalu. Nici nu stiam de existenta ei pina acum, cind i-am inclus numele pe lista potentialilor candidati la presedintie. Am decis sa aflu, dar in conditiile in care wikipedia, cu extensiile sale ro, ru si eng, nu ofera nici un rezultat; iar pe google  o simpla cautare «Veronica Bacalu» ofera circa 1,3 milioane de raspunsuri si, totodata, la intrebarea  «Cine este Veronica Bacalu?» acelasi motor de cautare ofera in jur de  533 de mii de rezultate (deci cam multe), am decis sa caut pe facebook" (http://pulbermax.wordpress.com/).

Nu rideti: procedeul are farmecul sau deloc discret: „Asa cum insa in copilaria mea «caietul» era «oglinda elevului», parafrazind, voi spune ca «profilul de facebook este fata omului»".

Ies, ca urmare, citeva lucruri detectivistice, unele nelipsite de relevanta, ba chiar susceptibile de dezvoltari. Doua alineate care strabat undeva dincolo de „indicatoare" (si ale caror sugestii, daca Veronica Bacalu va fi aleasa presedinte, vom avea prilejul sa le verificam):

„In dimineata zilei de 3 martie 2011, fara vreun motiv anume, i-a trimis un mesaj de felicitare cu textul „Valentina, Salutari de la mine si un MARTISOR virtual!" jurnalistei Valentina Ursu. Fara nici un motiv, nu era nici ziua de nastere a Valentinei (8 octombrie) si nici macar 8 martie. Era un inceput de primavara, iar prin acest mesaj, Veronica Bacalu a demonstrat ca tine minte de Moldova, traditiile de aici si chiar oamenii, fie ei si jurnalisti.

La data de 6 septembrie 2011, i-a zis un „La multi ani!", Senior banker-ului BERD pentru Balcanii de Vest, Belarus, Moldova si Turcia, Mariana Durleseanu, cu ocazia zilei de nastere. Dupa aceasta a parasit facebook-ul, pina cu 17 ore inainte de a scrie acest text (24 februarie 2012), cind a dat like! („imi place!") la textul lui Alexandru Culiuc, „Bacalu for President (?)". Deci, ii place ideea!…"