Mostenirea Hiroshimei

Pe 6 august s-au implinit 66 de ani de cind a explodat prima bomba atomica din istorie. Pe 9 august, acelasi an, a explodat a doua. Prima a distrus complet orasul Hiroshima si a facut 140.000 de victime, iar a doua a distrus orasul Nagasaki si a trimis in neant 80.000 de suflete. Ambele orase sint japoneze si ambele bombe au fost americane.

S-a scris, de atunci, enorm despre aceste doua cataclisme, s-au turnat filme, s-au facut documentare,s-au organizat conferinte s.c.l. Simbolul acestei crime a ramas Hiroshima, poate pentru ca a fost primul lovit si a dat mai multe victime.

Dupa Hiroshima, lumea n-a mai fost aceeasi; epoca ulterioara, pina in timpurile noastre, a primit numele, destul de ambiguu, de ,,era atomica". Spun ambiguu, pentru ca nu este limpede ce vrea sa insemne aceasta expresie: ca omul a cucerit puterea atomului, pe care o foloseste in profitul sau, sau ca a intrat intr-o perioada in care sabia lui Damocles – arma nucleara –  poate, oricind, sa cada in capul omenirii?

Cred ca sint valabile ambele sensuri. Sa le luam pe rind, desi doar cel de-al doilea sens tine de ceea ce putem numi ,,mostenirea Hiroshimei".

Inainte de asta, insa, sa mai amintim o problema care n-a fost limpezita nici pina azi.

De ce americanii au folosit acest instrument apocaliptic, cind era clar ca Japonia era deja infrinta si nu mai putea dura mult pina sa capituleze? Ei, americanii, aduc un singur argument pe care il repeta de 66 de ani: un asalt cu arme clasice asupra Japoniei –  tinind cont de fanatismul japonezilor si de puterea lor de lupta – ar fi dus la pierderea unui milion de soldati americani.

Oare chiar asa s-ar fi intimplat?

Nimeni nu stie, iar cum istoria nu se scrie cu "ce-ar fi fost daca..", intrebarea ramine fara raspuns. Ramine realitatea  cruda pe care nimeni nu o poate ascunde sau infrumuseta: 220.000 de morti, in doar citeva minute, record halucinant, nemaiintilnit in toate razboaiele care au insingerat omenirea, ,de la inceputuri si pina azi.

Sa ne intoarcem la "era atomica". Fara indoiala ca ea inseamna, intr-o prima acceptiune, stapinirea de catre om a unei surse de energie, uriasa, necunoscuta pina in sec. XX.

Centralele atomo-electrice au satisfacut o buna parte din foamea de energie a multora dintre state dupa razboiul  mondial. Insasi Japonia, a carei drama psihica, dupa Hiroshima, nu a disparut nici azi si care s-a jurat sa nu produca arme nucleare,  a recurs pe scara larga la energia ascunsa in atom.

Azi, cam 30% din energia folosita de Japonia – si este a doua economie a lumii – se obtine in centralele sale nucleare. Dar au aparut si mari riscuri: unele accidente, pe la centralele din SUA, dar mai ales Cernobil-ul, au demonstrat ca si atomul "pasnic" poate deveni, oricind, o bomba.

Recent, centralele atomice de la Fukushima au adincit sentimentul de teama fata de energia nucleara – chiar tinuta sub control si pusa in slujba omului. De aceea, Japonia este ferm hotarita sa-si reduca substantial  sursele de energie nucleara. La fel si Germania. Nu stiu in ce masura vor reusi – mai ales  daca nu au surse alternative -, dar intentia lor arata clar schimbarea atitudinii fata de puterea atomului – indiferent de scopul in care este folosita.

Sa vedem acum si cealalta fata a ,,erei atomice", parte mai importanta a mostenirii Hiroshimei.

Imediat dupa 6 si 9 august 1945, lumea intreaga a ramas inmarmurita. Au urmat reactiile.

Uniunea Sovietica a condamnat, in mod ferm, "in numele clasei muncitoare si a intregii lumi iubitoare de pace" aceasta barbarie americana. In consecinta, Stalin a mobilizat fortele si ultimele resurse ale unei tari distruse, a luat piinea de la gura a milioane de sovietici – dar si din tarile de "democratie populara", pentru ca, in 1949, sa anunte, triumfator, ca are arma atomica.

Fostele mari puteri coloniale Anglia si Franta nu s-au lasat, nici ele, mai prejos. In hora a intrat si China lui Mao. Calea urmata de Mao a fost cea a lui Stalin: n-a tinut cont ca oamenii mureau, pe capete, de foame sau ca experimentele lui economice de tipul ‚marelui salt inainte" au avut rezultate catastrofale, ca statul chinez se afla, de vreo 50 de ani, doar in razboaie si nenorociri. Nimic n-a contat in fata marelui obiectiv: China populara trebuie sa aiba arma atomica pentru ca imperialismul statea mereu la pinda.

Si astfel s-a constituit ,,clubul" celor cinci puteri nucleare care, ce-au facut, ce-au dres, au reusit sa convinga comunitatea internationala ca e bine ca numai ele sa detina asemenea arme – in interesul pacii, al echilibrului mondial etc. Asa zisa "neproliferare nucleara" a fost inscrisa in tratate, conventii si a fost infiintata AIEA. cu drept de control in tarile suspectate ca ar produce, pe sub mina, asemenea arme. (Va urma)