Epoca Spertzirei

De la Iasi porneste o sosea nationala paralela cu riul Prut, conceputa ca drum strategic, ca sa serveasca la facilitarea transportului de trupe ce ar fi avut rolul sa stopeze un eventual atac venit din partea marelui frate sovietic. Rezultatul acestei inalte strategii este o nenorocita cordea cu asfalt, care transforma masina intr-o dracovenie ce se misca haotic stinga, dreapta, sus, jos, cu o frecventa diavoleasca. Daca Ivan s-ar fi incumetat s-o foloseasca si-ar fi varsat si matele din el, moment in care mardeiasii romani l-ar fi fentat si nu i-ar fi tinut ligheanul unde trebuie.

Drumul acesta este vechi de cind lumea si era utilizat de negustorii din Lvov, de vikingi si de alte lifte care mergeau spre Constantinopol, trecind si prin Iasi.

Asfaltul tine pina la Manoleasa-Prut si de acolo drumul continua cu nepasare, cotizind cu tone de praf la fiecare trecere de masina. La rascrucea de drumuri inspre Crasnaleuca este un loc care se numeste Zgirieta, numele provenind probabil de la hugeagurile impenetrabile datorita tepilor si care prelungeau padurea Ghireniului catre est.

Acolo, la acea rascruce de drumuri, era o moara si tatal meu era morarul. Ca orice om prevazator, morarul si-a asigurat casa si moara cu trei dulai imensi si o catea pe masura. Lupii din padure si chiar de peste Prut, cind riul ingheta, faceau vizite regulate morarului. La fel, si hotii rataciti pe acolo incercau marea cu degetul.

Problema grava o constituia Spertzira, cateaua aceea imensa si fioroasa. Cind dulaii latrau spre lup, hot, mistret sau la orice jivina ce o fi fost musafirul tatii, sarea Spertzira la ei si-i forta sa taca. Nu avea voie nimeni sa latre.

Cei trei dulai se temeau de catea si amuteau. Mai mult, a fost surprinsa cind se ospata alaturi de un lup dintr-o oaie furata din sat. Chiar si din troaca porcilor se ospata impreuna cu lupii.

Era liniste la Zgirieta si briganzii o luau la fuga doar dupa doua focuri de arma trase dupa ei. Ciinii mincau cit patru porci, dar eficienta era nula. Chiar daca erau indemnati de stapin, ciinii ezitau, pentru ca Spertzira sarea la gitul lor.

Intr-o zi a venit o caruta speciala si fiindca mama era absenta de acasa, Spertzira s-a transformat intr-o imensa piele pentru manusi.

Lipsa acestei malefice autoritati a transformat dulaii in niste paznici teribili, spre spaima tuturor lighioanelor padurii si a hotilor.

Meditam asupra acelor timpuri privind citeva movile de moloz care marcau o nesemnificativa existenta a unei lumi disparute.

Spertzira insa m-a impins spre o meditatie despre vremurile noastre. O asemanare izbitoare cu vremurile pe care le traim. Rolul nefast al acestei autoritare catele a fost luat de unii lideri politici, mari, foarte mari sau mici si chiar foarte mici.

Unii membri de partid incearca sa latre si ei ca sa se faca macar un pic remarcati. Atunci sare liderul (mare sau mic sau chiar foarte mic) si ataca furibund. Chiar daca membrul de partid in culpa se asaza cu burta in sus in semn de supunere, „Spertzira" il sfisie necrutator.

Am asistat la actiuni ilogice, aproape demente, ale Spertzirei politice, care si-a spintecat tovarasii de drum.

Ma crucesc cind vad cum o initiativa benefica pentru partid duce la suprimarea indraznetului membru.Temerarul n-a inteles ca doar Spertzira are aceasta libertate si, daca initiativa este chiar buna, trebuie prezentata ca apartinind catelei-sefe.

Spertzira era toanta rau si habar n-avea ca lupul este lup, ca hotul este hot. Inclinarea acestui tip de sef era, ca si la politicieni, intovarasirea cu hotul.

Un partid politic poate avea oameni de mare valoare (si unele dintre ele chiar au), dar acestia n-au dreptul sa-si valorifice competentele. Cum indraznesc s-o faca, sare „Spertzira" si-i pune la punct.

Ne-am intreba, in mod firesc, de ce „Spertzira" nu preia ideile de la oamenii valorosi din partid? Raspunsul este clar, „Spertzira" n-are capacitatea sa inteleaga cu usurinta o idee buna. „Spertzira" nu poate face un efort intelectual prelungit si constant pentru analiza. Cateaua-sefa nu accepta ca, in afara ideilor ei putine si fixe, mai pot genera si altii idei bune.

Nenorocirea este ca cel ajuns pe post de „Spertzira" partidului la un anumit nivel nu a ajuns in aceasta postura in urma unui test de inteligenta si atunci nu putem emite pretentii asupra calitatii produsului capatinii sale.

Am fost martor la unele initiative inteligente ale citorva membri din diverse partide. Mi s-au parut benefice din toate punctele de vedere pentru partidul din care faceau parte. Am pus pariu si am cistigat, spunind ca vor sari „Spertzirile" si-i vor sfisia.

– O actiune in afara partidului, au declarat la unison catelele-sefe.

Spre deosebire de Spertzira din inceputurile de la Zgirieta, Spertzirile politice turba frecvent. Ce ma calca pe nervi in cazul Spertzirei politice este docilitatea condamnabila a dulailor. Sa vezi o multime de oameni capabili, inteligenti, realizati profesional cum se uita cu priviri bovine la „Spertzira" cea cretina si voteaza dupa cum le dicteaza! Chiar ca ai impresia ca asisti la un teatru al absurdului.

In politica sint foarte multi oameni destepti, specialisti in toate cele, dar sint si foarte multi prosti, de obicei lingai patentati. Din acest motiv, produsul mintii lor este acelasi cu produsul mintii Spertzirei. Mai mult, prelungesc o existenta nociva, paguboasa, malefica a Spertzirelor care au devenit ingrijorator de prolifice. Asteptam docili caruta aia salvatoare.