Enigmaticul mos Pantalon

Dupa citeva zile de arsita ecuatoriala, Dumnezeu s-a induiosat si a trimis spre "pacatosii romani" o zi de racoare, pentru a vedea diferenta dintre iad si rai.

Cum ziua aleasa de Cel de Sus era o duminica, mi-am instalat balansoarul in umbrar, am desfacut o bere, am inchis ochii si m-am scufundat in meditatii adinci. Dar adinci de tot, nu gluma. Viata mi se perinda ca intr-un film si eu analizam rostul si, mai ales, esenta interesantului periplu al unei fiinte omenesti pe pamint.

Ma minunam de complicata structura creata de Dumnezeu si nu acceptam ideea ca pe undeva s-au strecurat si grave erori conceptuale. Atotputernicul nu poate crea decit structuri perfecte din toate punctele de vedere. Dar, daca este asa, atunci omul trebuia sa fie o sfera, corp ideal, prin multiplele sale simetrii.

Totusi, ce ma determina sa cred ca sfera este ideala? Poate ca nu toate simetriile primeaza, poate si structura materiei sa aiba un cuvint de spus atunci cind patrundem si in materialul ce formeaza sfera. Dar Universul este dominat de forma sferica, atit la nivel macro, cit si la detalii in micro.

Ma joc cu imaginatia si-mi inchipui pe unul dintre amicii mei ca fiind o sfera. O sfera pur si simplu, ca sa vad daca mai pot fi circotas in a cauta pete in soare.

Zimbesc, mai beau o gura de bere, nu deschid ochii si ma autotachinez:

– Ei, ce mai zici, circotasule?

Evitam sa intru in polemica asa, cu mine insumi, dar provocarea ma intereseaza si insist:

– Ei, ce cusur ii mai gasesti?

– Spui ca este o sfera?

– Da.

– Pai, atunci, sa zicem ca este un balon de sapun.

– Si? Nu-i perfect?

– Nu.

– Adica?

– Are mai multe defecte. Primul este ca n-are continut, deci este doar o suprafata sferica.

– Si altceva?

– N-are buzunare. Unde mai pune… stii tu ce.

– Esti prozaic, nu te ridici la nivelul care cere un pic de abstractizare.

Ma leganam lehametit de banalitatea subiectului si incercam sa-mi inhib centrele nervoase care l-au generat si sa mi-l imaginez pe amicul meu, demnitarul, fara buzunare.

Tocmai atunci apare mos Pantalon, bine dispus, neras si pus pe taclale.

– Dormi? Se vede ca ti s-a dus agerimea…

– Ceea ce nu-i cazul la tine. Esti deja matrofolit?

– Lasa, da berea aia incoace.

– Ia-ti-o singur, ca nu esti olog!

– Se vede ca ti s-au inecat ceva corabii!

– Bine ca nu toate.

Mos Pantalon soarbe berea si face cite un "ah" dupa fiecare dusca.

– Am auzit ca se cam dau la tine?

– Este firesc. Foamea, lacomia duc la reactii virulente.

– Nu-s ei prea flaminzi. Lacomi, da. Dar ce ti-a trebuit sa te bagi iar? Uite, sint mai mare cu cinci ani ca tine si, dupa cum aratam, ar trebui sa-ti spun nene.

– Asa crezi tu. Daca stai culcat si mai pui miinile pe piept, zau, as putea aprinde o luminare.

– Ce ai? Devii nesuferit, imi sta berea in git.

– Daca ai sti cite imi stau mie in git! Dar n-am incotro, imping sirguincios la caruta.

Mos Pantalon tace un timp si, cum si eu tac putin ostentativ, dupa ce ofteaza, intervine:

– Se intimpla uneori sa ai dezamagiri, dar sta in firea oamenilor sa uite si, mai ales, sa ierte.

– Vom vedea. Vezi ce multe fructe am? Mere, pere, caise, piersici, prune, nu pare gradina Edenului?

– Asta admir si eu. Dar te vad foarte rar acum.

– Treaba multa, obligatii fel de fel.

– Dar n-ai echipa?

– Ba am o echipa, si inca ce echipa, dar ce te freaca grija?

– Ce sari asa la gitul meu? Am intrebat si eu.

Mos Pantalon se ridica, imi intoarce spatele si se uita la gradina. Pare interesat de amanunte si eu ma bucur de liniste. Chiar incerc sa ma intorc la problema perfectiunii. Reiau dialogul intre cele doua emisfere ale creierului.

– Nu-s prozaic deloc. Lipsa de continut nu ma deranjeaza, ba dimpotriva.

– Atunci?

– Ma deranjeaza balonul de sapun plin de continut si cu buzunare.

– Unde dracu’ ai vazut tu asa ceva? Ce fel de continut?

– Doar nu ceva cu circumvolutiuni.

– Dar?

– Ceva ce trece prin buzunare.

Deodata, mos Pantalon se intoarce si intervine:

– Pai, coasa-le buzunarele!

Sar ca fript, drept in picioare, speriat de-a binelea.

– Imi citesti gindurile?

– Dar tu ce ai crezut?

Ride smechereste si pleaca acasa. Eu ramin holbat si inclinat sa cred in minuni.