Indispensabilii mitropolitului

Primaria anunta, dar nu cu surle si trimbite, ca postul de director al Ateneului se va scoate la concurs. Anuntul (neasteptat!) incinge de indata spiritele. Se formeaza, din nou, tabere, factiuni, partide afective. Verzii se confrunta cu rosii, crestinii cu masonii, crucea triumfatoare cu echerul eretic. Morala cu destrabalarea. Pumnii impricinatilor se agita spasmodic catre vazduh. Ochii primesc o culoare neverosimila, singerie, de rau augur. Nu se vorbeste cumpanit, in propozitii pe inteles. Se tipa. In cultura ieseana s-a declansat, iata, o veritabila razmerita. Disputa nu e, fireste, una de argumente si dovezi. Ca de obicei, ea reprezinta un prilej de grozave insulte si murdarii, o ocazie fericita de spalare a rufariei orasului in agora. In vazul multimii se agita indispensabilii mitropolitului, bigotii si fanaticii. Asadar, adversarul trebuie doborit cu orice pret si neintirziat. Minia ajunge la paroxism, da in clocot. Dintr-un motiv bine stiut, cearta priveste nu atit concursul in sine, cit persoana actualului director, dl Benoit Vitse. Jurnalistii de la „Ziarul de Iasi” produc o conexiune asemanatoare. Pe dl Benoit Vitse, spun ei, l-a ajuns din urma razbunarea implacabila a Bisericii. Motivul se cunoaste: reprezentatia din iarna trecuta cu piesa Alinei Mungiu-Pippidi, „Evanghelistii”, considerata de cuviosi o strigatoare la cer blasfemie.
Disputa e, desigur, plastica, zemoasa, dar fara mare folos filosofic. Ce poti pricepe din afirmatii necontrolate de logica, precum indemnurile huliganice adresate directorului (care a fost si regizorului piesei) de a-si lua „masonii dubiosi” si de a parasi cuprinsul Romaniei? In principiu, daca tot veni vorba, nu e nici o rusine a fi mason. Si eseistul Alexandru Paleologu s-a recunoscut, mai demult, a fi unul si nu s-a intimplat nimic. Guvernul n-a cazut, Biserica a prosperat, Patriarhul Teoctist a ramas bine sanatos si in putere in jiltul pastorului pina azi. Am citit atitea despre masoni, i-am privit de curind si la televizor, in timp ce se loveau pe spinari cu palosul si ne-au trezit doar un zimbet. Masoneria a devenit o joca de copii prematur imbatriniti sau de batrini care vor cu tot dinadinsul sa dea in mintea copiilor. Dar, precit banuiesc, dl Vitse nu e mason. N-are nimic (in afara trufiei galice) din comportamentul secretos pina la manie al masonului. E guraliv de felul sau si are istetimea de a-si face publicitate din nimic. Dl Vitse nefiind mason (sau fiind un mason atipic), de unde si pina unde acuza? Din credinta, bineinteles, ca masonii (impreuna cu jidanii) submineaza Statul si Biserica si ca pun intr-un pericol mortal sufletul inocent al poporului nostru. Caci romanul se defineste printr-o credinta aprinsa, de cruciat. Acuza de masonerie tine de vechiul limbaj legionar. Mai e nevoie de pistol si „argumentul” e complet.
Nu ma pricep la disputa de insulte. De aceea voi discuta cazul din singurul unghi care mi se pare potrivit. Repet esentialul, postul de director al Ateneului se scoate la concurs de catre onor Primaria orasului (care tuteleaza citeva institutii culturale, Casa de cultura a municipiului, teatrul „Luceafarul” etc.). Principiul concursului mi se pare sfint. Tocmai pentru acest motiv, sint un adept neconditionat al sau (si pe cale logica, al competentei). Numai concursul, concursul adevarat, poate descoperi competenta si o poate impune. Nimic altceva. Nu sint adeptul „chemarii”, cum se zicea altadata, al numirii de sus (de natura politica) si nici al recompensarii amicilor prin sinecuri. Prin urmare, ar fi trebuit ca anuntul Primariei sa trezeasca in mine toate resursele de entuziasm. Nu le-a trezit. Sa spun si de ce. Mai intii, pentru ca anuntul nu s-a referit la toate institutiile finantate de Primarie. Daca facem concurs la Ateneu, de ce sa nu facem concurs si la teatrul „Luceafarul”, si la Casa de cultura, si la tot ce tine de Primarie? Neasteptatul concurs de la Ateneu pare o sumbra razbunare (cum a si fost interpretat). De ce numai dl Benoit Vitse sa treaca prin furcile caudine ale examenului, iar ceilalti directori, ba? Pentru ca e francez, „mason” si a regizat piesa „Evanghelistii” (care a iscat scandal, dar a si pus Iasul in prim planul dezbaterilor culturale romanesti)? Daca este asa, hotarirea de a scoate scaunul de director la concurs mi se pare abuziva.
Pe de alta parte, nici dl Vitse nu pare foarte incintat de concurs, desi, ni se spune, concursul nu s-ar fi tinut daca directorul Ateneului ar fi predat la timp un „proiect de management”, solicitat cu mult timp in urma. Dl Vitse invoca o plecare in strainatate. Si tot dl Vitse se plinge ca proiectul era de nerealizat, avind intrebari absurde. Raspunsul sau nu e convingator. Mai mult, este un fapt cunoscut ca dl Vitse a ajuns director al Ateneului prin protectia fostului primar (nu prin concurs, ci prin „chemare”). Ar trebui ca el insusi sa sprijine principiul concursului. In actualele imprejurari, nici nu e cazul.
Pentru a fi scurt, voi zice astfel. Atita vreme cit concursul e menit de a-l indeparta pe directorul actual si de a propti la Ateneu una dintre cunoscutele personalitati culturale ale Iasului, pentru a trindavi in fotoliu, renunt temporar la principiu si votez pentru dl Benoit Vitse.