Obama, Osama, Deveselu, Caracal

Dupa ce Osama a aflat, in sfirsit, ca scenele cu trupe de comando iesind din pasta de dinti nu sint efecte speciale, ci farimele ultime de realitate, ma intreb ce i-o fi trecut prin minte lui ben Laden la vederea puscasilor marini? Am aflat cu totii ca primul lucru care i-a trecut prin cap a fost un glont uite-aaatit de mare, dar intrebarea isi pastreaza fondul inocent si grav. La fel, ne intrebam ce-or fi avut in minte presedintele Barack Obama si consilierii adunati in Camera de Criza, la contemplarea operatiunii de anihilare a individului considerat cel mai periculos dintre teroristi? Daca privim cu atentie fotografia data publicitatii de Casa Alba, observam doar ca echipa din Camera de Criza se uita cu incordare la ceva (probabil la semnalele video ale puscasilor marini, ca in DOOM 3), iar doamna Hillary Clinton pare evident afectata de ceea ce vede.

Personajul meu preferat din aceasta fotografie de grup cu o doamna (doua, de fapt, a doua se iteste curioasa din spate) este ofiterul care sta in capul mesei. Intre toate fetele inexpresive sau impietrite, el pare singurul care stie ce are de facut si isi vede linistit de treaba. Figura si tinuta lui respira profesionalismul inaltului functionar militar deprins cu rutina daunelor colaterale. Fiecare atac al miinilor sale pe tastatura implica activarea unor functii precise care modeleaza comportamentele a mii de fiinte: pozitionarea in timp real a satelitilor, astfel incit Presedintele sa aiba o imagine HD asupra evenimentelor, contactul cu baza de operatiuni si cu liderul unitatii de comando, evaluarea eficientei procedurilor ce trebuie urmate pentru a asigura succesul asaltului, mentinerea contactului cu trupele auxiliare, in caz ca lucrurile se complica, considerarea optiunilor de extractie a echipei de interventiei, dupa derularea procedurii. In vreme ce presedintele Statelor Unite sta intr-un colt si urmareste raidul asupra casei lui Osama cu un interes evident mai mare decit pentru Super Bowl, ofiterul este asezat pe un scaun de birou fain si comod, mai confortabil chiar decit al lui Obama, si butoneaza ca si cum s-ar afla prins intr-un Age of Empires 3 sau Heroes V. In definitiv, pentru el ruleaza doar un alt episod din serialul "We Rule the World". O proiectie verosimila pentru asigurarea succesului de casa al unei administratii care dadea semne de oboseala in razboiul contra terorismului. Un razboi perpetuu, diferit de toate cele de pina acum.

Daca destinul politic al lui Obama va ramine legat de disparitia lui Osama, ceea ce arata ca istoria intii se face, apoi se lasa inteleasa, in tara noastra stirea saptaminii a fost anuntul facut de presedintele Basescu cu privire la instalarea scutului antiracheta la baza aviatica din comuna Deveselu, aflata la o azvirlitura de bat de Caracal. Toposul cu pricina are, in imaginarul romanesc, citeva trasaturi pe care expertii americani probabil ca nu le cunosc, din moment ce pe Wikileaks nu apare nimic despre olteni, radare ultraperformante, rachete antiracheta si Caracal. Putina informatie nu strica pentru a intregi tabloul simbolic in care se impletesc mari decizii si marunte idiosincrazii. Baza aviatica de la Deveselu a fost construita in 1952, cu sprijin sovietic (probabil ca rusii au inceput deja sa-si rascoleasca arhivele, pentru a vedea cit de bine si-au facut treaba inginerii de atunci). In 2002, operatiunile militare au fost sistate, spre tristetea celor putin peste 3.000 de locuitori indragostiti de MIG-uri si de haina militara. Acum, iata, vin americanii, cu bani multi, tehnologie ultimul racnet si imunitate diplomatica. Bagheta magica a prosperitatii va undui deasupra regiunii mai ceva ca scutul antiracheta asupra lumii civilizate. Si asta nu e nimic, in comparatie cu trecutul glorios. Caracalul, se stie, este un oras al minunilor. Aici s-ar fi rasturnat legendarul car cu oameni de bine care, apoi, s-au inmultit si au populat locurile. In urma cu mai bine de jumatate de veac, in Caracal existau citeva realitati mitice sugestive pentru metafizica zglobie si inefabila a acestui colt de rai intors pe dos: fabrica de piine de pe strada Foametei, cimitirul de pe strada Invierii, incendiul de la cladirea pompierilor, furtul portilor de la sediul Politiei, si altele asemenea.

In acord cu aceasta traditie legendara, rachetele de aparare vor fi instalate cu spatele la inamic, baza militara va fi deschisa zilnic vizitatorilor curiosi – sa se imbulzeasca deveselenii si caracalenii sa vada cum functioneaza asemenea minuni ale tehnicii moderne – iar ciinii de paza vor umbla cu covrigi in coada. Toata lumea va fi, in general, mai ferice si mai lipsita de griji la gindul ca cerul va fi mai senin si mai ferit de rachetele balistice ale caror ogive nucleare se vor dovedi neputincioase in fata marelui scut. Din Caracal lipsesc momentan doar sabiile laser, Darth Vader si Steaua Mortii. Cu rabdare si intelepciune or sa le aiba pe toate. In vreme ce statul-amiral al Occidentului impinzeste Orientul cu trupe de elita angajate in haituirea teroristilor, la o azvirlitura de bat de Caracal incepe epoca de aur a capitalismului in stil american: arme de ultima generatie si cash flow de milioane de dolari. Cum sa nu fii tulburat si incintat de asemenea potriviri contrastive ale sortii? Rachete uluitoare si sisteme de detectie demne de "Razboiul stelelor" in sinul unuia din locurile rasunatoare ale vesniciei romanesti.