Metamorfozele unui poet: Mihail Galatanu

Doi critici importanti, aflati pe baricade diferite, Alex Stefanescu, autorul controversatei „Istorii a literaturii romane contemporane”, si Dan Siviu-Boerescu, fostul redactor sef al revistei „ArtPanorama”, pina mai ieri, mentorul incontestabil al generatiei nouazeci si promotorul valului sexualist in literatura romana, si-au pus amprenta pe destinul literar al lui Mihail Galateanu. Primul, pornind de la o criza pe care o traversa literatura optzeci, a cautat sa aduca pe scena un nou lider. Nu e, deci, de mirare ca a vazut in tinarul care-i trimisese la redactie un grupaj de versuri un nou Labis, iar mai tirziu un nou Nichita Stanescu. Voiciuninea ochilor si mustata matasoasa ce adumbrea baza nazala a tinarului, curbindu-se in arcada peste o barbie molatica, frumos adusa din condei, infatisarea placuta si alte citeva elemente din decor te determinau sa accepti ideea ca pe cerul poeziei postmoderniste aparuse o stea stralucitoare, a carei menire era sa lege noua poezie de cea veche. Criticul s-a gindit la o formula ideala, prin care traditia si inovatia sa se amestece intr-o monada perfecta: in viziunea lui Alex, Mihail Galateanu urma sa-i reuneasca pe cei doi purtatori de steag ai poeziei postbelice, devenind, la rindul sau, un stindard pentru tinara generatie ce avea sa vina. Lansarea cu surle si tambale a noului astru mai avea in vedere, insa, o tinta. Nicolae Manolescu promovase poezia Cenaculului de Luni. El ii descoperise pe Mircea Cartarescu, pe Train T. Cosovei, pe Florin Iaru, pe Ion Muresan si alti reprezentanti ai generatiei optzeci. Intre Nicolae Manolescu si ceilalti critici literari incepuse o competitie ascunsa. Fiecare critic cit de cit important – incepind cu regretatul Laurentiu Ulici, Mircea Martin, Marin Mincu si terminind cu Alex Stefanescu si mai tinarul sau confrate Dan Silviu Boerescu – se simtea dator sa descopre la rindu-i un talent de exceptie sau sa lanseze pe scena noastra literara o noua promotie… In acest context au aparut Cristian Popescu, Ioan Es. Pop (ambii sustinuti de Ulici), apoi, ceva mai tirziu, Daniel Banulescu, Lucian Vasilescu, Horia Garbea si o intreaga pleiada de tineri literati. In acest context, al luptei cu Manolescu, Alex Stefanescu a fost un deschizator de drumuri. Daca toti ceilalti critici pe care i-am citat mai sus au iesit din amorteala abia la distanta de un deceniu de la debutul generatiei optzeci, actualul redactor sef al „Romaniei literare” s-a trezit mult mai devreme. De altfel, pozitia pe criticul o detinea la „Scinteia tineretului” si la suplimentul literar-artistic al acesteia, aflat atunci sub obladuirea lui Ion Cristoiu, i-au permis sa devina promotorul noilor valori. De altfel, si partidul urmarea o schimbare de generatie. Aparut la initiativa lui Nicu Ceausescu, SLAST-ul devenise un instrument de propaganda culturala a UTC-ului. Prin intermediul lui, se urmarea, printre altele, spalarea imaginii publice a lui Nicu Ceausescu si impunerea sa „tacita” pe scena nationala. Nicu Ceausescu nu voia sa apara in ochii opiniei publice ca o copie fidela a lui Nicolae (sau a cuplului), ci dorea sa se impuna ca un lider reformator. De aceea, prin intermediul „Scinteii tineretului” a incercat sa ridice o noua generatie, care urma, probabil, sa se opuna celei vechi. Pentru o scurta perioada de timp, SLAST-ul a dinamizat anchilozata scena noastra culturala. Perioada de deschidere nu a durat decit vreo doi ani. Intre timp, la orizont aparuse o amenintare: glasnosti-ul lui Gorbaciov. Perestroica lui Gorbaciov a speriat cuplul Ceausescu, care a devenit extrem de prudent. Noile tendinte de deschidere au fost stopate. SLAST-ul a intrat intr-o epoca dogmatica. In paginile sale literare si-au facut aparitia imnologii oficiali. Intre timp, numele lui Mihail Galatanu, dar si ale altor poeti, tineri sau mai putin tineri, prin intermediul SLAST-ului, au intrat in circuit. Profitind de scurta perioada de deschidere, Alex Stefanescu a incercat sa arunce in joc propria sa carte. Ea s-a numit Mihail Galatanu…
