Mos Craciun cu daruri multe

Cind eram mic, ma mindream nevoie mare cu unchiul Vasile, fiindca avea o voce grava, ca a lui Mos Craciun. In afara de asta, unchiul Vasile purta cizme fix ca ale Mosului. Dorinta mea cea mai aprinsa era sa-i pun pe cei doi domni neaparat fata in fata, un lucru care nu-mi reusea niciodata, pentru ca unchiul Vasile, ca un facut, in seara de Craciun ajungea la noi numai si numai dupa ce disparea Mos Craciun.

Acum, cind sint om in toata firea, stiu ca Mos Craciun nu exista. Pacat, mare pacat! Si nu numai pentru mine, ci si pentru parintii Mosului, probabil si ei regreta faptul ca fiul lor nu exista in realitate.

Mos Craciun ne insoteste pe tot parcursul vietii, iar psihologii, cercetatorii tehnologiei bio si gerontologii, care studiaza procesul de imbatrinire, au descoperit ca un barbat parcurge patru etape diferite de-a lungul vietii sale: 1. Etapa in care crede in Mos Craciun, 2. Etapa in care nu mai crede in Mos Craciun, 3. Etapa in care face pe Mos Craciun si 4. Etapa in care arata ca Mos Craciun.

Eu pesemne ma aflu in cea de-a treia etapa, fiindca nici anul acesta nu am reusit sa scap de un asemenea rol. Am fost nevoit sa caut cadouri pentru intreaga familie, ceea ce m-a silit sa ma confrunt cu mase de oameni care sufera de febra shoppingului! (Hmmm, daca stam sa ne gindim bine, realizam ca ceva nu este in regula cu perioada Craciunului! Cum de pica totdeauna fix cind magazinele sint arhipline?)

Dupa ce am fost impins o vreme incolo si-ncoace in invalmaseala, am reusit in cele din urma sa gasesc pentru fiecare membru al familiei cadoul potrivit si mi-a mai trecut enervarea. Fiicei mele i-am cumparat un foarte interesant joc de puzzle. Fara indoiala, are o mare valoare pedagogica, caci ii pregateste pe copii pentru lumea de miine. Oricum ai combina piesele, nu iese niciodata nimic.

De asemenea, am achizitionat un trenulet cu locomotiva digitala si macazuri electronice. "O jucarie minunata! Fiul dumneavoastra precis nu se va desparti niciodata de acest trenulet!", mi-a spus entuziasmata vinzatoarea. M-am gindit pret de citeva secunde la cuvintele ei si am cumparat un al doilea trenulet, caci primul era de fapt pentru mine.

Apoi m-am tot intrebat ce i-as putea darui sotiei mele. "Te rog sa nu-mi cumperi nimic! Am tot ce-mi trebuie!", imi spusese, ferma, cu o zi inainte. Totusi, am cugetat insistent la ce i-as putea darui unei persoane care are absolut totul si, intr-un moment de inspiratie, i-am cumparat o alarma.

Sigur ca nu am nici o idee ce cadou voi primi eu de la sotia mea. Daca sint cinstit cu mine, nu am motive sa fiu prea vesel, caci ii stiu gusturile! Oricum, m-as multumi cu orice, pentru ca, vorba aia, calul de dar nu se cauta la dinti. Ceea ce ar conta in primul rind ar fi faptul ca s-a gindit la mine, caci, nu-i asa?, un cadou are mai degraba o valoare simbolica. Si, din fericire, mai exista si zilele de dupa Craciun! Atunci vinzatorii sint de regula foarte cumsecade, asa ca nu voi intimpina probleme in a schimba cadoul, chiar daca va trebui sa stau la o coada apreciabila pentru asta.