Juriul patriot

Festivalul international de film independent Anonimul dispune, probabil, de cea mai frumoasa locatie dintre toate festivalurile de film romanesti. In comuna Sfintu Gheorghe, Dunarea se varsa in mare printre plaje virgine, fara muzica, terase, bere. Anul acesta, competitiile de lung si scurt metraj si-au ales cistigatorii dupa votul publicului, un experiment care testeaza reactia instinctiva a cinefililor pasionati, in detrimentul grilelor estetice practicate de orice juriu de specialitate.

Votarea din ultima zi a festivalului a vadit afinitatea juriului-spectator cu productiile romanesti: atit la scurt cit si la lung metraj, competitiile au fost cistigate de filme autohtone, cu care se pare ca publicul s-a identificat cel mai bine. Nunta lui Oli, scurt-metrajul proaspatului absolvent de UNATC Tudor Jurgiu, a convins prin povestea emotionanta a unei nunti urmarite pe skype, regizate in stilul noului val romanesc. La lung-metraj, Cealalta Irina a maturului debutant Andrei Gruzsniczki a intrecut la mustata mult mai titratul film kazac Tulpan, un favorit al festivalurilor cu blazon artistic. A fost un duel interesant intre scenariul realist – precis, complex si necompromitator al …Irinei si estetica de documentar etnologic cu intriga fictionala din Tulpan. Desi fundamental diferite ca abordare, cele doua productii au in comun titlurile de iubite si interesul pentru personaje masculine principale care nu se ridica la nivelul cerintelor de macho ale societatii contemporane.

Bazat pe fapte reale, filmul romanesc povesteste despre schimbarea relatiei dintre sotii Aurel si Irina, odata cu plecarea ei la munca in strainatate. Subiectul este de actualitate sociala, insa Gruzsniczki nu tematizeaza potentialul de critica sociala in mod politic, urmarind mai degraba aflarea adevarului despre relatia dintre cei doi. Misterul aparut odata cu plecarea Irinei la Cairo aduce cu sine neasteptate caracteristici de policier in cea de-a doua jumatate a filmului, cu Aurel in rolul de detectiv, cautind adevarul despre sotia sa.

Ca tot romanul patriot, chiar am fost curios cum se simte filmul, un nou film romanesc. Cealalta Irina se simte surprinzator de normal, o normalitate linistitoare la care nu ma asteptam. Abisul dintre garda cineastilor expirati si inaltele ambitii artistice ale generatiei Cannes nu-mi mai da ameteli. Cu o decenta si o lipsa de trufie artistica aproape revoltatoare, Gruzsniczki construieste meticulos misterul Irinei in secvente casnice benigne, epurate de orice urma de tensiune emotionala. Absenta Irinei prilejuieste o trecere in revista a birocratiei emigratiei romanesti, regizata discret, in timp ce emotia vine din aflarea adevarului. Acest tip de emotie cerebralizata ridica problema atitudinii in fata unui adevar pe care nu vrei sa-l accepti.

De cealalta parte, Tulpan fictionalizeaza mersul in petit al unui tinar marinar kazak, traitor intr-o comunitate de ciobani de stepa. Secventele de documentar pur clarifica atmosfera stranie si totusi fermecatoare a vietii in iurta; animalele sint mai importante decit oamenii, mielul proaspat fatat trebuie sa traiasca, de el depinde viitorul familiei de ciobani. Un demers ambitios de unire a povestii tinarului care-si cauta sotie cu inevitabilul farmec al comuniunii om-natura de tip Miorita, Tulpan ofera numeroase momente de seductie vizuala, suscitind in acelasi timp reactii emotive primare in fata miracolelor naturii. Cursa a fost poate pierduta prin fortarea fictiunii in mediul de documentar pur. In momentul in care traseele conexe ale copiiilor si animalele din ograda impresioneaza mai mult decit dramaturgia umana, spectacolul se pierde in colbul iurtei si nu ne putem intreba decit de ce e nevoie de atita drama pentru ca un film sa fie considerat bun.

Cred ca juriul "anonim" a ales noul film romanesc drept un semn al normalitatii: o normalitate controlata, un scenariu dichisit, decenta, scrupule. Si pentru ca filmul romanesc trebuie premiat.