Dar sa ne intoarcem la inceputuri. Iata ce scria criticul Alex Stefanescu, inca in 1983, in revista SLAST, despre idolul sau: „Este o indeletnicire stranie si pasionanta sa deschizi mai multe sute de plicuri pe saptamina cu gindul ca unul dintre ele ti-ar putea revela un mare scriitor. Parca joci la un vrajitoresc loz in plic, riscind sa pierzi fara rost toti anii care ti-au mai ramas de trait, dar avind sansa de-a cistiga un premiu fabulos, cum au cistigat pe vremuri Iosif Vulcan, Garabet Ibarileanu, Eugen Lovinescu si alti norocosi. Mi s-a intimplat si mie sa trag lozul cistigator. Noul venit se numeste Mihail Galatanu, are douazeci si unu de ani si dispune de forta de-a aduce un suflu nou in poezia romaneasca de azi”. Timp de aproape un deceniu, Mihail Galateanu a pendulat solitar pe bolta poeziei romane, nefacind parte din nici un grup literar. La inceputul anilor nouazeci, descinzind la Bucuresti, el a intrat sub influenta unui alt critic, Dan-Siviu Boerescu, care a avut darul de a-i modela personalitatea creatoare, impulsionindu-l sa se alinieze noului val. Afilierea la sexualism a lui Mihail Galatanu a fost totala. In scurt timp, poetul a ars toate etapele. Apogeul a fost atins odata cu aparitia grupajului „O noapte cu patria”, scris intr-o perioada critica, in care, dupa cum marturiseste autorul, „ii era lehamite de toate cuvintele gaunoase” referitoare la patriotismul de parada. Aparitia grupajului a dat nastere la un imens scandal literar. Ecoul protestelor a fost „dezbatut” si la tribuna Parlamentul Romaniei. Dar mai bine sa ascultam cum suna unul din poemele „cuminti” ale acestui volum: „Cite tite mortale ai tu, fa, Patrie,/ trase in milioane de exemplare./ Ce tiraj bestial si cum il difuzezi tu/ ca sa traga toata lumea de ele/ – ca pe niste ziare.// O noapte cu tine costa intre cincizeci si optzeci de miare./ Ce bani buni ai facut tu la Stambul, fa, Patrie,/ cu turcaleti, arabi, cu libaneji si curji,/ in boscheti sau direct din picioare.// O noapte cu tine viseaza orice muritor/ dupa o noapte cu tine freamata Occidentu’./ Toti stiu ca esti meseriasa/ sa bagi lumea in boale.// Cum dai tu din bucile tale,/ cum imparti mireasma hormonilor tai,/ portionata pe chintale.// Alea sint piriiasele de sperma care-ti curg/ printre sini/ ale tale izvoare de fecale,/ ale tale muzeele oratorilor politici, de arta si bale…”. Pornind de la exuberanta si efuziunea lirica al autorului „O noapte cu patria”, un tinar critic il definea astfel: „Galatanu este Vezuviul nouazecismului romanesc”. El „este in stare sa produca, daca se ambitioneaza, si zece sute de eruptii de lava lirica, fluida si arzatoare, pe secunda. Imaginarul lui – camila rupta-n toate nisipurile miscãtoare ale lumii – e predispus continuu la orgasm existential, cu ramificatii arborescente in poetica noua, postmodernista. Ar fi in stare sa evoce liric orice, de la – sa zicem – extinctia unui elefant in jungle fantomatice, pina la defecatia ingenioasa a unui fluture ori masturbarea secreta a unei petale de trandafir”. Urindu-i, cu o zi intirziere, la multi ani actualului redactor sef al revistei „Flacara”, nu facem decit sa intarim liniile acestui scurt portret. Mihail, fii tare!