O viata de morar

Cind am scris articolul precedent, n-am constientizat faptul ca peste citeva zile avea sa fie ziua de nastere a tatalui meu. Daca ar mai fi trait, tata ar fi implinit joi, 29 septembrie, 85 de ani. Din pacate, el a murit in primavara din 1989. Ceea ce urmeaza se vrea o comemorare un pic altfel, iar pentru inceput ofer cititorilor transcrierea unei „Autobiografii" asa cum a scris-o tata in 1962 – din pacate, nu reiese pentru ce a fost nevoie s-o puna pe hirtie. Iat-o:

„Eu subsemnatul Astner Mihai nascut l data de 29 septembrie 1926 in com. Amnas Raionul Sibiu, Reg. Brasov din familia de plugar.

Tata Astner Matei sa nascut in anul 1891 in com. Amnas raionul Sibiu Reg. Brasov din familia de plugar mijlocas.

Mama Astner Ecaterina nascuta Gottschling s-a nascut in anul 1897 in com. Amnas Raionul Sibiu Reg. Brasov din familia de plugar mijlocas

Tata inainte de 23 August 1944 a lucrat pamintul care lo avut cca. 4 Ha. nu a facut nici un fel de politica si nu a luat parte la razboiul.

Mama inainte ca si dupa 23 August a fost casnica si nu a facut nici un fel de politica

Parintii mei in prezent lucreaza la G.A.S. Amnas ca muncitori sezoner.

Mai am 3 frati si o sora care sunt casatoriti,

Astner Matei nascut in anul 1924 are 7 cl. Primare si in prezent se afla in Germania Federala

Astner Ghe. nascut in anul 1929 are 7 cl. Primare iar in prezent este angajat ca muncitor permanent la G.A.S. Amnas –

Astner Stefan nascut in anul 1934 are 7 cl. Primare iar in prezent lucreaza ca electrician la Hunedoara.

Weber Ecaterina nascuta in anul 1921 are 7 cl. Primare, iar in prezent lucreaza la Gosp. colectiva din com. Amnas

Eu la virsta de 7 ani am intrat la scoala primara pe care am absolvito in anul 1940, primind calificativul de absolvire a scoalei elementare de sapte anu cu No. …

Dupa scoala de sapte cl. M-am dus ca ucenic de morar la moara Garbova unde am invatat meseria de morar timp de 3 ani pina in 1944, din 1. Ian. 1944 am stat 10 luni acasa la parinti si apoi am plecat pe 2 luni la munca voluntara la livizeni.

In anul 1945 – 13 Ianuarie am fost deportat in U.R.S.S. la munca de reconstructie, unde am stat pana in anul 1949 Aprilie – iar in 1949 iunie am fost chemat la armata, detasament de munca unde am stat pana in anul 1951 22 Iunie.

Si in continuare m-am angajat la Intreprinderea Economica Raionul Sebes unde lucrezi pina in prezent.

In anul 1953 m-am casatorit cu Astner Maria nascuta Weber din com. Amnas N. 370, nascuta in anul 1923 din familia de tarani mijlocas, in prezent am 3 copii doua Fetite si un baiat.

Sotia mea mai are o sora care lucreaza la Bucuresti, iar parintii sotiei mele lucreaza la Gosp. colectiva din com. Amnas, Tata socru este nascut in anul 1891 iar Mama soacra este nascuta in anul 1898, inainte de 23 Aug. 1944 nu au facut nici un fel de politica.

