Fenomenul „Lula”

Din mare debitor, Brazilia a ajuns sa imprumute FMI cu 14 miliarde dolari. Este a 7-a economie a lumii, iar in 2014 va deveni a 5-a. Aceasta schimbare epocala coincide cu timpul in care s-a aflat la putere Luiz Inacio Lula da Silva. Un personaj extrem de interesant: nascut in mizerie, a devenit lustrangiu, apoi metalurgist si sindicalist. In 2002 a cistigat alegerile prezidentiale din partea Partidului muncitorilor. Predecesorul sau, sociologul socialist Fernando Henrique Cardoso, initiase niste reforme liberale, pe care Lula a avut inspiratia sa le continue.

Beneficiind si de un context favorabil, in primul rind de cresterea puternica a Chinei, al carei comert cu Brazilia a crescut cu 750% in opt ani, de cresterea preturilor la materii prime pe piata mondiala, Lula a reusit sa satisfaca aproape pe toata lumea: a scos 20 de milioane de brazilieni din saracie si a ameliorat conditia altor citeva milioane, fara sa afecteze elitele. Il iubesc si patronatele, si clasa muncitoare. ONU l-a proclamat "Campion al luptei impotriva foametei", revista Le Monde l-a declarat "Omul anului 2009", iar Forumul economic de la Davos – "Omul de stat mondial 2010", in timp ce revista Time il incorona cu titlul de "Campion al clasei muncitoare", 80% dintre brazilieni l-ar vota din nou etc.

Acum brazilienii au avut, pentru prima oara dupa revenirea la democratie din 1985, alegeri fara Lula. A cistigat recomandata sa, d-na Dilma Rousseff, din partea aceluiasi partid, care a promis sa asigure continuitatea. Brazilia are in 2010 o crestere economica de 7% si depinde in continuare de China si de investitorii straini, care au supraapreciat real-ul, atrasi de ratele ridicate ale dobinzilor. In aceasta privinta, Paul Krugman atragea recent atentia asupra posibilei formari a unei bule speculative. Dar Brazilia a devenit o mare putere geopolitica, bine inscrisa in fluxurile internationale si influentind intreaga regiune. Cum spunea Richard Nixon, "acolo unde merge Brazilia va merge intreaga America latina"…

In sapte ani, presedintele-sindicalist a eradicat malnutritia infantila, intr-o tara cu 190 milioane persoane si cu mari probleme in acest sens. Totusi, Brazilia ramine una dintre tarile cele mai inegalitare din lume. Dar in cei sapte ani veniturile celor mai saraci au crescut cu 8% pe an; al celor mai bogati cu doar 1,5%. Clasa medie, cu venituri intre 500 si 2000 de euro pe luna, a depasit jumatate din populatie. Durata medie de scolarizare a depasit 8 ani. Au fost create 14 milioane de locuri de munca, iar salariul minim a crescut cu 53,6% in termeni reali. Peste 40 milioane persoane au primit burse sociale, de 40 euro pe luna. Marea realizare este aceea de a uni extremele vietii sociale braziliene, care l-au votat in egala masura in 2006.

Pe cei flaminzi nu-i putea intelege decit un om care a suferit el insusi de foame. Nascut intr-o familie saraca, cu sapte copii, intr-un sat sarac din nordul sarac al tarii, a fost parasit si de tata o vreme, pina cind familia l-a regasit la Sao Paulo, unde Lula devine primul diplomat din familie, adica metalurgist. Urmeaza o cariera pe care lumea o cunoaste deja. Cind a venit la putere, a pastrat programele de ajutor social initiate de predecesorul sau, dar a produs si schimbari importante, incepind cu despartirea de FMI, prin anuntul ca "piata trebuie sa inteleaga ca brazilienii sint flaminzi si trebuie sa manince trei mese pe zi".

Guvernul a inceput sa faca apel la creditorii interni, prin vinzarea de obligatiuni de stat, pentru plata datoriei externe. Astfel a crescut datoria interna la 5,4% din PIB, sau de 13 ori mai mult decit suma destinata programelor sociale. Milionarii s-au inmultit cu 20%. Transferurile sociale s-au intetit insa. Ratele de impozitare au crescut pentru bunuri si servicii, pentru impozitele indirecte, dar au scazut pentru venituri si patrimonii, adica un sistem fiscal mai curind favorabil pietei, sectorului privat si investitorilor straini. Astfel, Lula a produs ceea ce Antonio Gramsci numea "revolutia pasiva", atragind reprezentanti ai muncitorilor la putere si satisfacind unele interese ale celor multi, ce devenisera amenintatori.

In primul mandat, partidul sau nu detinea decit 91 de deputati din 500, ceea ce l-a obligat la o larga coalitie de noua partide, care au inceput a-si disputa favoruri si resurse publice. Coruptia costa Brazilia circa 30 de miliarde euro pe an, de cinci ori mai mult decit programele de ajutor social. Deci, programul presedintelui a virat spre centru, s-au facut multe compromisuri, inclusiv prin alegerea ca vicepresedinte a unui patron milionar si evanghelist, Jose Alencar, dar pina la urma a fost mai bine pentru toata lumea.

Brazilia a devenit o putere economica si politica de care trebuie sa se tina seama. Lula si-a facut prieteni care nu sint pe plac Americii: China, India, Rusia, Iran, Venezuela, Bolivia, Paraguay s.a. Se poate spune ca, dupa programele sociale, schimbarea politicii externe este a doua mutatie majora in politica braziliana. Aici se vede preferinta pentru pragmatism economic, dar si pentru guvernele de stinga sau pentru tarile Americii latine, Africii si Arabiei. L-a primit calduros pe Fidel Castro, dar si pe George W. Bush. In Organizatia Mondiala a Comertului a luat apararea celor slabi. A calatorit mult, cu cohorte de intreprinzatori dupa el, prin toata lumea. Multinationalele braziliene au devenit vizibile, exporturile au explodat, a fost descoperit petrol in largul coastelor braziliene. Principala destinatie a produselor braziliene este China, pe locul doi fiind SUA. Pretutindeni unde cineva are ceva de cumparat, Brazilia este capabila sa vinda. Tara este acum printre cei mari, uitind complexul "ciinelui bastard".