Iluminarea politica a lui Joseph K.

Prezidentialele franceze au intrat pe ultima suta. Parca mai mult decit in alte ocazii, disputa din jurul persoanelor atrage toate atentia si energiile. Sintem in plina era post-ideologica? Nu-mi dau seama. Totusi, sintem in tara in care s-a inventat adevarul de stinga si adevarul de dreapta si nu cred ca ideologiile mor atit de repede. Oricum, daca privesti media franceza remarci usor ca toata lumea (ma refer la „lumea" care se agita in spatiul public!) este in campanie electorala si aproape orice devine o arma contra inamicului.

Tinta generala pare a fi Nicolas Sarkozy, candidatul dreptei majoritare. Nu numai pentru ca este in fruntea sondajelor. De mult, viata publica franceza n-a mai avut un politician pe cit de serios, pe atit de contestat de o mare parte a electoratului. Probabil este singurul care poate schimba Franta, dar calitatile lui, ambitia si voluntarismul, il fac in ochii multora insuportabil. Chiar de-a dreptul un monstru. Este victima propriului succes, s-ar spune. Fost ministru de interne, este suspectat ca avind pulsiuni autoritare. De aici acel Sarko-Facho, cum suna cel mai recent hit al unui cunoscut cintaret. Prin urmare, contra lui orice este permis.

Un colaborator al revistei Le Point, una din putinele publicatii moderate cind este vorba de Sarkozy, este prins cu ceva timp in urma de politie circulind in Paris cu motocicleta sa pe o linie rezervata autobuzelor. Recunoaste de asemenea ca bause anterior citeva pahare de bere si altele inca de vin. Analizele ii gasesc o alcoolemie de 0,7, in timp ce maximul admis este de 0,4 la mie. Omul mergea sa-si intimpine mama la gara. Politistii care l-au oprit il iau pe sus, fara prea multe vorbe si-l duc la sectie. Nici macar n-apuca sa-si puna anti-furtul si nici sa-si ia cheile din contact. Este incarcerat pentru o noapte, anchetat, plasat intr-o celula la demi-sol, cautat de droguri etc. Iar aceasta in timp ce politistii i se adreseaza cu Domnule si D-stra. Nu semneaza declaratia pina ce nu le corecteaza politistilor greselile de ortografie. Iar ei nu se supara. Cind le spune ca a terminat normale sup (adica Ecole Normale Supérieure!), acestia il intreaba daca asta-i inainte sau dupa bacalaureat. Iar aceasta in plin Paris, la doi pasi de rue d’Ulm, sediul mitic al Scolii. Conchidem inevitabil ca politistii nu sint numai abuzivi, ci si inculti. Se alege numai cu o suspendare a permisului pentru citeva luni, intrucit  este la prima lui infractiune. Curios, isi gaseste motocicleta acolo unde o lasase, chiar asa neasigurata si cu cheile in contact. Mama lui va trimite un protest Ministerului de interne in care denunta metodele politiei, care i se par demne de Stasi sau de Gestapo, iar el decide sa-si povesteasca experienta, vizibil kafkiana, intr-o carte. Aparuta imediat, aceasta nu are decit 30 de pagini, dar pe coperta sa autorul ofera cheia de lectura obligatorie: experienta care sta la baza cartii este confirmarea ca Sarkozy este un om periculos. Cu acesta presedinte, ne pindeste un stat fascist, sugereaza el. Noul Joseph K. s-a iluminat si da consemn de vot. Greu de imaginat ce s-ar fi intimplat daca sarmanul „Joseph K". ar fi fost tinut inca o noapte sau daca povestea se petrecea in Rusia sau China.

Cel care evoca acest episod pe blogul sau, Pierre Assouline, un om de stinga el insusi, crede insa ca legatura dintre Sarkozy si aceasta intimplare este totusi fortata. La urma urmei, Sarkozy nu poate fi responsabilizat pentru orice abuz al subalternilor sai. In plus, nu este oare aceasta o forma de banalizare a fascismului insusi? Pierre Assouline cunoaste desigur prea bine lunga istorie a termenului, care, in gura asa-numitilor oameni de stinga, a fost utilizat adesea pentru a-i desemna la gramada si pe Hitler dar si pe Eisenhower sau Charles de Gaulle. Altfel spus, oricine poate fi fascist, daca iti este adversar si tu detii prin nastere monopolul binelui.

Observatia a fost de altfel sustnuta si de alti corespondenti care au intervenit pe blog. Polita franceza a fost mereu la fel: mai aproape de stat decit de cetatean, observa cineva. Evident ca majoritatea corespondentilor este compusa din oameni de stinga si adversari neimpacati ai lui Sarkozy. Totusi, citiva remarca unele lucruri surprinzatoare in aceasta povestire. Mai intii, tonul superior al autorului. Niciodata acesta nu se imagineaza egalul (juridic, vorbind!) politistilor. Dar, mai ales, lipsa oricarui sentiment personal de culpa. Autorul bause, avea alcoolemia depasita, circula neregulamentar, insa cel vinovat era Sarkozy. Fatala situatie.

De fapt, tema lui „Sarko-Facho" pare inepuizabila. Un filosof foarte mediatic, Michel Onfray, este trimis de o publicatie de popularizare filosofica pentru a-i lua un interviu lui Sarko-Facho. Personajul este cunoscut mai ales ca urmare a scandalului provocat de un asa-numit Tratat de ateologie, dar si pentru puternicele sale simpatii de stinga (se auto-declara anti-liberal!). Si mai ales pentru ca nu face deloc exces de dubii. Interviul provoaca scandal, fireste. Sarkozy ar fi declarat ca in chestiunea pedofiliei este inclinat sa creada ca pedofilii se nasc astfel. Iar ca, in ce-i priveste pe tinerii tentati catre suicid, acestia poarta cu sine, genetic, o „fragilitate, o durere prealabila". Erau mai mult niste simple observati, destul de prudente. Retelele intelectuale apropiate stingilor franceze se intrec insa in a denunta eugenismul implicit. Marie-George Buffet, candidata PCF, este si ea necrutatoare. Urmasa lui Lenin, Stalin si Mao n-are nici o tresarire de jena in a vedea aici o «monstruozitate» demna de a fi atasata gindirii lui Hitler.

Michel Onfray insusi il descrie pe Sarko, cel caruia ii fusese oaspete, ca pe un soi de capcaun care maninca la cina orez cu carne de copii. Se intelege, drept urmare, ca si el isi indeamna cititorii sa-l voteze pe candidatul extremei stingi, Olivier Besancenot.. Nici lui nu i se pare curios cum de se poate exprima atit de liber intr-o tara in care ministrul de interne si seful partidului majoritar este un fascist notoriu. Ca sa nu mai vorbim de ciudata postura de a denunta ideile totalitare ale cuiva pentru a promova proiectul infinit mai totalitar al altcuiva. Este improbabil ca Sarko sa fie un fascist, dar stim ca Mao si chiar Trotsky, carora Besancenot li se declara urmas, au creat sisteme tiranice fara comparatie in istorie. Se prea poate sa te nasti filosof, dar cu siguranta ca aceasta nu te face prea intelept.