Aceasta imi este autobiografia pe care o declar si semnez propriu –

                   Apoldul de Sus

                             15 Sept. 1962

                                      Astner Michai"

Am transcris aceasta „autobiografie" de epoca (a se remarca recurenta unor termeni precum „inainte de 23 Aug. 1944" combinat cu „nu a/au facut nici un fel de politica…" ori „tarani/plugar mijlocas" – formularea din urma tradind teama de-a nu fi considerat chiabur ori fiu de chiabur ori ginere de chiabur!…) cu toate greselile de ortografie cu tot, pentru ca ii atribui valoarea de document istoric, poate numai bun atit pentru o lectie de ortografie, dar mai ales pentru una de istorie postbelica, adicatelea a comunismului…

In fine, cind a scris aceasta „autobiografie", tata era morar la moara din Apoldu de Sus – asta din 1951, imediat dupa eliberarea din „detasamentul de munca". In 1953, dupa casatorie, a fost mutat la moara din Tau (de presupus pentru a face loc cui trebuia…). Dar cum moara mare din Apoldu de Sus a inceput apoi sa lucreze in trei schimburi (inca nu exista moara industriala de la Sibiu), tata a fost rechemat repejor, inca in acelasi an – pentru ca nimeni nu stia sa lucreze cu motorul Diesel cum stia el, la o adicatelea chiar si singur, cum m-a asigurat mama.

Tata a ramas morar la Apoldu de Sus pina-n 1975, in ultimii ani cu jumatate de norma – el, iar alt morar din Apoldu de Sus, Hans Liebhardt (uite ca nu stiu daca acesta a fost s-au n-a fost ruda cu acel Liebhardt care a construit moara in perioada interbelica), cu cealalta jumatate de norma, jumatatea mai mare, ca sa zic asa, de vreme ce el era „seful" (omul cu actele). Din 1975 s-a desfiintat o jumatate de norma, iar tata, dupa 26 de ani la Apoldu de Sus, a fost mutat la Moara Spicul de la Sibiu (care, intre timp, nu mai exista). Atunci, cum trebuia sa faca naveta, ai mei s-au decis sa se mute „acasa", inapoi la Amnas, adica, pentru ca distanta fata de Sibiu era aceeasi, de 30 de kilometri, iar curse spre Sibiu erau 3 (trei!) pe zi!

Se stie, desigur, ca mai rar morarul care nu bea – praful din mediul de lucru fiind indeobste una dintre „explicatiile" (doar una…). Ei bine, dupa ce ani de zile tata n-a baut decit vin (si, mai rar, bere), la Sibiu a inceput, din pacate, sa le bea pe toate, ca sa zic asa, iar bautura avea sa-i fie, in cele din urma, fatala – dupa doar 3 ani de pensie, a murit subit – facuse un atac cerebral chiar la o nunta – din fericire pentru miri si nuntasi abia a doua zi, spre seara.

Tata s-a mindrit o viata cu meseria lui de morar, n-a vrut nici sa emigreze, declarind adesea, cind era pilit, ca de ce ar face-o, ca el o duce mai bine decit… Ceausescu!

De altfel, in ultimii lui ani de viata, la Amnas, am aflat abia dupa 2000, a fost poreclit „Viata Buna"! De ce? Pentru ca oricine trecea pe strada pe linga casa noastra cu tata in poarta, era salutat de el cu o urare de „Viata buna!"…

Cindva, in anii 1990, am scris urmatoarea poezie dedicata celui pentru care, din cauza alcoolului, imi era teribil de rusine in copilarie si in anii de tinerete, dar despre care nimeni n-a putut spune ceva urit, pentru ca tata a fost timp de-o viata cunoscut pentru generozitatea sa, oricind dispus sa-i ajute pe altii si gasindu-si oricind oameni care sa-l ajute:

tata//nu stiu de-a crezut tata/ in Dumnezeu.// cind bateau clopotele de seara/ isi impreuna mereu miinile:/ „Doamne, fie-ti mila de noi."// adesea/ in ultimii lui ani de viata/ cind nu mai avea serviciu si apoi/ cind era la pensie/ se-ntindea dupa masa de prinz/ pe patul din bucataria de vara/ si-si impreuna miinile.// nu cred/ ca se ruga./ de fapt/ n-am de unde sa stiu.

Cum ziceam: tata ar fi implinit joia trecuta 85 de ani. N-a fost un sfint (cunoaste cineva vreun sfint care sa fi fost morar?, respectiv un morar care sa fi fost sfint?…). Nu, n-a fost un sfint. N-a fost decit un om de omenie, iar acum mai respira-n tarina natala doar plaminii-i de mormint.