Fereasca Domnul de mai rau!

Un lucru e limpede. Din iunie, vom avea salarii, pensii si ajutoare sociale mai mici. Masura vadeste, daca nu gresesc, doua lucruri, cel putin. Inainte de toate, precaritatea intelectuala si morala a clasei politice romanesti. Guvernantii care taie, in momentul de fata, salariile in numele unui adevar economic nemilos (pentru a evita "grecizarea" Romaniei, a spus Traian Basescu) sint exact aceiasi care au decis, in perioadele electorale – si nu numai -, marirea lor nemasurata. Ei au decis, de exemplu, pensiile "speciale", de care se bucura niste oameni buni inca de munca. Ei si-au hotarit diurnele, indemnizatiile si chiar salariul presedintelui. Ei au marit veniturile unor categorii dincolo de orice bun simt si de orice imaginatie.

Prin urmare, cresterile de salarii si pensii din anii anteriori (discutiile interminabile cu privire la valoarea punctului de pensie, a salariului minim pe economie etc.) nu reprezinta o simpla gresala a unor contopisti care nu au stiut in ce mod sa adune cifrele si sa opereze coeficientii. Maririle au fost, neted spus, mita prin intermediul careia politicienii si-au platit locul ocupat cu nerusinare in parlament si guvern. Ei au dat, dar noi i-am ales. Si nimeni nu a intrezarit consecintele acestor cadouri nechibzuite. Iar daca, totusi, cineva le-a intrezarit, a avut grija sa pastreze o desavirsita discretie cu privire la continutul lor.

Totul e tulbure, astazi, in mintea alegatorului. Intrebarile nu au un raspuns definit. De ce trebuie sa plateasca toti, dar absolut toti, pentru coruptia si iresponsabilitatea unui grup, in definitiv, neinsemnat numericeste (patura degenerata a guvernantilor)? Nu se stie prea bine. Luminos e un singur fapt: si anume acela ca vom saraci brusc (si bine) cu 25 la suta. Vom minca mai putin. Ne vom imbraca si mai prost. Vom ajuna nu numai de sarbatori. si, poate, vom trai cu 25 la suta mai putin.

Al doilea lucru care rezulta din masura anuntata – care, prin ea insasi, nu poate tine in nici un caz locul unui program anti-criza – e cresterea nemasurata a populatiei parazitare din Romania, a "paturii superpuse", cu expresia lui Eminescu. De la presedintele Traian Basescu  (care a anuntat milos ca isi va dona salariul in scopuri de binefacere, intrucit la greu trebuie sa ne aratam solidari, conform traditiei stramosesti!) si pina la ultimul dintre functionarii de la Primarie sau Finante, o imensa  categorie de scirta-scirta pe hirtie, de contopisti, de birocrati, de supraveghetori, de ocupanti de birouri, de minuitori de pixuri si stilouri, de scriitori de misive, inscrisuri, impuneri, note de plata, anunturi, certificate de deces etc. paraziteaza fara mila sectorul privat. In definitiv, Statul ar trebui sa sustina doar doua categorii, care nu sint nici mari, nici late (dar sint absolut necesare): pe medici si pe educatori. La urma urmelor, clientela partidelor, parazitii, indivizii dependenti, nefolositorii, suplimentarii, restul pasiv nu se culeg din aceste categorii. Parazitii au clasa lor de sine statatoare, vesnica si imuabila. Simbolul lor in imaginarul nostru e fotoliul plusat si dulapul de fier cu dosare ordonate alfabetic. Sint ca mucegaiul patruns in zidurile Primariilor si ale tuturor institutiilor Statului…

Masura recenta aduce aminte frapant de anii de dinainte de 1990. Nu existau someri, caci, prin definitie, somajul venea in contradictie cu idealurile caritabile ale comunismului, dar salariile erau de mizerie. Lumea traia – asa cum va trai si de acum incolo – din alocatia copiilor si dintr-un salariu diminuat cu 50 la suta.

In concluzie: nu e nici o taina, nici o surpriza. Romanii se vor consola repede cu noile salarii si vor repeta un vechi proverb din comoara sapientei eterne: Fereasca Domnul de mai rau!

Publicitate și alte recomandări video