Dosariada

Cu exceptia trasnetelor sfintului Ilie, a doua jumatate a lunii iulie a adus in urbe larma miilor de absolventi de liceu dornici sa devina studenti ai universitatilor iesene. Fenomenul – comparabil, de altfel, cu migratiile sezoniere ale indivizilor aflati in cautarea unui angajator mai darnic – pune in lumina viziunea utopica de care dau dovada multi tineri atunci cind isi aleg drumul spre o meserie. O scurta privire asupra numarului total al candidatilor inscrisi la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" ne lamureste ca ai patriei vlastari vor sa devina, in ordinea ascendenta a numarului de dosare depuse, pedagogi si psihologi (1018), profesori si jurnalisti (1064), geografi (1086), asistenti sociali, experti in comunicare si in relatii internationale (1503), juristi (1702) sau economisti (4503).

Aproape ca iti vine sa te intrebi cum de au ajuns dreptul si economia domenii de studiu pe intelesul tuturor, de ia lumea cu asalt casieriile si amfiteatrele acestor facultati? Explicatiile sint multiple, dar presupun ca domeniile de studiu mai sus amintite se bucura de o buna imagine in ochii marii mase de candidati la rolul social de student. Este, insa, aceasta imagine in concordanta cu cerintele pietei de munca?

Evidentele oficiale ale Institutului National de Statistica demonstreaza ca agricultura si industria de prelucrare sint domeniile cu numarul cel mai mare de fiinte lucratoare din Romania ultimilor ani. Aceeasi statistica arata ca sectoarele de activitate cu cel mai mic numar de angajati sint intermedierile financiare, sanatatea si asistenta sociala, administratia publica si invatamintul. Cu alte cuvinte, aceste domenii de inalta calificare absorb cel mai mic numar de angajati, si e firesc sa fie asa pentru simplul motiv ca, intr-o economie libera, palmasii cu patru clase primare nu pot fi angajati ca experti financiari la Banca Mondiala. Nefirescul iese la iveala atunci cind se compara statistica nationala a inscrierilor la facultate cu ceea ce se intimpla pe piata muncii. De pilda, in anul academic 2005/2006, in Romania s-au inscris la facultate peste 716.000 de studenti, de doua ori mai mult decit cu un deceniu inainte. Dintre acestia, mai putin de un sfert au optat pentru invatamintul tehnic (industrie si agricultura), in vreme ce mai bine de jumatate au ales sa studieze stiintele economice, juridice sau stiintele politice si administrative. Cifrele, ca si optiunile absolventilor de liceu, nu mint. Ele reflecta aparitia unui mutatii importante in ceea ce priveste perceptia asupra propriului destin si, implicit, vestesc aparitia, in constiinta adolescentina, a unei placute dar iluzorii dorinte de identificare cu birocratia, o casta formata din fiinte apretate si elegant coafate, cu locuinta selecta si masina de serviciu.

Transformarea este si mai interesanta daca privim fenomenul din perspectiva evolutiva, nu descriptiva. In anul universitar 1990/1991, din totalul de peste 190.000 de studenti inscrisi la facultati, un pic mai mult de o zecime optasera pentru studiul stiintelor economice si juridice, iar invatamintul superior in domeniul stiintelor administrativ politice era, la acea vreme, inexistent.

O interpretare mai libera a datelor din statistici sugereaza ca domenii care altadata formau – prin cifrele reduse de scolarizare si prin tipul de calificare profesionala oferit – nucleul educatiei de elita (nu oricine putea spera sa ajunga judecator sau bancher, nu?) au devenit in ochii constiintei publice de astazi "bunuri" educationale de larg consum. Si astfel, glumita cu fotomodelele blonde care studiaza dreptul sau economia a incetat sa mai fie un simplu banc si s-a convertit in proiectie socio-culturala larg acceptata.

Nu mai este un secret pentru nimeni ca putini absolventi de liceu opteaza pentru studierea stiintelor exacte sau tehnice. Adolescentii care se inghesuie la cozile facultatilor in care se studiaza economia, dreptul sau stiintele sociale (multi dintre ei provenind de la licee in care s-au studiat intensiv disciplinele reale) neglijeaza faptul ca facultatile de matematica, fizica sau chimie, precum si unele dintre specializarile tehnice formeaza, de fapt, actualele nuclee stiintifice de elita, cu proiecte reale de cercetare si cu un corp profesoral larg recunoscut pe plan national si international. Aceste conditii sint esentiale, in umila mea opinie, pentru atingerea unui standard academic comparabil cu cel occidental. De altfel, cei mai buni dintre studentii acestor facultati reusesc cu usurinta sa fie acceptati la stagii de specializare in strainatate si gasesc mai repede servicii bine platite.

In acelasi timp, o parte semnificativa a absolventilor de facultati cu priza la populatie ajunge sa ingroase numarul somerilor de lux, cu diploma universitara si posibilitati de angajare reduse, in conditiile in care foarte putine firme si institutii primesc absolventi fara experienta, care viseaza cai verzi pe pereti.

Incubatoarele de intoxicare a creierelor din perioada de trista amintire par sa-si fi facut din plin datoria. In minunata lume noua, nimeni nu mai pune mina pe lopata. Anticipind viitorul luminos, nu va trebui sa ne mire de vom vedea ca cei cu mapa (adica toti cetatenii cu studii superioare) stau cuminti in fagurii birourilor, comunica, fac si desfac legi, analizeaza cifre sau ii educa pe cei mici sa procedeze la fel, banutii pica din cer si toata lumea e fericita. Imaginea acestui imens balon de asteptari, gata sa plesneasca de atita prosperitate, imi aduce aminte de o celebra poanta publicitara cu mertanul si cu puiul de gaina. In coaja unui ou, pe masura ce embrionul creste, o voce suava si inocenta de copil repeta, ca intr-o transa mistica: "Cind voi fi mare, voi conduce un Mercedes!". Timpul trece, fiinta creste, glasul din off repeta incantatia. Gata sa sparga coaja pentru a iesi in lume, cu ciocul ascutit si aripile deja formate, plin de puf galben, puiul de gaina intelege ca, nefiind om, nu va putea in veci si pururi sa conduca o masina iar amara revelatie ii produce un ultim si relevant spasm interjectional, inainte de a iesi din gaoace: "Rahat!".

Veniti cu familiile sa ia parte la dosariada din acest an, alergind prin universitate ca printr-un palat al viselor, ultimii copii ai erei ceausiste experimenteaza pe propria piele nazuinta desarta si socialist-realista de a avea o slujba aducatoare de multi bani, cu efort fizic sau intelectual minim.